438 matches
-
mult mai ușor de realizat decât egalitatea în punctul de pornire. O societate bazată pe principiul egalității oportunităților ar fi una în care distribuția indivizilor în ierarhia socială se realizează în conformitate cu meritele lor. Conceptul de merit are în abordarea sociologică funcționalistă o poziție deosebit de importantă, fiind considerat principalul criteriu pe baza căruia se realizează selecția școlară și, ulterior, stratificarea socială. Conceptul de merit corespunde unor cerințe de eficiență socială, dar și de justiție socială. Considerarea meritului ca unic criteriu de selecție
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
competențe ar fi plasați în cele mai înalte poziții sociale. Totodată, selecția pe bază de merit satisface și cerința de justiție socială, deoarece există un larg consens valoric asupra faptului că recompensele sociale (privilegiile) trebuie acordate în funcție de merit. Deși concepția funcționalistă vede inegalitățile sociale ca „naturale” și justificate, consideră că societatea trebuie să ofere indivizilor oportunități egale de a accede la pozițiile din vârful ierarhiei. În varianta sa inițială, meritul a fost definit (Young, 1958) ca „inteligență plus efort”. Cu alte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
gradului diferit de efort depus de indivizi, și nu unor diferențe datorate originii sociale. Societățile meritocratice ar fi acelea în care în realizarea stratificării sociale prevalează abilitățile individuale dobândite (achieved), și nu cele datorate nașterii și moștenirii (ascriptive). Contrar teoriilor funcționaliste, studiile empirice din anii ’60 și ’70 au arătat că legătura dintre merit (în accepțiunea restrânsă de coeficient de inteligență) și nivelul școlar dobândit este una relativ slabă. La rezultate egale ale testelor de inteligență, nivelul de școlaritate dobândit de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Woolf sau de politicieni precum Woodrow Wilson. A doua fază a tipologiei temperamentului liberal în relațiile internaționale este constituită dintr-un complex teoretic (dezvoltat între anii ’50 și anii ’70) cuprinzând scrieri ale lui Karl Deutsch, David Mitrany - asociat teoriei funcționaliste a integrării -, Ernst Haas (asociat teoriei neo-funcționaliste și culminând cu teoria interdependenței complexe în formularea inițială a lui Robert Keohane și Joseph Nye). Anii ’80 sunt dominați de confruntarea dintre neorealism, așa cum a fost el dezvoltat de Kenneth Waltz, și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neoliberalism” se înțelege în mod strict curentul academic, nu și ansamblul de prescripții generate de liberalismul republican și cel comercial. Aceasta va fi și perspectiva adoptată în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste ale intergării internaționale, încadrate în sfera mai largă a teoriilor modernizării. Astfel, David Mittrany argumenta că rezolvarea problemelor comune ale umanității va genera o cooperare transnațională, în paralel cu atenuarea naționalismului și consolidarea păcii. Fiind vorba în principal de probleme
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deveni, astfel, mai integrate, liderii politici vor sesiza costurile ridicate ale întreruperii colaborării, dezvoltându-se astfel integrarea politică. Primii ani ai integrării europene, spre exemplu, au contribuit mult la resuscitarea interesului pentru ideile lui Mittrany și, în general, pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit „neofuncționalism”, printre ai cărui exponenți s-au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în relațiile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
motorului unui avion, măruntaiele unui iepure, redacția locală a unui ziar par toate dezorganizate dacă nu sunt Înțelese. O dată privite ca sisteme de ordine, ele arată cu totul altfel”. La acest nivel, s-ar putea spune că Jacobs era o „funcționalistă”, cuvânt a cărui folosire era interzisă În biroul lui Le Corbusier. Autoarea se Întreabă cărei funcții Îi servește o anumită structură și cât de bine o Îndeplinește ea? „Ordinea” unui lucru este determinată de scopul urmărit, nu doar de o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ferme” planul pentru o corporație agricolă națională taylorismul În Statele Unite programul de schimburi Între Statele Unite și Uniunea Sovietică Inocularea practica tradițională Insecticide Vezi Pesticide Irlanda harta cadastrală practici de măsurare locale Iwo Jima memorialul Jacobs, Jane formația arhitecturală diversitatea ca „funcționalistă” mecanismele informale ale ordinii sociale cartierele multifuncționale contestarea proiectelor de curățare a mahalalelor perspectiva de la nivelul străzii aspectele neplanificate ale orașelor criticarea urbanismului planificat ordinea vizuală și ordinea trăită cadrul de referință feminin Jeanneret, Charles-Edouard Vezi Le Corbusier Jefferson, Thomas
