107 matches
-
crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ulm mi-a oferit o coborâre ușoară la nivelul solului. Nu țin minte să fi auzit vreun mârâit și nu am auzit nici zgomotul făcut de labele câinilor când au alergat peste frunzele căzute. În ultima clipă am auzit un gâfâit puternic care mi-a făcut părul măciucă. Câinele era deja În plin salt la gâtul meu atunci când am tras cu arma. Împușcătura nu se auzi tare pe sub copaci, păru chiar prea neînsemnată, ca să fi omorât ceva atât de fioros precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat huța până ce muzica de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi în hogeacul din cărămizi nu se mai auzi decât gâfâitul nostru. Apoi am terminat amândoi la unison, perfect sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
celălalt pe sub vestă), cu hârtii Împrăștiate la picioare, unde le dăduse drumul din din mână. Burgess Îl dezbrăcă și Îl băgă În pat, dându-i o doză din leacul pe care Îl lua de obicei pentru crizele de gastrită. Dar gâfâitul continuă, noaptea trecu nedormită și dimineață fu convocat doctorul Skinner. Acesta constată un ritm neregulat al inimii cu ajutorul stetoscopului, puse un disgnostic de tahicardie intermitentă, prescrise digitalină și recomandă ca Henry să Îl consulte pe specialistul cardiolog sir James Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nevoit să nu Înțeleg de ce scenele cu nuduri, de la care aștepți cel mai mult, sînt Îmbibate fără excepție la Pintilie de promiscuitate, gîndaci, ligheane, nu mai lipsea aici decît Maia Morgenstern, În negru sfîșiat. În altă ordine cinematografică, fiindcă nici măcar gîfÎitul din momentele lirice nu se aude corect, am stat să văd În sfîrșit cum Îl cheamă măcar pe unul dintre sugrumătorii coloanelor sonore românești: Îl cheamă Pap. C-un asemenea nume mi se pare normal ca orice film autohton să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
flegmei În gît urmat de scuipatul ei pe ușa liftului, scuipatul pe obraz, scuipatul În sîn, scuipatul ca modus vivendi, În semn de protest, zeci, mii de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie, saliva prelingîndu-se apoi În difuzoarele de medii, gîfÎitul sacadat produs de-o constipație rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
89 „am fost ales președinte de onoare al celor peste șapte sute de mii de diabetici din România”. Text ce seamănă izbitor cu oricare dintre cele scrise Într-una din acele reviste scîrbavnice ce ne umplu pe toți de indignări și gîfÎit, unde dau zilele trecute peste o Întrebare cu statură filozofică: „Ce poate fi mai frumos decît dragostea?” Pentru a ilustra cît e ea de frumoasă, deasupra Întrebării a fost lipită o fotografie cu doi tineri probabil Îndrăgostiți, căci se holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privirea Îi căpătă lucirea feroce a unei pume Încolțite. Îmi pare rău..., i-am spus, Întinzîndu-mă ca s-o ajut să se ridice. Cred că v-am lovit. — Lasă-mă-n pace. Nu te apropia de mine și termină cu gîfÎitul ăsta. O să intri-n hiperventilație. Ridică mîinile să mă respingă, apoi se sculă În picioare și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și am Încercat să măresc claritatea imaginii Încețoșate. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sfială În care se folosea de sexul ei, părea să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul lui greoi, iscat parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de... prezență. Clubul tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vinovăției Ritmul constant al mașinii de tenis, acel pocnet monoton care Împărățea peste Estrella de Mar și peste Residencia Costasol de cînd sosisem În Spania, ajungea acum dinspre teren pînă la mine În timp ce parcam pe aleea vilei. Ascultam șuieratul și gîfÎitul mecanismului de Încărcare, urmat de scîrțîitul slab cu care Își ajusta unghiul și traiectoria. Pe drum dinspre Clubul Nautico, mă tot gîndisem la nesfîrșitul schimb de mingi cu mașinăria, prin care Crawford se pregătea pentru plecarea din acea seară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un zornăit persistent și înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să audă zornăitul și gâfâitul, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai asurzitor. Mlaștina o trăgea tot mai mult în jos, iar gâfâitul și zornăitul monstruos se auzeau tot mai asurzitor. Simțea că, din clipă în clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să audă zornăitul și gâfâitul, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai asurzitor. Mlaștina o trăgea tot mai mult în jos, iar gâfâitul și zornăitul monstruos se auzeau tot mai asurzitor. Simțea că, din clipă în clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui o putea salva din scufundarea în mlaștină. De ce-și dorea atunci să n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
