190 matches
-
în plancton. Speciile de Cypridina sunt luminiscente și ofițerii japonezi le foloseau în timpul ultimului război mondial pentru a descifra mesaje, evitând astfel să apeleze la o lumină puternică. În afară de crustacee, mesoplanctonul include și chetognate, anelide și moluște. Chetognatele sunt animale fusiforme și transparente, carnivore. Cel mai cunoscut gen este Sagitta.Sunt indicatoare pentru deplasarea maselor de apă de salinități diferite și sunt folosite pentru detectarea curenților care favorizează răspândirea peștilor. Polichetele erante fac parte din plancton, cele sedentare și tubicole fiind
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
la unele specii aripele posterioare se termină cu o prelungire de forma cozii. În repaus aripele sunt ținute în unghi ascuțit față de corp . Larvele sunt de culoare verzuie, cu benzi întunecate pe părțile dorsale și laterale. Corpul poate avea aspect fusiform sau cilindric. Familia include aproximativ 4.000 de specii (1993), grupate în 567 de genuri și 8 subfamilii . Nu există multe date științifice despre diversitatea, răspândirea, ecologia și biologia hesperiidelor. Nu există un consens cu privire la statutul sistematic al diverselor taxoni
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
le (Percidae) sunt o familie de pești teleosteeni răpitori, frumoși, sprinteni și buni înotători, răspândiți în apele dulci și salmastre ale emisferei nordice. Corpul comprimat lateral și înalt, cu un contur oval și alungit, fusiform este acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De obicei au două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
(plural "Musculi interossei palmares", singular "Musculus interosseus palmaris") sunt trei mușchi scurți fusiformi, așezați în porțiunea palmară a ultimelor trei spații interosoase (intermetacarpiene) ale mâinii: spațiul interosos al II-lea, al III-lea și al IV-lea. ocupă jumătate din spațiul interosos, se prind numai pe câte un metacarpian și merg distal la
Mușchii interosoși palmari () [Corola-website/Science/331899_a_333228]
-
este cea mai mare din ordinul Cetacea, fiind și relativ recentă. Denumirea provine din greaca veche δελφίς (delphís - delfin), cuvânt înrudit cu δελφύς - delphys (buric). Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”. Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat înotului rapid. Înotătoarea puternică îi ajută la propulsie în timp ce aripioarele pectorale și sistemul muscular al cozii asigură controlul direcției. Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară, contribuie la menținerea stabilității în timpul înotului. Deși variază în funcție de
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
curgătoare, bălți care pot avea și apă sărată cu o concentrație de până la 1 %. De la Ural, Anatolia regiunea de la Marea Caspică, Marea Neagră până la Marea Baltică în Europa Occidentală. Este un pește apreciat pentru carnea sa gustoasă. l are un corp alungit fusiform, pe spate are înotătoare caracteristică subdivizată, cu partea anterioară prevăzută cu tepi. Capul are o formă ascuțită, cu o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți, marginea branhiilor este zimțată. Corpul este acoperit cu solzi, având spatele de culoare cenușie verzuie
Șalău () [Corola-website/Science/315073_a_316402]
-
(Musculus flexor digitorum profundus) sau mușchiul flexor comun profund al degetelor este un mușchi lung fusiform, lățit antero-posterior, așezat pe partea medială a feței anterioare a antebrațului, într-un plan (stratul al treilea al mușchilor anteriori ai antebrațului) mai profund decât mușchii superficiali. Are originea pe procesul coronoid al ulnei ("Processus coronoideus ulnae"), pe cele 2
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
anală: II (III), (5) 6 (7—8); înotătoarele ventrale: I, 7; înotătoarele pectorale: I, 13-15 (16); pe linia laterală 39-42 solzi. Dinți faringieni 3.5-5.3 (2.5-5.2 sau 2.5-5.3). Spini branhiali 1-2. Vertebre 36. Corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
("plural" Musculi lumbricales manus, "singular" Musculus lumbricalis manus) sunt patru mușchi mici, fusiformi și alungiți așezați pe fata palmara a mâinii și anexați tendoanelor mușchiului flexor profund al degetelor ("Musculus flexor digitorum profundus") și situați pe același plan cu ele. Se numerotează de la police spre degetul mic, primind denumirea de primul, al doilea
