128 matches
-
le poate reflecta. Exemplară este febrilitatea cu care își exersează aprehendarea muzicii noi. Prin acest univers sonor, oarecum ermetic, pentru mulți inextricabil, a trăit o anume cădere în gravitatea și profunzimea unui fenomen generator de reacții mefiente, dacă nu chiar futile sau ironice. Puțini sunt astăzi cei ce pricep muzica savantă contemporană. Ei bine, Radu Stan nu numai că o înțelege, dar o și percepe cu toate slăbiciunile, răutățile, ifosele, dar și cu performanțele, galanteriile ori potențialitățile ei. încă de când era
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
fie un produs al lui, și nu vice versa. Surprinzător, ambele personaje principale moștenesc vrînd-nevrînd această luptă, deși pornesc de la nivele diferite de forță. Ambii depind, în acest sens, de anihilarea celuilalt. În nr. 2, lupta contra mediului e una futilă, ceea ce nu înseamnă că nu ai de-a face cu o analiză extrem de subtilă a puterii. Toate cele trei personaje (principale din nr. 1&2, cu mențiunea că primele două se mișcă ilicit în două medii) sînt subiecți produși de
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
Steven Spielberg. Tind să cred că "Istoria" aplică o doză de justiție, mai exact oferă celor care se poartă cu mănuși cu ea un tratament similar. Spielberg se numără printre acești privilegiați. Orice subiect istoric ar trata, nu încearcă reconstituiri futile, ci restituie în primul rând ambiguitatea. E interesat de istoria mică, ca să îl pastișez pe Lyotard. Din punctul acesta de vedere, e mai înțelept decât unul dintre scenariștii săi pentru München, care crede că a realizat cu acest lungmetraj ,ficțiune
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
în jurul candelabrelor: "Mă veți plânge, nerecunoscătorilor pentru că un regizor ca mine se naște o dată la 1000 de ani." A aborda serios critic un film postdecembrist de Sergiu Nicolaescu devine într-un anume fel ridicol și în cel mai bun caz futil pentru aceste triste panegirice pe care și le oferă regizorul cam o dată la doi ani. Cu toate aceste riscuri, voi încerca o schiță. Regizorul comite o intenționată eroare când pune pe același plan cu filmul documentar extras din cadrul Arhivei Naționale
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Writers at Work: The Paris Review Interviews, New York: Viking Press. Davidson, David, 1927, „The Grotesque". Nashville Tennessean, July 3, 1927, Magazine Section, în Inge, 1995. Faulkner, William, 1977, Selected Letters. Edited by Joseph Blotner, New York: Random House. Hellman, Lillian, 1927, „Futile Soul Adrift on a Yacht". New York Herald Tribune Books, June 19, 1927, în Inge, 1995.
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
groapă", în 1850. În Chateaubriand par lui-même � Editions du Seuil), Victor-L. Tapie consideră că esențială în realizarea capodoperei a fost găsirea cuvântului memorii, care-i lăsa autorului cea mai largă libertate în alegeri: digresiuni, descrieri de peisaje, episoade futile dar în care moralistul descoperea adevăruri asupra ființei umane, portrete, meditații asupra destinului omenesc și al său propriu, evocarea multor scene istorice la care fusese martor. Am în fața mea cele două volume, în colecția Pleiade. Din totalul de circa 2730
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
sangvine în funcție de prevalența unui anume tip de travaliu componistic, muzicile colerice prin prisma hegemoniei parametrului ritm, muzicile melancolice în raport cu supremația ethosului ori muzicile flegmatice după gradul de autoritate al factorului timbral? Evident, totul riscă să se reducă la o speculație futilă, exaltantă și, de ce nu, intruvabilă în realitate. Pe de altă parte însă, câte experiențe a trebuit să depoziteze știința modernă pentru a corija naivitățile cu privire la "sucurile vitale". Cert este că fiecare dintre cei patru determinanți temperamentali ai limbajului muzical (ritmul
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
din universul culinar, al cărei merit e că nu coboară ștacheta atunci cînd pleașca trivială a temelor ar încuraja bagatelizarea. Volumul place in prima jumătate, pentru ca apoi cititorul să trăiască cu insatisfacția celui care e purtat printr-o lume iremediabil futilă.
