745 matches
-
civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă memorie. Pe plan cultural, se impune conștiinței critice vigilente a lui Ovidiu Pecican stabilirea unui "nou canon", liberalizant sub egida lovinescienelor "revizuiri", operație deloc simplă, după cum prea bine știm, implicînd asimilarea zonelor interzise, în frunte cu diaspora, reexaminarea gloriilor epocii
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
a explicat că a scris direct în italiană Il diario di Dracula. Prin urmare, ediția în limba română, Polirom, 2004, este o rescriere, a precizat autorul. Romanul evocă personajul istoric Vlad }epeș și mai puțin legendara cruzime a voievodului sau funesta lui faimă de vampir. Din contră, Marin Mincu dorește să deconstruiască această ipostază clișeizată de o întreagă literatură de gen, făcînd din principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
laborios învățată, și asta se va simți întotdeauna; accentul meu, felul de a formula frazele, de a intona - totul e străin și va rămîne ca atare. Există un prag de netrecut". Sînt mărturii tușante care acuză un timp, o mentalitate funestă ce l-a devastat, o categorie de "sub-oameni" care, între puzderia de fărădelegi, i-au supus la grele încercări pe cei mai dăruiți și mai reprezentativi dintre noi, pe oamenii creației, sarea pămîntului... Să revenim însă la destinul lui Ilie
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
spate, îi stropești și pă ei, depinde... Roma n-are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor barba și a cărui unghie de la
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
scrii de parca viața Demult s-ar fi oprit în loc Și timpul tot a ars în foc Împrăștiindu-se că ceață Din care tu răsari, poveste, Închipuind un alt tărâm, Pe care-aș vrea să nu-l sfărâm Cu nălucirile-mi funeste. Referință Bibliografica: Aștept să-mi scrii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
ascund o realitate grețoasă: că o parte a cetățenilor României a turnat Securității, organul specializat în control, represiune și schingiuire - din frică, pentru avantaje, din nemernicie - o altă parte a ceățenilor. Indiferent de motivele care i-au determinat să îmbrățișeze funesta ocupație, astfel de oameni și-au pierdut pentru totdeauna libertatea. De vreme ce au acceptat rolul de ochi și urechi ai Securității, ei au renunțat la atributul de om. Pentru că a fi om înseamnă, în primul rând, a fi liber. Or, dacă
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
jurnalului său : "un foarte util și eficient mod de defulare în momente de tensiune și depresie". O defulare, trebuie spus, nu lipsită de riscuri. Un jurnal clandestin, ca și acesta, ținuse cam în aceeași perioadă Gheorghe Ursu, cu știutele consecințe funeste. Sunt de urmărit mai multe jurnale, de fapt, în }ărmul târziu: un jurnal al existenței cotidiene din interval, un jurnal al legăturilor familiale, un jurnal al lecturilor, un jurnal al creației. Toate coabitează în cuprinsul unui text care este întâi
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
Seara desfășurată sub titlul Nespus, la care au luat parte Mihai Mihalcea și invitații săi, s-a desfășurat ca un party, care ar fi putut avea loc la unul dintre artiști, acasă. Întâlnirii i s-a dat, parțial, o notă funestă, prin unele atitudini, veșminte, gesturi ca cel de a vărsa pe jos, dintr-un pahar, câteva picături de vin. Atmosfera a fost completată de excentricități tolerabile doar în intimitatea unui grup. Deși unele nici acolo plăcute, precum, să spunem, tăiatul
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
și onorabilitate era limpede trasată, astăzi lucrurile s-au amestecat până în pragul nebuniei. Înțelegerile transpartinice și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi, că politicul constituie speranța unei vieți ușoare, dacă știi ce funduri să pupi și din ce mâini să ciugulești grăunțele. În ce mă privește, pentru prima oară după ani
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
insinuează existența unei relații erotice între cele două personaje. Enescu și Fleg lasă deoparte acest aspect. îi conferă o dimensiune romantic umanistă. Scena Sfinxului este copleșitoare. Omul este mai puternic decât destinul. Sfinxul, acest descendent al destinului, acest hermafrodit straniu, funest, este învins, este răpus. Dar destinul își urmează cursul. Aceasta este cheia, aceasta este semnificația hohotelor de râs, a hohotelor de plâns, de fiară rănită; este reacția atât de semnificativă a Sfinxului. Pe această direcție relația celor două personaje centrale
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
impersonale de meteoriți/ găsește adăpost sub lupele cangrenate/ în toamna cu o singură zăpadă - hârtii plutind ca îngerii arși/ și iubirea noastră - dezlănțuire de lăcuste albe tremurând/ pe tulpinile gemene/ printre colapsuri & explozii & viziuni" (Turnuri). Mișcarea browniană e văzută ca funestă în Istorie, fiindcă ea dezagregă valorile, fărâmițează imperiile, "dezleagă" (cu ghilimele) umanitatea. Dar ea este reiterată, la un alt nivel, în aceste texte lungi și forfotitoare, cu un turbion amețitor de imagini. Ochiul miriapod, metafora plasată anterior în titlul unui
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