Mușchii lombricali ai mâinii () [Corola-website/Science/331889_a_333218]
-
ul ("Spinacia oleracea") este o plantă perenă comestibilă (legumă), prezentă mai ales în grădini, uneori și pe terenuri necultivate. Erbacee legumicolă, spanacul provine din Orient și face parte din familia chenopodiaceelor. Este o plantă anuală, uneori și bianuală cu rădăcina fusiformă, tulpina dreaptă care nu trece de 30 cm înălțime, frunzele verzi lanceolate, largi la bază și mai înguste către vârf, de lungime de la 2 până la 30 cm și cu lățimea cuprinsă între 1 și 15 cm. Florile sunt galben-verzui, cu
Spanac () [Corola-website/Science/312005_a_313334]
-
Familia mugilide ("Mugilidae") cuprinde aproximativ 72 de specii de pești frumoși de mărime medie sau mare, cu corpul relativ alungit și fusiform, larg răspândiți pe litoralul mărilor tropicale și subtropicale, mai rar în ape dulci. Pești de mărime medie sau mare (30-120 cm). Capul este masiv și turtit dorsal. Ochii sunt parțial acoperiți de o pleoapa adipoasă, rostrul este scurt și obtuz
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
capul lateral (vastul lateral) și capul medial (vastul medial). Cele trei capete ale tricepsului au origini diferite, prin tendoane independente. Cele trei capete își păstrează oarecum individualitatea și converg la nivelul treimii medii a humerusului într-un singur corp muscular fusiform care se continuă cu un tendon comun puternic, care merge în jos și se inserează pe olecranul ulnei (pe fața posterioară și pe cele două margini ale olecranului). O parte din fibrele profunde ale capului medial, numite mușchiul articular al
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
(Musculus extensor digiți minimi) sau mușchiul extensor propriu al degetului mic (Musculus extensor digiți quinti proprius) este un mușchi lung fusiform așezat pe fata posterioara a antebrațului. Face parte din mușchii planului superficial. Se află lateral față de mușchiul extensor ulnar al carpului și medial de mușchiul extensor al degetelor și este fuzionat adesea cu acesta. Are originea pe epicondilul lateral al
Mușchiul extensor al degetului mic () [Corola-website/Science/331781_a_333110]
-
("Musculus flexor digitorum superficialis") sau mușchiul flexor comun superficial al degetelor este un mușchi lung, fusiform, gros și lățit antero-posterior, situat între mușchiul palmar lung și mușchiul flexor ulnar al carpului, într-un plan mai profund. Formează singur planul al doilea al mușchilor anteriori ai antebrațului. Are două capete de origine: "capătul humeroulnar" cu originea pe
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
le (Cottidae) este o familie de pești osoși din ordinul scorpeniforme ("Scorpaeniformes") având ca tip zglăvoaca, cu corp fusiform, cu capul mare, puțin turtit dorso-ventral și incomplet acoperit cu plăci osoase, cu ochii așezați dorsal și apropiați unul de altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
pot uni, formând plăci mari. Pot de asemenea dezvolta leziuni nodulare, tumorale și ulcerative. Histopatologia arată leziuni alcătuite din numeroase capilare proliferate în dermul mijlociu sau profund în stadiul precoce, iar la leziuni mai vechi se observă zonele de celule fusiforme cu spații vasculare înguste, pline de hematii și tapetate de celule endoteliale, uneori dificil de idenntificat. 5. Diagnosticul leziunilor cutanate În dermatologie anamneza și examinarea leziunilor se fac în același timp, deoarece datele obținute prin examinare orientează anamneza și reciproc
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92265_a_92760]
-
ceva? a întrebat. —Te-ai pieptănat? Apoi am văzut. Le-am văzut. Radiografiile mele. Agățate pe perete. Înrămate. În rame minunate din aur cu platină, de parcă ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă țin pe picioare. Era atât de caraghios încât, pentru o veșnicie, n-am putut nici măcar să râd. În sfârșit zgomotul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cazurilor este o tumoră solitară, prezența de leziuni multiple sincrone fiind extrem de rară [18]. Aspect microscopic Tumorile fibroase pleurale localizate benigne mai mici (cu diametrul sub 8 cm) tind să fie prost vascularizate, cu puține mitoze vizibile și cu celule fusiforme elongate uniform situate printre cantități variabile de colagen și fibre reticulare. Tumorile mai mari prezintă adesea pleomorfism, dar de obicei sub 4 mitoze per 10 câmpuri. De obicei, nu se constată atipii. Pot prezenta modificări mixoide focale sau difuze [15
