205 matches
-
fusesem inițiată pentru a le proteja, toți ceilalți copii, oricum și oricând m-aș fi apropiat de ei, își fereau automat capul. Nu țineam în mână nici un băț, dar erau atât de obișnuiți cu bătaia încât mereu îmi aruncau priviri furișe, cu fețele schimonosite de spaimă, și mă implorau: „Nu mă bateți, nu mă bateți“. Cât despre cei aflați pe moment în afara razei de acțiune imediate a mâinii mele, ei strigau de fiecare dată: „Iei papară, iei papară“. Nu am folosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși mă lăsasem înșelată de un nou tertip al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ce fac? zise ea, surâzând și uitîndu-se la încheieturele degetelor și la vârfurile unghiilor ei de roză... Ce să fac? Nimica. Ochii, deși păreau că privesc cu ingenuitate de sub fruntea aplecată la degetele cu care se juca, totuși o privire furișă și neagră mă pătrunse cu raza ei până în suflet. - Cîntă-mi ceva, zisei cu vocea muiată și netezindu-i fruntea așa de rotundă, așa de lină. Dar vițele rebele se strecurară printre degetele mele și căzură cu coragiu * peste față, astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te pomenești c-ai căpătat, între timp, cine știe ce puteri paranormale și le vezi creierul! râse Mara. Pui pariu că, în două săptămâni, nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu atâta detașare apolinică, Și eu aș vrea să-l întreb pe Theo ce înseamnă această detașare de care, din vraja, continuă el apăsând ironic pe fiecare cuvânt, formelor cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! 26 februarie, îmi arunc privirea furișă spre caietul rămas deschis pe masă, Theo tăcut, întors cu totul și curios continuu să citesc în minte, Durere teribilă de cap, stau cu o compresă cu apă rece peste ochii închiși, simțindu-mi orbitele ochilor zvârlite deasupra unui ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dată atunci când mă întâlneam cu acest nume, Ana, Stau aici în poiană, deși aș fi vrut să fiu lângă mormântul bine îngrijit din curtea mănăstirii, dar acolo aș fi fost în ochii tuturor și m-ar fi stingherit privirile lor furișe în dialogul meu cu părintele, știu însă că el e aici cu mine în poiană, că e cu mine pretutindeni și numai slabele mele puteri nu-l fac să fie și mai prezent în toate gândurile și faptele mele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, Între suspine. Optimismul se transformase În deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm Înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, În văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să răspundă tot cu un zâmbet, sau să se mire ce e atât de amuzant. O mare parte din informațiile interesante în comunicare sunt cele comunicate neintenționat. Gafele de limbaj sau cuvintele cu două înțelesuri, obrajii îmbujorații, aluziile înșelătoare, privirile furișe, expresia de o fracțiune de secundă, palmele transpirate, impresiile greșite, toate dezvăluie cele mai interesante lucruri despre celălalt. În atâtea privințe atitudinile noastre de comunicare au evoluat mai mult decât ale celorlalte animale. Putem reprezenta atât intenționat, cât și neintenționat
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
furiș face parte din ritornela gestuală a lui George Bush. El revine, din când în când, în limbajul lui corporal atunci când își corectează ținuta înainte de a începe un discurs sau când se pregătește pentru fotografii oficiale. În alte situații, mâncărimile furișe (care durează, în general, mai puțin de două secunde) furnizează niște informații. Ele ne permit să observăm mai bine cât de mult ne apreciază unii dintre prieteni, dar nu îndrăznesc să o spună. Am citit principalele micromâncărimi pe față, să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
când împreună cu Corneliu Vadim Tudor (senator România Mare și imuno-parlamentar și la acea dată), a ținut să-i "demaște" pe mai mulți foști și actuali lideri sindicali (Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu). Era vorba de o videocasetă, realizată pe furiș și predată apoi Partidului (nu comunist, ci mare românist), de un fi-te-cine prezent cândva în sala "Rapsodia", unde se puneau la punct detaliile unui videoclip al centralelor sindicale. Hohotind fericiți de "comicul" situației, cei doi "demascatori" au reluat de câteva
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-o forță care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă și susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de priviri furișe, la pândă - joc de șah. - Ce bine e să domini acestea inclus într-un punct incasabil și inexpugnabil. Umilește-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