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca și În toate celelalte domenii, să protejăm atât varză puterii specialiștilor [tehnocrați], cât și capră puterii poporului (Haraszti, 1983, p. 88). # „Fiii poporului” și „elitele funcționale” se regăsesc În miezul dezbaterii care i-a opus pe marxiștii „ortodocși” celor funcționaliști În legătură cu modul de dominare și cu circulația elitelor. Dezbaterea a scos la iveală impasul, deopotrivă teoretic și politic, determinat de dublă apartenența (apartenența de clasă și apartenența la un corp profesional), proprie acestor elite (Solga, 1995a). Luările de poziție partizane
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
viață socială este bazată pe sistemul de rudenie, diferitele funcții ale organizării sunt mai decisive și evidente. Teoria structuralist-funcțională și sistemică are în vedere însă și funcțiile familiei ca instituție socială în societățile complexe, industriale și postindustriale. c) În contrast cu teoria funcționalistă și parțial cu cea sistemică este teoria conflictualistă, cu pretenție de teorie majoră în explicarea vieții sociale în general, dar aplicabilă din plin, susțin adepții ei, și în arealul familial. Aici s-ar impune distincția dintre două variante ale ei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mirese) și bărbați (miri) este prima relație socială serioasă care a servit ca exemplu și a constituit baza pentru toate celelalte schimburi ce leagă și mențin indivizii și familiile împreună în sistemele sociale stabile. Explicațiile expuse mai sus, de nuanță funcționalistă, denotă beneficii importante pentru indivizi și grupuri în descoperirea familiei, la baza căreia stau tabuul incestului, schimbul de femei și bărbați prin mariaj și paternitate socială (responsabilitatea tatălui). Prin acestea, grupurile sunt întărite, iar nevoile indivizilor, satisfăcute. Dacă ne întrebăm
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ne întrebăm însă în legătură cu ponderea acestor beneficii, vom vedea că ea depinde de puterea economică și politică, putere deținută în general de bărbați. Această poziție este amplu argumentată de susținătorii teoriei conflictului, teorie opusă în cele mai multe puncte paradigmei structural-funcționaliste. Orientarea funcționalistă în explicarea apariției familiei poate fi interogată și dintr-un punct de vedere epistemologic mai larg: îngrijirea copiilor, reglementarea relațiilor sexuale, cooperarea și schimbul, responsabilitățile sociale sunt probleme care puteau fi soluționate și prin alte aranjamente. Explicațiile funcționaliste sunt în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
structural-funcționaliste. Orientarea funcționalistă în explicarea apariției familiei poate fi interogată și dintr-un punct de vedere epistemologic mai larg: îngrijirea copiilor, reglementarea relațiilor sexuale, cooperarea și schimbul, responsabilitățile sociale sunt probleme care puteau fi soluționate și prin alte aranjamente. Explicațiile funcționaliste sunt în mare parte de genul post festum, adică ceva s-a întâmplat și noi credem că numai așa putea să se întâmple. Ca și în alte cazuri când e vorba de reconstituiri ale unui fragment de timp atât de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
infirmă universalitatea unor dimensiuni esențiale ale mariajului (conviețuirea, relații sexuale soț-soție, stabilitate și durată), el dovedește caracterul universal al căsătoriei, chiar simbolică, drept formulă dezirabilă de a crește copii și de a le atribui acestora un statut social. În tradiția funcționalistă, antropologii culturali insistă că situația este, în același timp, un exemplu de adaptare la anumite condiții, în particular la aceea că bărbații din această regiune, fiind din casta războinicilor, lipseau timp îndelungat de acasă. Odată cu reducerea în timpurile noastre a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aspecte (economic, roluri sociale, menaj). El este specific familiei nucleare, toate celelalte modele indicate implicând grupul familial extins. Antropologii culturali încearcă nu numai să descrie diferitele forme rezidențiale, ci să le și explice. Explicațiile se înscriu în general pe linia funcționalistă a macrosocialului și a avantajelor și dezavantajelor (costurilor și beneficiilor). Astfel, rezidența neolocală corespunde nevoilor societății moderne, unde se cere o independență crescută tânărului cuplu pentru a face față exigențelor muncii industriale și mobilității geografice și profesionale. Independența lui este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familială, sociologii citați și nu numai, afirmă că funcționează trei tipuri de logici: 1. logica tradiției - părintele consideră întotdeauna ca normal și bun ceea ce știe și poate transmite pe plan comportamental, din ceea ce a preluat din generațiile precedente; 2. logica funcționalistă - diferențierea rolurilor în funcție de sex poate conduce la îndeplinirea unor sarcini obiective pentru familie; 3. logica utilității sociale, care susține că realizarea obiectivelor conduce la evitarea sancțiunilor în favoarea unor beneficii și chiar recompense, chiar dacă sunt simbolice. Considerăm că dacă grupul familial
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
