125 matches
-
numai juriul este competent a judeca orice fel de delict de presă... D' ați ști însă câte întortochieturi de frază au trebuit confraților noștri, câte lacrimi de crocodil s-au crezut obligați să verse până să ajungă la această mărturisire furișată! Ascultați, mă rog: O parte din presa română, în loc de a se mănține în rolul înalt și binefăcător ce i-ar mări prestigiul și i-ar asigura autoritatea în viața publică a țărei, se coboară, din contra, atât de jos pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Abație exista un tunel secret. Opta imediat pentru cea de-a doua soluție și cumpăni preț de câteva clipe dacă ar fi meritat să încerce să îi ucidă pe cei doi pentru a putea explora apoi tunelul. Zvonul unor pași furișați îl făcu însă să privească iarăși in jos. Izvorâte parcă de niciunde, trei siluete feminine se strecurară pe ușa întredeschisă. Rim zâmbi fugar. Abația era un exemplu superb despre felul în care funcționa cea mai veche și mai eficientă dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
destăinui secretele tagmei tale. - Nu e mare lucru de aflat, zâmbi Arrus. Tainele noastre sunt mai degrabă un fel de a ne crește prestigiul și a munci ceva mai puțin la adunat vreascuri pentru foc. Cei doi își reluară mersul furișat și ajunseră la destinație abia după câteva ore. Templul era o cavernă imensă în care strălucea o construcție metalică. - Asta e nava cu care au venit primii coloniști pe Kyrall. În ea se afla și primul Făurar. Xtyn înconjură în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
părea să fi fost un fotoliu de pilotaj. Auzise un zgomot. Se ridică abia după un minut, cu infinite precauții. Sfinte Augustine, alegi căi misterioase și primejdioase! Silueta schiță semnul cercului asupra inscripției și se îndreptă spre ieșire cu pași furișați. Lumina căzu preț de câteva momente pe chipul desfigurat al spionului, înainte ca acesta să fie acoperit de un obrăzar. Radoslav trebuie să afle cât mai curând de băiatul ăsta. " Esența Regulamentului canonic este conștiința redundanței noastre. De ce au ales
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
noastră de înțelegere, zâmbi Maria. Poate că, de aceea, nici nu putem încă să te înlocuim, Rade. - O să trebuiască, șopti bătrânul, care-și puse la loc fiola în punguța de piele pe care o ascunse în sân cu un gest furișat. Femeile ieșiră din camera Abatelui și pe coridor se întîlniră cu quinții, care nici măcar nu încercară să mascheze faptul că le urmăreau. Își zâmbiră una alteia și se despărțiră. Maria porni spre camera ei iar Airam spre ieșire. Rămas singur
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate intra, tocmai fiindcă e o muscă. La bucătărie, de pildă, oamenii sunt obișnuiți cu insectele și iau măsuri ca să le alunge... Mintea lui Xtyn avea porțiuni mari unde chiar și cea mai mică atingere, chiar și privirea cea mai furișată făceau să cadă draperii groase, care obstrucționau repede vederea. Alaana știa însă ce se afla dincolo de aceste bariere. Avusese destul timp pentru a prinde frânturi disparate de gânduri și înțelesese dernult că acolo erau păstrate acele fragmente ale gândirii care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul încăpător cum soarele se retrage către binevoitoarea găzduire a mării, i-a șoptit la ureche "Te iubesc". A fost îndeajuns acel "Și eu" al ei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici, ascuțiți ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă parte. Tocmai când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea un excelent confort și distracții nebănuite. Dar nimic din toate acestea nu îl vor face să uite îndatoririle cărora se consacrase cu entuziasm. Contemplă cu privire furișată profilul dactilografei. Chiar de la început remarcase frumusețea fetei care niciodată nu se arătase altfel decât ireproșabil de eficientă. Încercase să devină familiar cu ea, dar renunțase în fața privirii ei care degajase răceala de gheață a unei banchize polare. Coapsele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru viața noastră, primitiv ar fi fost un dulce eufemism. Să-i spunem ciordeală și scormonit prin gunoaie. Era o muncă aproape sută la sută de noapte. Pozițiile de bază erau chircit, la pîndă și ghemuit. Mișcările corespunzătoare erau tîrÎtul, furișatul și năpustitul. CÎnd mi-a venit rîndul, am fost cuplat cu Luweena. Asta m-a bucurat, fiindcă ea mă tratase Întotdeauna cu indiferență, nici nu mă mușca, și nici nu mă altoia, ceea ce era foarte bine, dată fiind constituția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai sfârșește parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iese permanent fum). Chiar spre sud, ai panorama cu vegetație luxuriantă din Pokfulam Valley și Portul Aberdeen, plin de ambarcațiuni de tipul iahturilor, joncilor și sampanelor. În seara în care am ocolit vârful, prin fața noastră, a traversat cărarea cu pași furișați un animal cam de mărimea unui râs, căruia îi străluceau intens ochii. Din cauza întunericului, nu l-am putut fotografia și nici identifica. În jurul 84 Vârfului Victoria, mai sunt o serie de drumuri pietonale de mai mulți sau mai puțini km