în primul rînd pe Cantemir, absorbit de turbionul scrierii-lectură; apoi pe numeroșii săi cititori succesivi; în fine, pe Adriana Babeți, care nu-i scăpa, vigilenta, din ochi pe niciunul. Și din cînd în cînd - de ce nu? - putem aruncă priviri narcisiste furișe către noi înșine, în timp ce jucăm acest joc; fiindcă autoarea cărții face tot ce poate ca să ne prindă în capcana perspectivelor stereoscopice. Simplificînd din rațiuni demonstrative, putem spune că efortul Adrianei Babeți a mers mai ales în două direcții. În primul
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
al Poetului. Cînd toată lumea părăsește încăperea, poetul care nu mă privise pînă atunci, spune în direcția mea un „da” scurt. „Da, doamnă”, mai spune o dată, tot fără să mă privească, am sentimentul neliniștitor că nu poate să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală întipărită
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și i-a vorbit. Da, telefon direct Lui, nu prin intermediari, da, și i-a vorbit pe
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
cu care se mândrea, din război. Văduva M. se întorcea cu o sacoșă burdușită cu carne macră la care se gândea cu mândrie și cu un fel de dragoste canibalică, din oraș, de la piață. Soldatul D. îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
piardă vremea să se asorteze ca de obicei, și nu mult după aceea era pe stradă. De la ea nu avea nevoie de mai mult de zece minute ca să ajungă acasă la el. Soldații care păzeau porțile o urmăriră cu priviri furișe, închipuindu-și fiecare ce ar face dacă ar fi singur cu ea. Kalina avu impresia că strada este un tunel întunecat, prin care pășea singură. Patru o primi cu cel mai frumos zâmbet pe care îl putea improviza în momentul
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze în fața ei pentru a-i exprima recunoștința. Dar
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverși inși grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînță de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib. Dacă ți se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversație a unui cuplu aparținînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toți vorbesc despre același lucru
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
a împiedicat îngenunchind într-un colț, cerând pe dată credință lui Dumnezeu, unui Dumnezeu în care nu credea. Acum se află săracul, în ultima fază, făcut schelet și scuipând plămânii, hotărât să-l omoare pe Dumnezeu căruia îi ceruse pe furiș credință. În timp ce vede apropiindu-i-se moartea, dorește să scrie o carte: Moartea lui Dumnezeu. Despre Clarita, am discutat mult că atunci când Federico, soțul său, i-a adus vestea sinuciderii fostului său logodnic, a exclamat: "Săracul Apolodoro! Mereu mi-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Te-aș putea duce acolo. Dar lui Sludden nu i-ar plăcea chestia asta. — Du-mă acolo, Gay! Ea te-a ajutat cînd ți-a fost rău la petrecere. Cred că i se întîmplă ceva. Gay îi aruncă o privire furișă și speriată. — Sludden m-a trimis să cumpăr țigări și nu-i place deloc să aștepte. Lanark observă că mîna lui cu dragonită se strîngea pregătindu-se s-o lovească. Și-o înfundă în buzunar, unde se agită ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe o altă femeie care i se opunea numai în măsura în care gesturile lui o împiedicau că bea dintr-un recipient de pământ ars. A treia femeie se depărtase binișor și bea fără să se oprească, aruncând însă în același timp priviri furișe celor două cupluri. Convins că ceilalți nu au timp de el, Rim începu să analizeze perețiiplini de obișnuitele basoreliefuri din Abație, numai că că bărbatul de pe altar apărea în mai toate din ele în chip de mântuitor. Sfântul Augustin cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție. Cu toate acestea, marcomanul observă că Odolgan și Khaba strângeau arcurile în mâini fără să se ferească, iar tolbele și le țineau la îndemână. Balamber înaintă către mijlocul grupului și așteptă cu brațele încrucișate ca noii veniți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apăsătoare, plină de spaimă. Capetele rase ale câtorva dintre ei se mișcară abia simțit. Cu un gest instinctiv, cei ce se găseau cu fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse spre Mark și arătă spre baie. —Ai auzit ce-a spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică în picioare. Intră pe ușa băii, dar ieși imediat. Oh! S-ar putea să am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]