113 matches
-
Închisoare. — Băiatul nu face nici un rău... Basie Îi făcu semn lui Jim să se așeze și Demarest se Întoarse În cămăruța lui. — Pentru el nu e destul aer În toată Lunghua. Nu-i așa, Jim? Jim Încercă să-și controleze gîfÎiala - nu avea destule globule roșii, după cum susținea doctorul Ransome. — Ai dreptate, Basie. Avioanele Mustang l-au luat pe tot cu ele. Ai văzut raidul aerian? — L-am auzit, Jim... Basie se uită Încruntat la Jim, de parcă l-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poante, a atâtor cazaci și indieni, nu observase că bătrânul se plângea de lipsă de aer proaspăt. Și doar tatăl său nu vorbise niciodată despre probleme de sănătate, În afară de glumele pe seama durerilor sale de spate. Acum Fima Își aminti de gâfâiala sa, de tuse, de șuieratul care Îi urca din gât sau din adâncul pieptului. Se pare că la despărțire bătrânul Încercase să-i explice ceva ce nu voise să audă. Își spuse: Ai preferat să te cerți cu el din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile inerente sportului. Bineînțeles că n-avea nici un haz să stea în fața fetei. Trecu lângă ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi, văzând că fata nu se împotrivește, îi cuprinse brusc mijlocul și-ncercă s-o sărute! Fata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o carafă de whisky, pe care o consumară în doi, cu deplină camaraderie, dar făcură cum propusese Melanie: ca iepurașii! Apoi, procedară precum hamsterii și poneii, precum buburuzele și cărăbușii, revenind, într-un târziu, la minotauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
ale dumneavoastră. Așa că vă propun un târg. Dumneavoastră îmi povestiți ce s-a întâmplat, iar eu vă promit - și cuvântul meu are valoare, Rra - vă promit că nu veți mai auzi nimic despre Angel și prietena ei. Ranta respira neregulat; gâfâieli scurte, ca ale unei persoane cu căile respiratorii atinse de o boală - ca și cum s-ar fi chinuit să respire. Nu l-am ucis, exclamă e. Nu l-am ucis. — Acum spuneți adevărul, zise Mma Ramotswe. Îmi dau seama. Dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în cap. Tramvaiul vine, călătorul izbutește să se agațe de scara lunecoasă. La prima stație avansează o treaptă, viitorul e aproape, o treaptă, încă o treaptă, iată paradisul, te afli deja în fața ușii, simți umărul și cotul și genunchiul și gâfâiala vecinului, asta da, conectare, cot la cot, umăr la umăr. Buun, coborâm la Mihai Bravul, schimbăm traseul. De data asta, tramvaiul apare după numai o oră de așteptare și e gol, minune, utopia împlinită, în sfârșit. Dom’ Dominic capsează biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete sau gâfâieli ... Nimic. El se epuiza, în timp ce Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alții munceau din greu acolo! Am rămas liniștiți la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
greutatea mea, apoi zece minute. Încep să urc. După două minute mă gândesc că e chiar ușor, de ce se face atâta tam-tam? După cinci minute mă gândesc că o să mor. ― Nu. Cred. Că. Pot. Să. Continui, reușesc să spun printre gâfâieli. ― Firește că poți, spune Paul cu un zâmbet. Gândește-te la fundul mic și obraznic pe care-l vei avea. Îmi imaginez un fund mic și obraznic și atunci motivația, inspirația îmi dau năvală în trup și mă pornesc. Reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
senzația că e cineva în atelier. Își amintea de câte ori așteptase un minut sau două pe palier ca să-și tragă sufletul după treptele pe care le urcase și cum în mod absurd nerăbdarea de a o vedea pe Blanche îi alungase gâfâiala. A o vedea pe ea era o încântare care nu-și pierdea niciodată prospețimea și cu toate că uneori nu lipsise decât un ceas, era la fel de emoționat la gândul de a fi din nou în preajma ei ca și cum ar fi fost despărțiți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre vârf. Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână în alta. Și, după câte încă o porție de drum, face un alt efort,înnaintând, către bătrâna-i și aproape pustia-i casă. Și nimeni, dintre politicieni, dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o ureche. Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Inna să fie moașă, pentru ca ea să poată sta lângă Bilha în timpul travaliului și să sufere cu ea. Din fericire pentru Bilha, nașterea a fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val. Sonor. Cel al dublului album al formației Pink Floyd, de toate gheorțăiturile și gâfâielile cuiva obișnuit să reguleze, mai de grabă într-un taxi, decât într-un Cabinet. Și atunci, muzica o făcu să se simtă de parcă ar fi fost călărită de însuși Alexandru cel Mare. 136 DANIEL BĂNULESCU Și apoi muzica o mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Specialitatea Casei, spre marea nemulțumire a fetelor. Mai ales atunci când clienții lui erau bărbați. Iocasta se plimba de-a lungul coridoarelor imperiului ei. în spatele ușilor închise personalul era ocupat. Nimic nu-i plăcea mai mult Iocastei decât aceste sunete înăbușite, gâfâielile extazului adevărat, amestecate cu oftaturile prefăcute, care erau în mod clar mult mai artistice. Uneori i se părea că preferă această stimulare auditivă actului în sine... dar apoi dădea ferm de o parte gândul ei deloc profesional. Era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușa de la baie. Fără a mă dezmetici complet, mi-am imaginat că nu puteau fi decât ei, Oamenii de la Intervenții. Uraaa! am strigat impresionat, buimăcit și de felul În care se derulase totul. După un timp, țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi aminteam de genunchii săi grei, de pulpele puternice, Îmbrăcate Într-un fel de cord negru, și de tălpile profilate ale Încălțărilor, care scoteau un zgomot de sucțiune pe podeaua de piatră, singurul sunet pe care-l mai auzeam În afară de gîfÎielile mele sugrumate. Eram sigur că avusese mare grijă să nu mă rănească, evitîndu-mi vasele de sînge mari și laringele și aplicînd exact atîta presiune cît să mă sufoce, nimic mai mult. Dincolo de aceste detalii n-aveam mai nimic ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]