126 matches
-
sunt. Numai în tăcerea minții întrezărim Adevărul și-l așteptăm cu făcliile aprinse. Împreună, căci nimeni nu e singur și ne iubim unii pe alții "cum Tatăl ceresc M-a iubit pe Mine". Individualismul este rădăcina a tot ce este futil și indezirabil în viață. Pînă și umbra are nevoie de lumină... Universul se relevă instantaneu, simultan cu observatorul. Poveștile Creației din Sfintele Scripturi vorbesc despre timp, dar nu ca durată. Nu știu, eu cred în creație ca într-o dezvăluire
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spune adevărul, remarcă indiferența față de cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste și specioase. Natura umană ar fi esențialmente concentrată pe o sete nesecată de putere. Nietzsche (Voința de putere, 1901) ar fi mîndru de o asemenea idee, care stă de altminteri și la baza celor două războaie mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
educarea generațiilor în spiritul cooperării, al consensului și al respectului reciproc. Să începem cu dărâmarea cultului pentru performanță, mai ales că, la unii dintre noi, are un caracter emfatic, de fațadă 156. Nu este necesar să înmagazinăm informații redundante și futile care se uită repede chiar cu riscul blocării memoriei. Cunoștințele dobândite la școală trebuie să aibă un caracter practic. Să ne ajute la cunoașterea lumii, pentru a ne putea orienta și a ne afla un rost în cadrul ei, să învățăm
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mod paradoxal, omului îi place „s-o facă pe copilul” atunci când devine integral responsabil de lumea sa. Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
construise o întreagă poetică teatrală, făcând posibilă trecerea "pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă, profundă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prima seară, comandorul Ananie, impozant, în uniformă, înconjurat de cătane și alți subalterni plini de morgă, umplea holul Teatrului "Fantasio". Trec pe lîngă el și-i arunc un aproape firesc "Salve, Onanie!"(prenumele chisnovat al ofițerului fiind lesne pretabil la futile jocuri de cuvinte). Amicul se rupe din mijlocul marinarilor lui, mă ia deoparte și mă roagă să nu-i mai zic așa, deoarece inferiorii lui trebuie să-l stimeze în continuare. Îi promit că nu. A doua seară, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
povești despre iubire, prietenie, credința, loialitate, încredere, devenite aproape pseudomituri în desacralizata lume așa-zis modernă. Jack Lucas, superb interpretat de Jeff Bridges, este un prezentator radio de succes, foarte popular în New York. Emisiunile lui, deși în aparență comice și futile, sunt o alternativă pentru singuraticii care caută parteneri de dialog veridic, "legături", înțelegere. Instabili psihic, neadaptați etc. Un astfel de radioascultător va lua drept litera de lege glumele neînțelese ale lui Jack și, drept urmare, va intra într-un local, înarmat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vede un alt punct de ruptură între filosofie și literatura. Prima folosește jargonul cuvântul îmbălsămat, care trimite la "conceptele mumificate" ale filosofiei în accepțiunea lui Nietzsche, în timp ce cea de a doua folosește cuvântul ca expresie vie, dar, în același timp, futila, a unei realități goale, pe care scriitorii încearcă să o umple tocmai prin cuvânt, ba chiar prin cuvântul excesiv, tocmai ceea ce Cioran critică atât la Nietzsche. Spune Cioran: Când un filosof vorbește despre limbaj, nu-l mai citesc; când e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sade în secolul XX, Artaud "un dement", Adamov "pervers sexual", Genet "fost deținut"(ibid., 294). Scopul era dublu: sabordarea "inamicului" (fie și pentru un scurt interval) și furnizarea de câmp de lucru pentru Căpitănia Corectitudinii și Eticii Socialiste, generând cheltuieli futile sau pentru a folosi o expresie mai elegantă disproporționate, semănând cu deturnarea de fonduri (o parte dedicată pentru mese de "condiționare", pentru băuturi la terasele unde se așezau Obiectivele). Practic, aceste informări vor avea ca urmare un raport care pornește
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi futile, aussi ingénieux, aussi désintéressé qu'il se présentera toujours à l'admiration des autres peuples, comme cet esprit d'enfant terrible qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y Gomez, p.XIII]. Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care, în Ursprung des deutschen Trauerspiels, teoria cu privire la alegorie este de fapt un rezultat al unui dublu demers, ontologic și teologic: „For him, the play of mourning is a ruin about ruination. It re presents human life as the futile search for meaning in an aban doned world, as the relentless accumulation of broken fragments, as the inevitable decom position of the wretched creaturely body. [...] In their emphasis upon allegory, that linguistic trope wherein one image or object comes to
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
teorii principale, întrebuințându-l de data aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane și Arta din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca o sfâșiere violentă. Ideea reflectă această impresie fizică: ruptura unei gospodării, dispersarea unei familii au ceva dezolant. Nici cuvântul, nici lucrul nu au nimic înspăimântător aici; oamenii se iau, se lasă, se iau iar pentru motive când grave, când futile; sub pretextul incompatibilității de caracter se ascunde sațietatea, se disimulează incitările interesului personal sau ale galanteriei. Tribunalul ecleziastic este extrem de înțelegător, mai ales când e remunerat; dezleagă cu promptitudine nodurile pe care le-a format; se află cu foarte mare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
