122 matches
-
greutatea din trup i s-a vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit ușor ca un abur pe străzi. Acum și trupul, și sufletul Îi sunt ușoare ca un fulg. Creierul lui plutește În depărtări. Nervii săi, asemenea unor funigei, s-au agățat de ramuri. Păianjenii au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de iarbă. Pe fiecare frunză de copac. Funigeii Îl culeg și-l poartă În bătaia vântului... Noimann pășește cu grijă. Ochii de pe jos se agață de tălpile sale. Încearcă să-l cîntărească. Dar nu au ce cântări. Cum poți cîntări ceva care nu există decât ca o adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede de la stinghia unui dâmb... Când soarele a reușit să împrăștie în cele patru zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să mă obișnuiesc din nou cu locul și să-mi astâmpăr zbuciumul inimii. Privesc în jur. Parcă nu s-a schimbat nimic. Caut cu atenție
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
râșni altădată. Când am ieșit din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii, soarele se rostogolește după deal luând cu el și funigeii... --Ce sunt de fapt funigeii, părinte? --Vezi tu? Dumnezeu le-a făcut și le-a orânduit pe toate. Fiecare ființă se poate mișca în felul ei: se târăște, pășește, zboară sau sare dintr-un loc în altul în fel și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii, soarele se rostogolește după deal luând cu el și funigeii... --Ce sunt de fapt funigeii, părinte? --Vezi tu? Dumnezeu le-a făcut și le-a orânduit pe toate. Fiecare ființă se poate mișca în felul ei: se târăște, pășește, zboară sau sare dintr-un loc în altul în fel și chip. Un păianjen însă, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era lucrul cel mai important. Călcau în același ritm. Frunzele căzute pe alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că i-a lăsat întrebarea fără răspuns și începu să-și plimbe nervos degetele prin părul lui. Ochii el priveau în neștire jocul funigeilor în fereastră, prin creieri îi trecea necontenit ușa încuiată și gândul că trebuie să plece numaidecât. În aceeași vreme totuși buzele ei șopteau strîns: ― Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
marți sau miercuri, august sau septembrie. Pare totuși un început timid de toamnă, după ceea ce văd pe ferestrele salonului. Mă plimb zilnic prin curte și nu o dată am ridicat de jos o frunză moartă. Printre clădirile albe plutesc valuri de funigei pe care bolnavele și-i scutură furioase din păr. Eu îi las însă în buclele mele și abia spre seară, în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin fereastra bucătăriei, cățărându-se pe acoperișul magaziei de lemne. Pe atunci nu mai aveau soldat și peste încă vreo trei luni Generalul Ioaniu a fost arestat. Pe partea din afară a geamului s-a țesut o rețea fumurie de funigei de praf. Are s-o șteargă Leana, dacă au s-o cheme, ca de obicei, la curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și, dincolo de cerul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei Întinși Între cruci. CÎt timp popa și-a făcut treaba, te-ai retras cu Florin și Răzvan spre gardul cimitirului și ați despovărat un gutui de fructe. Apoi din nou În curtea casei, pomana, pe mesele Întinse afară ați găsit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
organele în drept să fii lăsat să termini facultatea. Asta înseamnă că pe viitor trebuie să fii la fel de muncitor și cu o conduită ireproșabilă. Am înțeles! Ești liber... * Toamnele ce veneau asupra satului din potcoava codrului se lăsau domol cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să plec spre locul meu de pe malul iazului. Dinspre vale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atât de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii înalți. Se uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleșiți de o fericire calmă: "vin ai noștri", zice; "asta așa-i", zic, și nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferență mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-un caer fulgerele-așa cum toamna strânge din aer funigei. III - Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
timpul acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut Într-un războinic cu pistoale la brîu, cu chivără și cu paloșe În mîini și În dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cori, bubatul cel mic. Trismus. Parotidită epidemică: fălcăriță, gușarniță, purcică. Choleră: holeră. Pesta: ciumă, buboasă, Maica călătoarea. Intoxicație: adăpat, otrăvire. Morvă: răpciugă. Farcin: cârtiță. Alcoolism: beție. VII. Boli de piele Polihidroză: asudarea mâinilor, asudarea picioarelor. Urticarie: blândă, spuzeală. Acnee: coșuri, funigei, zgăbunțe. Eczemă: bube dulci, zgaibe dulci. Impetigo: pecingine, cur de găină, rofii, spurcat, lișai. Zona Zoster. Herpes Zoster: foc viu. Herpes: arșiță, spuzeală. Furunculi: furnicei, bube, buboaie, zgaibe, imă, copturi, apostime. Scabie: râie, fudulie, boierie, răpănaș, corosta. Erizipel: brâncă, orbalț
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
răspundeau în limba lor care nu consona niciodată cu pustiul Alergau spre întîmpinare infirmînd - erau singurele - aruncarea în viață în stilul cu care unda lovește țărmul băteau în ușă să anunțe șansa promisă de steagul înfrîntului Cînd ciuguleau din palmă funigei își scuturau roua pe un tărîm fără apus Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
loc meșterul metaforei, Ionel Teodoreanu, în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu tot ce-a moștenit, se vor topi / Ca și alaiul umbrelor acestea / Și-n urma lor nu vor lăsa o dâră. / Plămadă suntem precum cea din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]