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
Și pentru că harababura să fie totală, în spațiul editorial coabitează - uneori între coperțile aceleiași publicații - două sisteme ortografice ("i", sînt" vs. "a", "sunt"). În grabă și superficialitatea care caracterizează viața în postmo-der-nitate, astfel de preocupări pot părea la prima vedere futile. S-ar putea obiectă că ceea ce contează sunt în primul rând ideile dintr-un text și apoi doar aranjarea textului în pagina și chiar respectarea cu strictețe a unor norme de editare. În fond, fiecare cititor poate corectă tacit orice
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
care nu sunt altceva decât suporturi pentru sute și sute de pagini de reclame. Firește că și revista condusă din 1992 (un adevărat record!) de Graydon Carter e sufocată de reclame, fotografii de vedete, informații mai mult sau mai puțin futile, de „cronici mondene” și informații de-o perfectă inutilitate. Dar pe lângă toate aceste fatalități ale vremii, găsești, număr de număr, texte admirabil scrise, eseuri, fragmente de cărți în curs de apariție, dezbateri pe teme importante. Dar descoperi și o limpede
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
soldatului. O logodnă foarte lungă e un film pacifist, dar nu-și atinge scopul aruncându-ți războiul ca pe un pumn în față, ci presărându-l cu mici gingășii și tandrețuri, momente de poezie pe care alți regizori le găsesc futile într-un astfel de context. Concluzia e că lungmetrajul lui Jeunet e "blindat", mi-e foarte greu să-i găsesc un defect la designul producției, la nivelul cinematografiei sau la orice alt nivel. Montajul e în continuare rapid, dând un
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
adulmecând temătoare, apa aia aurie, puțin adâncă,/ până la malul cu sălcii și răchite, unde ai ei,/ plini de iubire, așteptau” (p. 66). Rezumând, avem în Bonobo sau cucerirea spațiului un volum intens stratificat, în care două pelicule la urma urmelor futile (logica scenariilor science fiction, respectiv aceea ușor enigmistică, de tip monkey business) învelesc o miză fundamentală, incandescentă. Curios e că tocmai primele două, mult mai dificultoase și mai bizare, fac din Ștefan Manasia un poet profund original, matur, conștient de
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
excelentul eseu final Confesiunea unui fost cititor, în prezent critic literar. Pe un ton în care comicul se combină cu tristețea și nostalgia, criticul își deplînge actualul statut care îl obligă să își piardă vremea cu tot felul de activități futile și face o foarte eficientă pledoarie pentru lectura cărților cu adevărat valoroase. Un text antologic din toate punctele de vedere. Cei o sută de autori nemuriți (pe plan internațional, cartea fiind publicată la Chișinău) de Alex. Ștefănescu în Ceva care
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
stîlpilor materiali pe care este clădită existența noastră socială. Și tare ar fi bine, îți zici, dacă tot mai mulți semeni ar deveni conștienți de această disproporție înainte de a fi prea tîrziu, evitînd să adauge surse suplimentare de necaz, adesea futile și meschine, dar nu mai puțin nocive, la cele deja existente.