criticii care au analizat opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Spiridon aplicată discursului publicistic eminescian 213. Autoarea a inițiat un act de revalorizare, justă și argumentată, a unui corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-lea, în orice caz mai vizibil începând cu Renașterea (dar mai ales cu Reforma 263) și culminând cu Iluminismul din care a izvorât raționalitatea pozitivistă dominantă în secolul al XIX-lea, părea să anunțe demisia sistemelor mitice, denunțate ca iraționale, futile și chiar nocive, sau cel puțin a avut această intenție, a miza totul pe cartea unei presupuse infailibilități a capacității logice a omului ca unic ghid în existență deschide capcane nebănuite, care pot avea efecte devastatoare. Gilbert Durand observa că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zis eu. „Sunt, nu știu, prietena lui.“ Numai că asta sună prea adolescentin. Trebuie să existe și un cuvânt pentru adulți. O s-o întreb pe Lisa, care probabil a scris un articol despre această terminologie; pare un subiect suficient de futil pentru revista ei. L-am condus înapoi la birou unde urma să se uite peste ce filmasem. M-a sărutat cu afecțiune, mai implicat decât seara trecută, dar nu pasional. Cred. Adică, habar n-am. Ne-a luat săptămâni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aceste cete nici nu doreau așa ceva. Tinerii cu frunți înguste, cu ochi întunecați și cu fălci late băteau foarte bine, fără doctrină. Pentru aceasta aveau nevoe numai de ghioace, bâte, boxuri și, uneori, de revolvere" (Teodorescu-Braniște, 1936, p. 10). Această futilă sarcină teoretică pare să și-o fi asumat N. Roșu, care, "străin de lumea ideilor și stângaci în mânuirea lor" (p. 22), a scris o carte minată de contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a spiritului. 38 În gândirea grecească există trei cuvinte diferite care exprimă noțiunea de joc: paidiá (joc), paizein (a se juca, înseamnă tot felul de forme de joc) și athyro, athyrma (rămâne lângă paidiá pe ultimul plan, exprimă ceea ce este futil). Paidiá, în sensul original, semnifică jocurile de luptă sau de competiție, un domeniu dominat în întregime de agon. Ludicul nu este manifestat în mod clar în această accepțiune a termenului. În opoziție cu limba elină, limba latină are un singur
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
face o separație netă: "Iisus cel istoric nu este kerygma... pentru că în kerygma Iisus ne întâlnește ca Hristos adică fenomenul eschatologic prin excelență." 131. După Bultmann, istoria universală s-a sfârșit odată cu Hristos, care anunță eshatonul, fapt ce ar face futilă orice teologie a istoriei. Răspunzându-i, Pannenberg nuanțează că sfârșitul este numai anticipat în Învierea lui Hristos, și tocmai acest lucru face posibilă înțelegerea istoriei, pentru prima dată, din perspectiva finalității 132. O viziune asupra raportului dintre Dumnezeu și istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aceste cete nici nu doreau așa ceva. Tinerii cu frunți înguste, cu ochi întunecați și cu fălci late băteau foarte bine, fără doctrină. Pentru aceasta aveau nevoe numai de ghioace, bâte, boxuri și, uneori, de revolvere" (Teodorescu-Braniște, 1936, p. 10). Această futilă sarcină teoretică pare să și-o fi asumat N. Roșu, care, "străin de lumea ideilor și stângaci în mânuirea lor" (p. 22), a scris o carte minată de contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
persoana dumneavoastră un om cult [...] (F. M. Dostoievski, 1999, 17). Părerea generală este că intelectualilor nu le pasă de aparențe. Încă persistă în cultura populară imaginea romantică a intelectualului în turnul sau de fildeș, departe de trenduri efemere și de preocupări futile. Și sunt, într-adevar, există intelectuali care confirmă aceasta prejudecată, însa majoritatea se folosesc de haine pentru a-și sublinia apartenența la o cultură sau alta, la o anumită ideologie sau pur și simplu ca statement. Intelectualilor le place să
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
astfel de chestii, nu-Ți mai trimet nici un gologan, viu să-Ți lungesc urechile; te iau Înapoi la prăvălie, și te pui la ipitropie, măgarule...» Mie adică Îmi scrie nenea Iancu.”. Cu toate că nenea Iancu Îl amenință, exprimându-și dezacordul față de futilele-i preocupări, Catindatul continuă să guste din fructul oprit: participă la balul mascat și, În mod cert, continuă să- și piardă vremea și prin cafenele. Satisfacția lui de a-și permite libertăți pe care fratele mai mare le consideră dezonorante
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
stăpânită în detaliu. În fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
P. Guiraud: "Cum este evident că dialogul nu s-a putut repeta sub această formă, rezultă că ceea ce este repetat și obișnuit este acest tip de dialog, mătușa ducând în pat o existență total încremenită și redusă la aceste bârfe futile"136. Însă o asemenea explicație nu este îndeajuns pentru a explica amploarea pseudo-iterativului din În căutarea ..., care caracterizează în aceeași măsură și acte deloc "încremenite". De fapt, ele recurg la iterativ nu pentru că Proust evocă obiceiuri, ci mai degrabă datorită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]