335 matches
-
semne clare, unii mai mult decât alții, bineînțeles, dar toți astfel Încât părea mai curând că aruncau În mare o sticlă cu un bilet În ea prin care cereau ajutor, a determinat corporația perspicace a sergenților să bănuiască cum că În furgonete s-ar afla ascuns acel motan faimos care găsește Întotdeauna o modalitate de a-și lăsa vârful cozii afară când vrea să fie descoperit. Venise apoi inexplicabilul ordin de Întoarcere În cazărmi și imediat au apărut unele murmure ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
munți, chiar dacă asta însemna să piardă o săptămână de școală. O să-i facem o vizită unchiului vostru. De parcă ei ar fi trebuit să bănuiască existența unei asemenea persoane de la bun început. Cappy Schluter își târâse copiii prin Wyoming, într-o furgonetă Rumbler roșie cu verde, în timp ce Joan stătea în față. Nici unul dintre copii nu putea citi într-o mașină aflată în mișcare fără să vomite, iar Cappy interzisese radioul din cauza tuturor mesajelor subliminale care-l manipulau pe ascultătorul neavizat. Așa că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în stânga și-n dreapta și din nou în stânga și văzu camionul verde pornind. Fugi cât putu de repede să-l prindă și ajunse la câțiva metri. Gesticula larg, ca și cum ar fi dirijat circulația după un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu-se la telefon, degetele îi tremurau pe taste. Sună la Informații și ceru numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mâna dreaptă a lui Marçal Gacho n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi poartă o cicatrice cu aspect de arsură, mergând în diagonală de la baza degetului mare până la baza degetului mic. Camioneta nu-și merită numele, e doar o furgonetă de mărime mijlocie, un model demodat, și e plină de vase. Când cei doi bărbați au ieșit din casă, cu douăzeci de kilometri înainte, cerul abia începuse să se lumineze, acum dimineața a adus în lume destulă lumină ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zile, el se angajează să-l ia pe Marçal Gancho de la lucru ca să-și petreacă împreună cu familia cele patruzeci de ore libere la care are dreptul, și tot el îl aduce punctual înapoi, cu sau fără vase în lăzile din furgonetă, la responsabilitățile și obligațiile lui de gardian intern. Fiica lui Cipriano, numită Marta, având și numele de Isasca, după mama acum decedată, plus Algor, după tată, se bucură de prezența soțului în casă și în pat numai șase nopți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători să-și vadă curățată calea ca să nu întârzie la Centru, le răspundeau doar, Bine, Bine. De astfel de accidente de parcurs a fost scutită furgoneta lui Cipriano Algor, mai ales pentru că circula ziua. Cel puțin până azi. Adevărul este că, fiind vasele de lut cele mai potrivite pentru masa săracilor și spărgându-se din te miri ce, s-ar putea întâmpla ca, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
într-o zi, o femeie, din nenumăratele care trăiesc în barăci, să-și aducă aminte să-i spună șefului familiei, Avem nevoie de farfurii noi, la care el fără îndoială va răspunde, O să am grijă de asta, câteodată trece o furgonetă pe care scrie Olărie, sigur are farfurii, Și căni, va adăuga femeia, profitând de dispoziția lui binevoitoare, Și căni, n-o să uit. Între barăci și primele clădiri din oraș, ca un pământ al nimănui despărțind două tabere adverse, se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fâșie îngustă, un nou pământ al nimănui, care așa va rămâne până în momentul când se va trece la a treia fază. Șoseaua principală, la care reveniseră, era acum mai largă, cu o bandă rezervată exclusiv circulației vehiculelor grele și, deși furgoneta, doar printr-o rătăcire a imaginației se poate include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
candidați la postul de gardian rezident, Soția ta nu e din cale afară de entuziasmată de dorința ta de a deveni gardian rezident, E mai bine pentru noi, vom avea mai multe facilități, condiții de viață mai bune. Cipriano Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră în fața unei uși deasupra căreia se vedeau cuvintele Intrare Rezervată Personalului de Siguranță. Cipriano Algor spuse, Poate, Ba da, dovada e la vedere, demolarea a început, Nu mă refeream la amplificare, ci la ce-ai spus înainte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că, în subteran, cu motoarele încinse, nu era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare. Întârziase uitându-se la demolarea clădirilor, iar acum voia să recupereze timpul pierdut, cuvinte nesăbuite între toate, expresie absurdă cu care ne închipuim că înșelăm cruda realitate că nici un timp pierdut nu e recuperabil, de parcă am crede, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de vehicule, în spatele unei camionete pline de lăzi care, judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzul ușilor trântite, semn că descărcatul urma să înceapă. Atunci, încă pe jumătate adormit, își spuse, N-am schimbat numărul, sunt al treisprezecelea care stă pe locul al paisprezecelea. Așa era. După aproape o oră, îi veni rândul. Coborî din furgonetă și se apropie de ghișeul de recepție cu hârtiile obișnuite, foaia de predare în triplu exemplar, factura privind vânzările efective ale ultimului transport, declarația despre calitatea industrială, care însoțea fiecare livrare, prin care olăria își asuma responsabilitatea pentru orice defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aparține, nu-mi asum nici o responsabilitate, Și de returnat, tot îmi veți returna ce-aveți în magazie, glasul îi tremura de disperare și era plin de atâta amărăciune încât celălalt încercă să fie conciliator, Vom mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai sunt și excepții, precum cazul lui Cipriano Algor, era furnizor când a intrat, dar acum, dacă amenințările se vor confirma, nu va mai fi. Trebuie să fie din vina lui treisprezece, mutând după ce era înainte nu poți păcăli destinul. Furgoneta urcă rampa, ieși la lumina zilei, nu mai e nimic de făcut, trebuie să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce mizerie de viață. Femeia din barăci, cea care avea nevoie de farfurii și de căni noi, își întrebă soțul, Așadar ai văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale, și așteptă să vină cineva să-l jefuiască. Disperarea sufletului, loviturile vieții își împing uneori victima la astfel de hotărâri, dacă nu chiar mai rele. Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat care îl întrebă pe olar, E vreo problemă, ai nevoie de ajutor, pot s-o împing puțin, poate a murit bateria. Or, dacă până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să vibreze coarda cea mai sensibilă a lui Cipriano Algor, și în asemenea măsură încât o lacrimă i s-a ivit la colțul ochiului, Nu, mulțumesc foarte mult, rosti, dar, imediat, pe când serviabilul cireneu dădea să se îndepărteze, sări din furgonetă, fugi să deschidă ușa din spate, chemându-l, Hei, domnule, domnule, vino încoace. Omul se opri, Vrei totuși să te ajut, întrebă, Nu, nu e asta, Atunci, Vino încoace, fă-mi hatârul. Omul se apropie iar Cipriano Algor rosti, Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ei, acestea au obligația să se explice singure. Când omul care părea, dar nu era, tâlhar, sau care, pur și simplu, n-a vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]