plan intelectual marchează, mai ales la persoanele în vârstă, debutul demenței sau al deteriorării mentale. Psihanaliștii au partea lor de dreptate când insistă asupra importanței travaliului de doliu. Adică asupra tehnicilor prin care individul învinge boala trecătoare provocată de evenimentul funest. Obligatorie e așa-numita sancționare a realității. Ruda apropiată, cunoscutul, colegul, vecinul iau cunoștință de actul morții, în forme directe sau mediate. Acestă fază poate să declanșeze la anumiți indivizi un blocaj durabil, care conduce la formule numite "doliu complicat
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
refacerea androginului. Proza secolului XX valorifică în altă manieră toate aceste imagini arhetipale, semnalând că sciziunea omului modern s-a adâncit. Cele două romane corelează arhetipul sosiei cu figura scriitorului și cu actul scrisului, păstrând însă active semnificații tragice și funeste. Întâlnirea cu dublul prevestește nenorocirea, nebunia sau, de cele mai multe ori, moartea. Ea anunță ieșirea la lumină a celuilalt, adversarul pe care fiecare îl poartă în sine, geamăn malefic și terorizant ori sosie tulburătoare ce se cere biruită. În Disperare, Hermann
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
copil cu care întră în conflict. Rezultatele pot avea natură dramatică. Astfel, Istoria copilăriei lui Iisus arată că un băiat care l-a lovit la umăr în timp ce alergau a căzut mort la pământ. Iisus ar fi reacționat pronunțând o sentință funestă: „Tu nu îți vei continua drumul.” Este, desigur, expresia temei respingerii lui Iisus de către coreligionarii săi și, în mod corelativ, cea a urmării unui drum propriu, reprezentat, în cele din urmă, de creștinism. Nazarineanul Iisus a crescut la Nazaret, un
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
de ierarhia disciplinei - lucrări, traduceri -, într-un cuvînt de toată suita de acte silite din cauza cărora, astăzi, suntem martorii unui munte de literatură ce e sortit să dispară în deșertul indiferenței colective. Nu știu dacă la mijloc e o nedreptate funestă a societății în care trăim, de pildă o consecință a conului de umbră în care cultura a intrat în urma apariției televiziunii, fapt e că fenomenul e generalizat: în fiecare an, silozurile pieței de carte sunt încărcate cu balastul, adesea indigerabil
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
Biografie, ideologii, metamorfoze spirituale, II. În cerc: 30 de ani în vizorul Securității, III. Câteva teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)ț cu trimitere la iconografia creștină, urmărind să refacă Bildungsromanul acestui om complex, nepervertit în lumea aplatizată, strivită de funeste ideologii năpustite asupra-i timp de jumătate de secol, G. Ardeleanu izbutește deplin. Mai ales titlurile unor capitole suscită atenția și curiozitatea sporită a cititorului. Fiecare capitol se deschide cu un preambul care rezumă esențialul printr-o replică memorabilă a
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
a se opri aici, Caius Dobrescu vrea cu tot dinadinsul să argumenteze o metaforă. Ceea ce nu-i iese atât bine cum i-ar fi ieșit simpla ei enunțare. Tot foarte interesant e și eseul lui Ștefan Borbély, Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În plus, trecerea de la cuvîntul vorbit la cel scris le micșorează și mai mult putința expresivă. Parcă o nepotrivire funestă le strîmbă așezarea în lume, condamnîndu-i la statutul unor ființe ce nu pot excela decît în anumite condiții: în oralitate și în fața ușilor împărătești ale altarului. Valeriu Anania nu intră în acest tipar, scutit fiind de meteahna inexpresivității livrești. Cu
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
nu te-ai săturat de minciunile lor// are dreptate vocea/ deși nu știu prea bine a cui o fi/ sînt sigur/ poate e glasul copilului din vecini/ mort înainte de a se fi născut// trebuie îmi șoptește/ să sucim gîtul acestei funeste retorici// aproape adormit/ îi dau dreptate/ poetului Verlaine/ acum cînd prietenul său/ adolescentul Rimbaud/ vinde arme prin Abisinia” (Adolescentul Rimbaud). De la minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în care amurgul ne transporta dincolo de
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de acord a făpturilor muritoare și, paralel, punerea de acord a între cele două entități cerești, Hyperion-Demiurg, și astfel, redistanțarea spațio-temporală dintre cele două lumi. Și iată conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi nasce il di natale" "este funestă ziua de naștere pentru cel care se naște", reducând astfel la nimicnicie vastul spațiu selenar pustiu care se întinde în celebrul poem în contrast cu nemărginirea cosmică, astrală, desfășurată în Miorița. * Este bine cunoscut de asemeni faptul că viziunea cosmică reprezintă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sorge constituie esența abisală a omului. Este neliniștea morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei ăsteia care se dă deșteaptă, cadou vocea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu așa o doctrină să se facă din literatură o muncă distinctă față de a celorlați și să se prezinte activitatea poetului ca ceva radical deosebit de activitatea dulgherului, a țăranului, a zidarului, sau a croitorului. Și asta mi se pare o funestă și gravă eroare, începutul întregului gen de minunății și al celui mai infecund teribilism. Nu, fac bine lucrătorii și artizanii care se numesc pe sine înșiși, fără a lăsă pe alții să le acapareze titlul. Aș putea aici să mă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu ea Forma și se roagă în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]