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
fiindcă îl simțeam că trăiește o anume stare... Era dus pe gânduri ce nu se spun în gura mare. Poate că tocmai atunci ședea de vorbă - în gând - cu mama sau cu tatăl său... După o vreme, și-a dus furișat mâna spre ochi... De aici am dedus că el vorbea doar cu spiritul lor. Părinții lui or fi fost plecați spre stele de multă vreme... Când și-a revenit din uitarea de sine, mi s-a adresat: Și mâine mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată deschidea mai întâi ușa, își băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă că e aici, că nu a evadat cumva și apoi, în vârful picioarelor, cu pași furișați, se apropia încet de fotoliu, așa că uneori își speria fără să vrea chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă reproșuri, spunându-i să-l lase în pace, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altă dată Într-o uniformă, ca și cum aș fi revăzut după multă vreme un preot În civil sau un capucin fără barbă. Mă privi și el, la fel, ezitând. Cum se Întâmplă În astfel de cazuri, după un dialog de priviri furișate, el luă inițiativa și mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mirosul care venea de la cei care trăgeau pîrțuri, se pișau sau căcau la oală. Totuși, acum, În Întunericul absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridica ritmic... Nu se putu abține. Își simți propriul cocoșel cum tresare și Începe să se Întărească. Mai stătu un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se strîngea și i se Întărea; apoi făcu aceleași mișcări furișate, regizate ca ale lui Fraser: Își trase pătura, Își vîrÎ mîna În pijama și-și apucă pula În pumn. MÎna cealaltă, Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
intersecția cu Belsize Grove. Am trecut tiptil de colț. Simon mergea pe trotuar, mai departe de mine, iar în timp ce îl urmăream a făcut stânga în Primrose Gardens. M-am strecurat până la colțul străzii și m-am oprit, repetând povestea cu furișatul. Începeam să mă simt ca la antrenamentele pentru alergători, când înveți să sprintezi, să alergi și să mergi la intervale de timp neregulate. Cred că se numește fartlek, dar nu trebuie să le spui oamenilor asta în timp ce o faci. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese medic în Frankfurt, unde aveau o clinică. În fine, am decis copiii să meargă la culcare și când ne-am ridicat și noi, pentru o dată cu sufletele îmbălsămate de o atmosferă pașnică, am simțit că nu suntem singuri. Cu pași furișați s-a apropiat de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înainte cu pălăria de paie în mână. Ce-i, bre Dragoș? îl întreb eu. Apoi, cucoane Petrache, să nu vă supărați, am să vă spun ceva... Spune, ce este?... Dragoș își ridică ochii spre argatul de pe capră: o privire ascuțită, furișată, cum avea obiceiul să strecoareel. Nu pot să vă spun acuma, cucoane... Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un răstimp, înainte de a ieși la lumină, în poiana unde se afla observatorul. Cum sta el, țiuitul de singurătate care-i umplea urechile i se opri brusc. Auzi deslușit că dincolo, la hochstand, se întâmplă ceva. Era ca o apropiere furișată și întrucâtva grăbită. Sunetul moale în zăpadă - pâș-pâș - nu-i mai lăsa nici o îndoială că omul lui, care-i luase cealaltă coapsă de cal, se află din nou acolo. Dacă nu erau badea Toma și Traian (pădurarii statului neumblând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama, ca și cum ar fi uitat cum e îmbrăcat sau nedând importanță, purtându-se ca un convalescent care nu vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba înghite pași furișați / de felină venită să sfâșie / tihna primului ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește nici o clipă liniștea. Ea are mereu inițiative excentrice, ca un copil care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]