efect preluarea de către instituții specializate (creșe, grădinițe, școli, servicii sociale, spitale, azile pentru bătrâni, grupuri de loisir) a unor funcții care aparțineau exclusiv grupului familial. Ca direcții de abordare teoretică a familiei se pot menționa teoria sistemică, teoria interacționistă, teoria funcționalistă și teoria utilitaristă. Teoria interacționistă promovează familia ca fiind o entitate a cărei membrii se află într-o interacțiune permanentă, în vederea construirii identității și fericirii personale. Rolurile soților au la bază egalitatea care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea mamei sau a tatălui au o influență covârșitoare asupra formării ansamblului de reprezentări ale copilului despre sine însuși, personalitatea acestuia conturându-se printr-o achiziționare constantă a modelelor de comportament stabil. Teoria funcționalistă reliefează importanța funcțiilor familiei la nivel microsocial -pentru membrii acesteia și la nivel macrosocial - pentru întreaga societate. Pe plan microsocial familia exercită două funcții fundamentale și ireductibile: socializarea primară și formarea personalității descendenților biologici. Există o structurare bipolară a rolurilor
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale de către școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și a claselor sociale; atât modelul funcționalist pluralist, cât și modelele de clasă ale stratificării operau pe terenul societății, statul fiind considerat fie o funcțiune a claselor, fie ceva separat sau „deasupra” societății, neputând fi ușor încorporat în modelul general (Parkin, 1978, p. 616); introducerea în instrumentarul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
această serie teoretică, să reținem clasificarea pe care Alvin J. So o face teoriilor dezvoltării. O primă clasă este aceea a teoriilor care asimilează dezvoltarea unui proces de diferențiere structurală a sistemelor sociale. A doua clasă este aceea a teoriilor funcționaliste ale dezvoltării, care cercetează procesul modernizării din perspectiva efectelor secundare pe care un astfel de proces le induce la scara societăților. A treia clasă este a teoriei agenților capabili să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se înscriu în sfera conceptului de reproducție socială dezvoltat de Bourdieu. Inegalitatea oportunităților educaționale: perspectiva conflictualistă Relația dintre dezvoltarea economică și extinderea ofertei școlare este, în mod explicit sau implicit, una dintre temele majore de dezbatere ale sociologiei educației. Poziția funcționalistă din interiorul sociologiei educației afirmă o relație simplă, liniară între dezvoltarea economică și dezvoltarea fără precedent, de după al doilea război mondial, a rețelei școlare pentru învățămantul de toate gradele. Davis și Moore, iar mai târziu Parsons avansează în acest sens
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acest sens teza următoare: cererea și oferta de educație depind în mod direct de gradul de dezvoltare economică, datorită schimbărilor tehnologice care o fac posibilă. Plecând de la această viziune a educației ca răspuns funcțional al cerinței de dezvoltare economică, sociologii funcționaliști văd stratificarea socială ca pe un răspuns firesc al cerinței de eficiență economică. Perspectiva conflictualistă explică dezvoltarea sistemului de educație prin aceeași logică a procesului de dezvoltare economică, dar dezvăluie mecanismele perverse prin care sistemul economic influențează sistemul de educație
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera „obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Iar orice altă realitate pe care o va întâlni apoi o va trata prin propriul sistem de referințe, situându-se doar în funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994). El va da sens conduitelor sale, se va adapta, își va defini locul apelând doar la achizițiile dobândite în aceste condiții, va înțelege realitatea și va reacționa apelând la „zestrea” sa. Orice nouă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau sunt complementare, fiecare accentuând o parte distinctă a explicației? sau identice, reductibile una la cealaltă? Pozițiile nete în această privință sunt rare. Invocarea lor ne oferă însă limitele cadrului în care au loc discuțiile. • Sunt explicații alternative. În teoriile funcționaliste sunt invocate de regulă numai funcțiile, fără însă a fi exclusă, în mod explicit, explicația de tip cauzal. Aceasta din urmă s-a încetățenit ca o componentă fundamentală a oricărei științe, fiind mai dificilă respingerea ei ca nespecifică științelor social-umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fel încât raportul condiții obiective/nivel de aspirații (deci calitatea percepută a vieții) să fie cel puțin constant în raport cu nivelul de școlaritate, dacă nu chiar mai favorabil grupurilor socioprofesionale cu un nivel mai ridicat de școlaritate. • Teoria stimulării performanțelor. Teoria funcționalistă a stratificării sociale argumentează că pentru stimularea unor performanțe ridicate în profesiile înalt calificate, care prezintă o mare importanță pentru colectivitate, ocupanții acestora trebuie stimulați cu condiții de viață mai bune. Din această teorie decurge necesitatea unui nivel al calității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]