124 matches
-
Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl dădea pe un preț care numai unui nebun nu i-ar fi convenit. Până și un director de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentru câteva secunde, în apusul soarelui, dansul fantastic pe care câțiva copaci îl desenau cu ramurile pe fereastra din fața sa. Cumva, aceștia reușiseră să supraviețuiască în lupta lor cu nevoia de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fiindcă îl simțeam că trăiește o anume stare... Era dus pe gânduri ce nu se spun în gura mare. Poate că tocmai atunci ședea de vorbă - în gând - cu mama sau cu tatăl său... După o vreme, și-a dus furișat mâna spre ochi... De aici am dedus că el vorbea doar cu spiritul lor. Părinții lui or fi fost plecați spre stele de multă vreme... Când și-a revenit din uitarea de sine, mi s-a adresat: Și mâine mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la el. — Dacă Îl mai aud pe Încă unul spunându-mi asta, i-am răspuns eu posomorâtă, Îmi predau definitiv legitimația de detectiv amator. * * * — Sam! Sam! Aici! Tocmai coborâsem scările ce duceau la subsol și treceam prin fața biroului. Șoapta aceasta furișată m-am făcut să-mi Întorc capul, dar știam cine mă striga Încă Înainte să văd persoana. Vocea lui Brian, chiar când nu era decât un murmur profund, era de-a dreptul inconfundabilă. Pândea În interiorul biroului, Îmbrăcat Într-o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
altă dată Într-o uniformă, ca și cum aș fi revăzut după multă vreme un preot În civil sau un capucin fără barbă. Mă privi și el, la fel, ezitând. Cum se Întâmplă În astfel de cazuri, după un dialog de priviri furișate, el luă inițiativa și mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea. Povestea despre toate războaiele și necazurile pe care le cunoscuse, povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și bucăți de carne și mîncă delicat cu cealaltă cîteva minute, privindu-l atent pe Lanark, care acum auzea orchestra cîntînd foarte tare, căci grupurile din imediata vecinătate nu mai vorbeau și erau atente, iar dinspre galerie se auzeau murmure furișate. Lanark simțea cum i se încinge fața din ce în ce mai mult. — De ce naiba stai acolo, dacă n-ai nimic de spus? zise Multan. — De jenă, spuse Lanark pe o voce scăzută. Eu am început această conversație și nu știu cum să-i pun capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o altă femeie, „cu condiția ca să fie făcută în Domnul”, așa cum spune apostolul. Iar el spune: „Ea este mai fericită dacă rămâne așa”. Dar expresia „în Domnul” înseamnă nesinceritate în relații sexuale nepermise, nu în adulter, nu în uniunile furișate, ci în legitimitate, într-o căsătorie respectabilă, rămânând în credință, în porunci, în bunele opere, în pietate, în tinerețe, în legalitate, în pomeni, în zel și în binefacere. Toate aceste virtuți, dacă sunt și rămân în ele, nu îi fac
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
librării frecventat de puști de facultate și de perverși. Studenților și perverșilor li se permitea să bea cafea În librărie și lăsau În urma lor cărți pătate de cafea după ce ardeau gazul suficient de mult timp sau după ce reușeau un orgasm furișat, pe jumătate mascat. — Cărțile erau, În majoritate, prostii, iar angajații erau complet idioți, recunoaște Maggie. Nu știau să facă diferența dintre Proust și cururile lor! o ațîță Wakefield. Maggie zîmbește. — Aveau cururi mișto. Cel mai bine se vindeau Ghidurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce. Din păduri de somn și alte negre locuri dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
groase. Scoarța era netedă și călduță, moale, chiar și-n interiorul furcii a cărei îmbucătură era căptușită cu un lichen mărunt și mătăsos. Robinson șovăi câteva zile în pragul a ceea ce avea să numească mai târziu calea vegetală. Cu pași furișați, dădea târcoale pe lângă quillaja, găsind în cele din urmă un anume subînțeles în ramurile care se desfăceau sub ierburi ca două coapse enorme. Cunoscu luni în șir o legătură fericită cu Quillaja", în Michel Tournier, op. cit., p. 140. 363 "Prezența
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a explicat într-o manieră asemănătoare rostul inversării rolurilor în cuplul erotic eminescian. Plecând de la observația comună că, la Eminescu, de obicei, femeia se exhibă iar bărbatul privește, exegetul atribuia "iubirii" (mai precis: îndrăgostirii, "cristalizării" amoroase) o formă de privire "furișată", care surprinde numai o parte din intimitatea feminină dar tocmai această "frustrare" intensifică, de fapt, pasiunea erotică. Voyeurismul (și, implicit, fetișismul: ochiul bărbatului nu vede niciodată "întregul") desemnează de fapt, spune Culianu, o mentalitate magică, ceea ce conferă "obiectului" pasiunii o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vremea aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau nu, înnodând sau deznodând prietenii, îmbâcsind aerul cu fumul acru al țigărilor ieftine fără filtru. Figura lui bicisnică, ștearsă care foarte rar putea fi văzută ziua pe străzile orașului, furișată, prelingându-se pe lângă ziduri și trecători, niciodată nu putea fi zărită în locuri din acestea ce vin aici cu un scop precis, de a șterge o parte din necazurile de peste zi și a le îneca într-un pahar de vin
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
țurcă. Ar fi făcut orice, aproape, ca să se poată zbânțui pe izlaz deodată cu iezii și cârlanii. Sau măcar să iasă la scăldat, la iaz, ori să sară ulucii la furat de prin livezile vecinilor. S-ar fi mulțumit și cu furișatul în podul casei, unde mamele piteau oalele cu smântână de feluriți pofticioși. Nu trecu prea multă vreme căci, dintr-o dată, copiii se ridicară din nou de pe băncuțele de lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de cenușă/ se mișcă prin camera goală/ abia răsuflând/.../ îmi duc umbra bolnavă de rău/ furișată/ cu petele vineți/ tăiată de firele ierbii/ lovită cu pietre// îmi duc umbra bolnavă de rău/ de aer/ de vântul plin de pulberea zilei/ de pulberea nopții/ bolnavă de gol". Tot pe ideea de sfâșiere, de ruptură permanentă dintr-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel tărâm. Ei nu-i mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu un soț dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară, pe cap cu o pălărie de pai, braziliană. Apoi mașina porni din nou. - Spus numai patruzeci kilometri. - Unde eram? La Tokio? - Nu, Registro. La noi toți japonezii venit aici. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice să prinzi în ele gaițe, sitari sau pești și, dacă vrei, maimuțe (care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice să prinzi în ele gaițe, sitari sau pești și, dacă vrei, maimuțe (care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a lagărului, când ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala bolnăvicioasă. Învinșii se trezeau la viață. Mai mult: înfrângerea noastră totală elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama, ca și cum ar fi uitat cum e îmbrăcat sau nedând importanță, purtându-se ca un convalescent care nu vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]