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
câmpuri. De obicei, nu se constată atipii. Pot prezenta modificări mixoide focale sau difuze [15]. Aceste tumori prezintă o varietate de aranjamente de la pattern-ul - „patternless” la cel hemangiopericitom-like sau pattern-ul celular [1]. Aspect ultrastructural Ultrastructural, se constată celule fusiforme sau rotunde, singure sau în mănunchiuri, situate între colagen focal sau abundent. Nu se constată membrană bazală, joncțiuni intracelulare sau microvili [16]. Aspect imunohistochimic Imunohistochimia poate fi folositoare în diferențierea tumorilor fibroase pleurale localizate benigne, de mezotelioame sau sarcoame. Tumora
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
mare, pleomorfism nuclear, activitate mitotică crescută (peste 4 mitoze per 10 câmpuri), nucleoli proeminenți. De obicei, prezintă zone de hemoragie, necroză, modificare mixomatoasă și invazie vasculară sau stromală [15]. Tumorile fibroase pleurale localizate maligne sunt formate din patternuri de celule fusiforme sau grăsoase într-o stromă colagenoasă densă. Aspect imunohistochimic Nu există diferențe între tumorile benigne și cele maligne, fiind CD 34 și vimentin pozitive [3, 16]. Tumorile maligne pot apare de novo sau prin transformarea tumorilor benigne și sunt asociate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
valori de peste 50mg la un litru. d) Aparatul locomotor Faptul că efortul se desfășoară cu corpul în poziție orizontală, influențează sistemul osteoarticular, favorizând creșterea. Mișcările pe care l-e execută înotătorul sunt lipsite de eforturi musculare mari, contribuind la dezvoltarea fusiformă a musculaturii, iar caracterul simetric al mișcărilor de înot exclude instalarea unor deficiențe ale coloanei vertebrale așa cum se întâmplă în cazul altor discipline. e) Metabolismul Procedeele de producere metabolică a energiei, devin eficiente prin antrenament sistematic. Rația alimentară a unui
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Aripile posterioare sunt cenușiiînchis, cu franjuri din perișori lungi (fig. 16 a, b). Oul este oval, de 0,25 - 0,50 mm lungime, de culoare galbenă- deschis (fig. 16 c, d). Larva matură are 10 - 12 mm lungime; corpul este fusiform, de culoare verde-gălbuie; capul este brun-închis, cu pete roșcate în partea posterioară. Segmentele toracice și abdominale prezintă câte două rânduri transversale de sclerite, de culoare mai deschisă, prevăzute cu un punct negru (fig. 16 e). Pupa are 7 - 8 mm
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
se curbează și se lasă la pământ pe fire de mătase. Dezvoltarea larvară durează 3 - 4 săptămâni, când larvele năpârlesc de 3 ori. Larvele mature se transformă în pupe pe partea inferioară a frunzelor sau în alte locuri, în coconi fusiformi, formați dintr-o țesătură rară. Stadiul de pupă durează 12 - 15 zile. La sfârșitul lunii iunie - începutul lunii iulie apar fluturi care dau naștere la o a doua generație, care evoluează ca și prima generație. Literatura de specialitate citează un
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
dungă roșcată. Tibiile posterioare la mascul prezintă la baza lor o tufă de perișori fini, scurți. Oul este oval, de 0,8 - 1,1 mm lungime, de culoare albă- strălucitoare. Larva matură are 7,0 - 8,0 mm lungime, este fusiformă, apodă și eucefală, de culoare albăgălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic și prezintă 6 perechi de formațiuni digitiforme membranoase, dintre care cele două mediane sunt mai dezvoltate și bifurcate (fig. 17 b). Pupa are 6 mm lungime, în
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
pseudoanevrisme). Anevrismele arteriale adevărate se caracterizează prin păstrarea în totalitate a tunicilor arteriale, cu alterarea tunicii medii. Anevrismele false sunt cel mai adesea postraumatice și, în faza inițială, nu au strat muscular. Din punct de vedere anatomopatologic, anevrismele pot fi fusiforme și sacciforme (fusiform, când dilatarea se datorează cedării pereților pe întreaga circumferință a arterei, și sacciform, când peretele cedează unilateral, circumscris). Mai pot fi întâlnite în practica medicală curentă și următoarele tipuri de anevrisme: anevrismul anastomotic (după operațiile de by-pass
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]