90 matches
-
bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I. Lahovary, C.C. Arion, C. Dissescu, sau intelectuali de primă mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și o aluzie transparentă: „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un sens sceptic, la care viața practică a lumii moderne conduce reflecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul de la o altă Înălțime. Nu numai În dragoste funcționează rațiuni care se situează dincolo de rațiune, crede-mă. - Și toate astea au fost concepute și Întreținute secole de-a rândul pentru a ascunde manevrele marelui păpușar, acest Centru irațional și funambulesc... - Mă rog, adjectivele Îți aparțin. Întrebarea e Însă alta. Pentru a ascunde, Într-adevăr. Dar de cine? - De cine? De restul omenirii, de neinițiați, de... - Adam, mă decepționezi. Caută să vezi mai În profunzime, nu rămâne la suprafața lucrurilor. - Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parabola inițiatică) și de Jorge Luis Borges (fantasticul livresc, jocul lumilor ficționale). Cele mai multe povestiri au drept protagonist și narator un personaj alienat, ambiguu paranoic, implicat în tot felul de scenarii, inițial realiste, dar care se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză, intitulată Într-o seară: „eul” primește vizita unor personaje deopotrivă reale și livrești: corbul lui E. A. Poe și un Ulise necanonic, un antierou, cum de fapt antieroi sunt mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
proscrit de la conversation, * Une véritable conversation ne peut rouler sur des sujets patriotiques.” Dincolo de Încuviințările ideologice, În literă și spirit, pe care textul conferinței le suscită, nu putem să nu remarcăm cumințenia armei cu care luptă Lydie Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte, o presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul potrivit) viața, aflată În cel de-al douzeci și optulea an, o viață funambulescă, petrecută În doi, conștiința ei și trupul ei, conștiința ei care asistă dureros la tribulațiile trupului irepresibil, frenetic, mult trecut prin brațe de bărbați și femei - trupuri, la rîndul lor. Un pact al sincerității este semnat, În text, de Anne
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
liberă și, În libertatea ei molipsitoare, ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-o manieră Însă cu totul nouă. Diegeza este, pe de o parte, subvertită, fără a fi anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural regizat În maniera romanului latino-american, sub influența fastă a unui Garcia Marquez, dar și a experimentelor avangardiste, de la precursori, până la un Georges Perec. Bunăoară, În romanul Au plafond (Pe tavan, 1997, aleasă de redacția
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În devenire ai lui Dostoievski nu mor, antrenați Într-o cascadă a păcatului care-și crește exponențial debitul pe măsură ce sfârșitul (pedeapsa) se apropie? - iată așadar funcția cathartică a lecturii, cea mai eficace dintre toate. Viel alternează, În filmul său, jocul funambulesc cu realitatea previzibilă, așa cum Dostoievski contrabalansa umanul supus religiosului cu demonicul “care crede În dracu personal” și ambii reinstaurează realitatea, respectiv religiosul, doar desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o lume literară la fel de zbuciumată, de bârfitoare, de subiectivă și de dominată de invidii ca și în zilele noastre. La înmormântare, știu din niște poze făcute atunci de prietenul Valentin Coșereanu de la Memorialul Ipotești, apropiat de Noica grație proiectului său funambulesc de copiere a Caietelor eminesciene de la Biblioteca Academiei, au participat câțiva discipoli și prieteni ai filosofului. Din ce îmi aduc aminte, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Mihai Șora, Petru Creția, alături de alți câțiva apropiați și ceva gură-cască, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
critică. Ea e operă de umoare, aci neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un strălucit exemplu al ușurinței de a oscila de la serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de întîmpinare rostit către principesa Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]