438 matches
-
perpetratori semiotici, ci și de perpetratori semantici fluizi, purtători de semnificație. (T4) Contracția limbajului reprezintă un filtru structuralist natural, la nivelul evoluției limbajului online. Într-adevăr, cred că aspectele teoretice ale dezechilibrelor limbajului nu pot fi abordate numai prin teoriile funcționaliste, ci mai degrabă prin filtrul structuralist, deoarece vorbim, în principal, despre mutații morfolingvistice, deci și morfogenetice. În acest context, este relevantă ipoteza Sapir-Whorf, potrivit căreia limbajul folosit determină, cel puțin într-o anumită măsură, modul în care percepem lumea și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
structurare, destructurare și restructurare, în urma căruia observăm și uneori influențăm stratificări și restratificări societale. La acest nivel, metaexplicativ, distincțiile de mai sus nu mai prezintă decât un rol instrumental. Conceptul de stractificare nu face altceva decât să îmbine, la nivel funcționalist de explicație, teoriile axate pe acțiunea socială cu teoriile care pun accent pe structură. Stractificările societale reprezintă, în acest cadru conceptual, rezultatul îmbinării dintre act/acțiune și structură. Superveniența, în sensul definit de Healy, nu este în fapt unidirecționată, ci
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera „obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va Întâlni apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar În funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994). El va da sens conduitelor sale, se va adapta, Își va defini locul apelând doar la achizițiile dobândite În aceste condiții, va Înțelege realitatea și va reacționa apelând la „zestrea” sa. Orice nouă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
constituite aceste definiții. Majoritatea definițiilor conțin elemente funcționale, valoarea fiind definită prin intermediul funcției pe care o îndeplinește. De exemplu, Kluckhohn se referă în definiția sa la funcția valorii de a alege o anumită alternativă de comportament. O astfel de interpretare funcționalistă a conceptului de valoare, argumentează Van Deth și Scarbrough (1998, p. 27), ne poate conduce spre inferențe tautologice. Altfel spus, nu mai putem utiliza valorile pentru a explica selectarea anumitor alternative de comportament dacă valorile sînt definite exact prin intermediul acestor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pentru a stabili relații și în afara vieții sportive și pentru a trăi experiențe dincolo de sport. Pentru a evidenția mai bine rolul sportului în societate și sarcina sociologiei, autorul acestei cărți, a trecut sportul prin filtrul a cinci mari teorii: teoria funcționalistă, teoria conflictuală, teoria critică, teoria feministă și teoria interacționistă. Astfel cu ajutorul lui Coackley vedem sportul ca o „instituție socială valoroasă care aduce beneficii atât societății, cât și indivizilor din societate” (34-35), contribuind la menținerea stabilității sociale și a eficienței transmițând
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pe teoria capitalului uman, ideea educației ca investiție în capitalul uman, nu totdeauna așa de explicit formulată, devenind un subiect cheie al platformelor politicilor educaționale în multe din țările în curs de dezvoltare, inclusiv în România. Această imagine restrânsă și funcționalistă nu are cum să promoveze desăvârșirea educațională. Ideea participării sociale și democratice, a rolul educației în procesul globalizării, afirmată în programele organismelor internaționale, presupune promovarea unei dezvoltări sociale nu numai ca să compenseze abuzul mașinăriei economice, ci o dezvoltare în toate
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
o dezvoltare organică activă... Această tendință constă în organizarea guvernării pentru a servi scopuri și nevoi specifice și în concordanță cu timpul și locul lor, substituind organizarea tradițională, bazată pe împărțirea stabilită prin constituție a jurisdicțiilor drepturilor și puterilor... Abordarea funcționalistă... ar contribui la realizarea unei astfel de acțiuni comune pozitive și constructive, a obiceiurilor și intereselor comune, lipsind de conținut liniile de demarcație, suprapunându-le o dezvoltare firească a activităților și a instituțiilor administrative comune. Aceasta este într-adevăr modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe experiențele Aliaților din timpul celui de-al doilea război mondial în relație cu agențiile internaționale, precum Consiliul anglo-american pentru aprovizionarea cu materii prime și Centrul de aprovizionare pentru Orientul Mijlociu. Aceste exemple pun în prim-plan problema ridicată de abordarea funcționalistă. În timpul războiului, loialitatea față de cauza comună și interesul comun de a obține victoria asupra unui inamic comun nu au ținut cont de loialitățile naționale și au făcut posibilă funcționarea cu succes a instituțiilor internaționale de importanță majoră. Pe timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Uniunea Universală a Poștei, fondată în anul 1874, și Uniunea Internațională pentru Telecomunicații, ce a înlocuit Uniunea Internațională de Telegraf și cea de Radiotelegraf, fondate în anul 