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
în miniatură, pentru care ipocrizia se confundă ușor cu politețea - it’s all in the game - tânarul personaj-narator este oricând dispus a o ierta, a o apăra și a o mântui, mai ales atunci când constată, în cele din urmă, caracterul futil și derizoriu al fugii sale de acasă. Această perspectivă desprinsă parcă dintr-un filtru origenian al „lecturii” universului, sprijinită pe generozitatea viziunii pencilensiene și îmbogățită mai târziu cu lecturi din Dostoievski, va face carieră în câteva dintre textele - unele postume
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
putea spune că imaginarul „faunei” burgheze care populează romanul Călătoria unui fiu risipitor se sprijină pe o viziune cinematografică „minimalistă”, respectiv pe interesul pentru derizoriu, bine susținut de enunțuri scurte, concise, de enumerații sau de detalii care adesea pot părea futile și la care autorul renunță uneori doar pentru a îngădui personajului narator să deschidă anumite paranteze eseistice sau să facă o descriere. Acest „minimalism” cinematografic nu are de-a face, bineînțeles, cu estetica „Noului Val” al cinematografiei românești, dar este
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu zi. Mediile surprinse de Dan Lungu sunt cele marginale, oamenii sunt simpli muncitori sau pensionari, scenele de viață cotidiană banale, iar semnificațiile multiple și deloc futile. Timpul de trecere, postdecembrist, este urât și greu, oamenii mărunți sunt dezorientați de viața promiscuă care le frânge și orice urmă de moralitate. De aici și întâmplările crude, grotești, absurde ce par scoase parcă din știrile senzaționale ale ziarelor. De
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
aluzii, mai mult decât evidente, la Kafka - și ce dacă? Fără "poantă" (pentru exemplu pozitiv, vezi Carol Ann Duffy, Mrs. Darwin), tot degeaba, căci acest tip de poezie, intertextuală, dar fără un mesaj propriu, rămâne un simplu exhibiționism cultural, la fel de futil și gol ca numele unei formații belgiene, K’s choice. Rămânând în zona defectelor, s-ar mai putea spune că, deși multe metafore "curg" bine în înlănțuiri, unele sunt extrapolate inutil: "oh, idol ilustru cum stai tu aici/ cu aerul
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
zis eu. „Sunt, nu știu, prietena lui.“ Numai că asta sună prea adolescentin. Trebuie să existe și un cuvânt pentru adulți. O s-o întreb pe Lisa, care probabil a scris un articol despre această terminologie; pare un subiect suficient de futil pentru revista ei. L-am condus înapoi la birou unde urma să se uite peste ce filmasem. M-a sărutat cu afecțiune, mai implicat decât seara trecută, dar nu pasional. Cred. Adică, habar n-am. Ne-a luat săptămâni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aflăm dacă Eminescu a trecut prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia are nevoie de futile & jenante „elucidări”?! După ce mă chinui cu o actriță să o conving că un text scurt de Horia Gârbea se poate „ridica-n picioare”(cum zicem noi, În teatru) În două săptămîni jumătate, văzînd că refuză ideea și-mi Îngreunează repetițiile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit de mult greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită. În cercetarea academică nu mai cred, eseurile mi se par futile, romancier nu am avut norocul să fiu. Singura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mișcarea neîngrădită pe teritoriul eului meu. De fapt, e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plimba prin magazine cu Foucault în geantă, într-o pauză de bibliotecăă. Ce vreau de fapt să spun e că a citi „Marie Claire“ nu se compară cu o răsfoire absentă în anticamera dentistului. Drept argument, sar peste paginile, deloc futile, de stil (ah, balerinii!Ă, și ajung la interviul cu Pascale Mussard, co-art director la Hermès, despre rădăcinile indiene ale colecției de sezon, la fotografiile semnate de Cosmin Bumbuț și interviul cu incredibil de frumoasa Scarlett Johansson, despre care aflu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul extrem... Păreau nelipsiți din apartament doi amici, ambii holtei. Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur, aprecia și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
unui roman abandonat, parțial scris înainte de 1989, Trestia de var. După decembrie 1989 nu am mai scris nici un rând timp de patru ani, deși întrebările rămăseseră aceleași: „Ce?“ și „Cum?“. Greutatea însăși a cuvintelor și chiar rostul scrisului îmi păreau futile în raport cu ceea ce, în naivitatea noastră, credeam a se fi întâmplat cu adevărat, în afara morților pe care îi plângem tot mai rar, amăgiți oarecum și de himera intervenției Divine, mult așteptată, dar rar și cu apăsare invocată. „Orfani de Dumnezeu“ cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
stăpânită în detaliu. În fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]