1865, respectiv 1912. Răspunsul la întrebarea „Cum poate fi creată printr-o abordare funcționalistă o comunitate mondială?” se regăsește astfel în sfera politicii internaționale. Acest lucru este evidențiat de analiza rolului pe care trei tipuri diferite de agenții funcționale îl îndeplinesc sau îl pot îndeplini în acest sens: Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe care majoritatea dintre ele o oferă este, cel puțin potențial, globală ca arie de acțiune. Totuși, ele nu au un conținut delimitat din punctul de vedere al domeniului, scopului și procedurilor. Astfel, influența lor asupra unificării lumii pe baze funcționaliste este sortită, pe termen scurt, să fie intangibilă, vagă și ineficientă din punct de vedere politic. Acest lucru este valabil pentru cele trei grupuri principale de instituții de tipul acesta: instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și Biroul de Asistență Tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesară, dar nu suficientă a unui stat mondial este ca indivizii să nu mai fie loiali comunităților locale, ci celei mondiale. Morgenthau recunoaște însă că ar fi extrem de greu de creat o comunitate mondială, deși era foarte entuziasmat de teoria funcționalistă asociată scrierilor lui Mitrany și a considerat că instituțiile specializate ale Națiunilor Unite reprezintă un pas înainte în acest sens25. școala engleză are o poziție diferită și mai complicată în ceea ce privește acest aspect. Reprezentanții săi au păreri diferite în privința semnificației a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Parsons o definește ca fiind „disjuncția dintre așteptările de rol și dispozițiile dorite”. Controlul social devine mecanismul al cărui scop constă În a readuce actorul, grupul sau instituția deviantă la ordine și, prin aceasta, a restabili echilibrul sistemului. Așadar, modelele funcționaliste, normativ-colectiviste nu lasă individului mult spațiu de manifestare liberă, plasând explicația la nivelul sistemului. „Pentru a satisface imperativele funcționale ale adaptării, realizării scopului, integrării și continuității ei ca sistem social,* orice societate se structurează În patru subsisteme: economic, politic, comunitar
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
organizațiilor implică, cu necesitate, a le raporta la noile contexte ale exigențelor socioumane (individuale, de grup, societate și, acum, și ale UE). Vorbind de funcțiile organizațiilor, se cere a face câteva precizări teoretico-metodologice: a) Funcțiile nu sunt privite În teoriile funcționaliste, ca fiind universal valabile, inerente unor structuri date, generând comportamentul optim al membrilor unei organizații și subordonând pe individ normativității organizației. În faza sa de „vârf”, funcționalismul a avut următoarele axiome”:<footnote Galtung Johan, Methodology and Ideology, București, ILEXIM, 1977
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Cele trei etape ale funcționalismului se leagă de numele lui Branislaw Malinowscki (1884-1942), Talcott Parsons (1902-1979) și Robert King Merton (1910-2003).<footnote A se vedea Ungureanu Ion, Paradigmele cunoașterii sociologice, Editura Humanitas, București, 1990, pp. 88-95. footnote> b) Spre deosebire de viziunea funcționalistă, abordările constructiviste privesc „funcțiile” ca o serie de exigențe puse de manageri (proiectanții modelului managerial al organizației), societate (acum și de UE), În fața conducerii pentru ca organizația să poată exista legal și să aibă rezultate cât mai bune (pentru salariați, stakeholderi
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
unele sectoare care, prin natura lor, implică activitatea rutinieră (ca de exemplu, În trierea scrisorilor primite de la cetățeni). În asemenea posturi, termenul clasic de „integrare” se potrivește. 2. Modelele de analiză sociologică Integrarea reprezintă o temă de bază a teoriilor funcționaliste, bazate pe principiul subordonării părților față de Întreg. După P.A. Sorokin, fenomenele culturale sunt integrate când „două sau mai multe fenomene culturale interdependente, adică legate din punct de vedere cauzal, sunt Într-o consistență logică sau, pentru fenomenele de artă, estetică
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
axe” de judecată, vom putea identifica teorii diferite privind „fenomenul organizațional”, adică viața de zi cu zi a oamenilor În organizație și În raportul organizației cu mediul. 2. Integrarea prin constrângere Sub aspectul „vieții interne” a organizațiilor, distingem: a) viziunea funcționalistă (Parsons T.) care face din individ un element subordonat organizației, supus „ordinii” sale, ascultând de normele impuse, comportându-se În limita constrângerilor impuse de management. Pe această „linie”, integrarea prin constrângere În organizații apare ca un proces prin care individul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
un anumit stadiu de coeziune, atunci viziunea menționată nu mai este lucrativă. Integrarea <footnote Termenul de integrare provine de la rădăcina latină „tag” - a atinge, a impresiona, de unde derivă „integer” - cel afectat, unit. Problematica integrării a apărut, la Început, În teoriile funcționaliste. „Integrarea, În științele sociale, va fi concepută adesea ca adaptarea părților la Întreg, părțile fiind membri sau microgrupurile, Întregul fiind grupul sau societatea globală”: footnote> prin adaptare sau prin constrângere este specifică (ca proces) managementului autoritar, birocratic și viziunii structuralist-funcționaliste
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
biologic care devine din ce În ce mai evident, se poate spune că abordarea sociologică nu a dovedit câtuși de puțin o unanimitate În Încadrarea și tratarea senectuții ca fenomen social. Din perspectiva abordării sociologice s-au desprins astfel trei modele diferite: 1. Modelul funcționalist În care senectutea este considerată ca o dezangajare socială, având la origine o scădere a valorii și utilității sociale a vârstnicului. Consecința imediată este scutirea de responsabilitate, dependența de alții și ajutor din partea acestora. Sub acest aspect statutul vârstnicului poate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Mai mult ca atât, adepții acestei teorii vorbesc de vârsta funcțională În exercitarea rolurilor sociale active excluzând copiii și vârstnicii, aceste categorii fiind acceptate doar În cadrul unui echilibru dintre categoriile de vârstă ce compun o colectivitate dată. În fapt paradigma funcționalistă este o excludere programată, determinată de evoluția societății care a distrus nucleul tradițional, patriarhal, În care familia unea cele trei generații (părinți, copii, bunici), În care bunicii și copiii aveau roluri active bine precizate, impuse de economia domestică (gospodărească). Societatea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
este o boală și că ea trebuie tratată ca atare, ceea ce astăzi pare un nonsens pentru bătrânețea fiziologică, normală (verde). Urmare a acestei concepții s-a și Înființat Institutul Național de Geriatrie. Teoria dezangajării totale care stă la baza paradigmei funcționaliste este contrazisă astăzi și pusă la Îndoială de teoria activismului care Încearcă să valorizeze social vârsta a treia și să beneficieze profesional de experiența acestei categorii sociale, cu atât mai mult cu cât dinamica demografică o face din ce În ce mai reprezentativă. Deplasarea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
efect preluarea de către instituții specializate (creșe, grădinițe, școli, servicii sociale, spitale, azile pentru bătrâni, grupuri de loisir) a unor funcții care aparțineau exclusiv grupului familial. Ca direcții de abordare teoretică a familiei se pot menționa teoria sistemică, teoria interacționistă, teoria funcționalistă și teoria utilitaristă. Teoria interacționistă promovează familia ca fiind o entitate a cărei membrii se află într-o interacțiune permanentă, în vederea construirii identității și fericirii personale. Rolurile soților au la bază egalitatea care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea mamei sau a tatălui au o influență covârșitoare asupra formării ansamblului de reprezentări ale copilului despre sine însuși, personalitatea acestuia conturându-se printr-o achiziționare constantă a modelelor de comportament stabil. Teoria funcționalistă reliefează importanța funcțiilor familiei la nivel microsocial -pentru membrii acesteia și la nivel macrosocial - pentru întreaga societate. Pe plan microsocial familia exercită două funcții fundamentale și ireductibile: socializarea primară și formarea personalității descendenților biologici. Există o structurare bipolară a rolurilor
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage și câștigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepție funcționalistă a plăcerii, prin care esența acesteia e considerată ca experiență a satisfacției ori de câte ori o anumită nevoie preexistentă este îndeplinită: "a functionalist conception of pleasure in which its essence is regarded as the experience of satisfaction whenever a certain preexistent need
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că primele sisteme de reprezentare, pe care omul și le-a făurit despre lume și sine însuși, sunt de origine religioasă. * psihologia socială (S. Moscovici, I.C. Abric, W. Doise). Imaginea este corelata cu reprezentările sociale, care înglobează fie o viziune funcționalista asupra lumii, un sistem de valori, un instrument de orientare a percepției situației, fie o formă particulară de gandire simbolică (apud Halic, Chiciudean, 2004: 13). * studiile culturale, comunicarea și studiile media (Th. Adorno, G. Deluze, J. Baudrillard, M. Horkheimer). Max
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și ordinii sociale anterior instituite sînt însoțite de ritualuri contestatare, de rebeliune, care ventilează resentimentele acumulate de indivizii de pe treptele inferioare ale ierarhiilor și permit reînnoirea, remodelarea și reîmprospătarea formelor de adaptare care susțin sistemul carceral. Ritualurile contestatare În viziunea funcționalistă, ritualurile care contestă ordinea instituțională (automutilările, sinuciderile, evadările, răscoalele, grevele foamei etc.) sînt în mod consecvent interpretate ca o formă de perpetuare a sistemului, ca supape de siguranță care îngăduie oricărei opoziții să se disipe, fără consecințe nefaste. Pentru oficialități
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]