camere răzbat voci gălăgioase și râsetele groase ale unor masculi pofticioși. Un patefon răgușit dat la maximum deapănă o romanță melancolică prin vocea catifelată, dar viril convingătoare a lui Cristian Vasile. Undeva, zgomotul ritmic al arcurilor unui pat interferează cu gâfâitul excitat al unei femei: "Nu te opri! Așaaa! Daaaa!" Cu infinite precauții, Manfred apasă pe clanță. Îndepărtează câțiva milimetri ușa de canat. Se oprește o clipă, apoi împinge brusc. Năvălesc în cameră cu forța unei divizii blindate, dar se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele pe care voia să le spună. Parcă întreba din priviri dacă poate vorbi. Ochii îi nimeriră pe chipul doamnei Belokonskaia. Nu-i nimic, dragă, continuă, continuă, numai să nu te înăbuși, observă ea. Și mai adineaori ai început cu gâfâitul și vezi unde ai ajuns. Dar nu te teme să vorbești. Domnii aceștia au văzut oameni și mai excentrici decât tine, n-ai cum să-i uimești. Iar tu nici nu ești cine știe ce ciudat, doar că ai spart vaza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unei imagini cu altă imagine sau până la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizând-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult mai puține
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căi obscure, din vânzarea de fetișuri sexuale și șantaj. Descris fără excepție în termenii viciului și-ai poftelor obscure, stăpânul de la Windcote e un personaj deopotrivă ridicol și tragic: măcinat de neîmpliniri și manii erotice, masiv și dezgustător - "oare ce gâfâit al naturii a putut da naștere unei asemenea excrescențe fungoide de cărnuri luciose?" - Meridian e iremediabil captiv în obsesiile sale bolnave pentru femei mai tinere, precum guvernanta Nelly sau mondena Nadine Coussay. Romanul, deschis printr-un capitol-preambul intitulat " Descendența Destinei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
când să mai strige o dată, un icnet se auzi în spatele său,.. Sofronie era prăbușit la pământ, cu doi câini, mari, călare pe dânsul. Ichim nu mai avea muniție.. o rupse la fugă, bezmetic printre copaci. Din urmă îl ajunse un gâfâit greu, de câine în alergare. Privi peste umăr, și văzu gura enormă de lup, căscată larg.. larg, cu limba lungă și roșie scoasă... și colții de fiară gata să sfâșie. Muniție nu mai avea. Trase cuțitul de vânat mistreți, din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de-acum o jumătate de veac: am fost la fața locului/iar fața locului era umflată! Marin Preda participa odată la concertul unui pianist celebru, așezat pe un scaun în primul rând. N-a înțeles nimic din muzică, deoarece auzea gâfâitul și vedea efortul omului, lupta aceluia cu instrumentul, amănunte ce în mod obișnuit nu apar pe o înregistrare discografică. La concertul lui Rod Stewart, din iulie 1995, am fost preocupat să mă feresc de paharele și sticlele de plastic, pline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
acută; ea va reduce foarte repede nivelurile de dioxid de carbon și va produce o creștere accelerată a anxietății. Oftatul și căscatul: acestea tind să aibă loc în perioade de dezamăgire sau depresie și ambele implică o respirație excesiv de adîncă. Gîfîitul: are loc atunci cînd oamenii se gîndesc la lucruri înfricoșătoare, cum ar fi să facă un lucru pe care l-au evitat mult timp. Respirația accelerată cronică sau comună: acest tip de respirație implică mici creșteri în profunzime sau în
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu fobii specifice. Cu alte cuvinte, acestea survin numai în timpul episoadelor de anxietate maximă, cînd sînteți expus la elementul de care vă temeți. Celălalt tip de hiperventilație este unul obișnuit: apare deseori și în principal este un prost obicei respirator. Gîfîitul sau respirația accelerată: acest tip de respirație tinde să apară în timpul perioadelor de anxietate sau frică acută. Prin intermediul său, se reduc foarte rapid nivelurile de dioxid de carbon, iar anxietatea se amplifică foarte repede. Suspinul și căscatul: suspinul și căscatul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
abia disimulată a unei paranoia a vârstei, diferită de acea demență senilă care se instalează la unii. Spaima de moarte care, din iluzorie și Îndepărtată În timp, devine brusc „prezentă”, secerînd În jur pe congeneri, făcându-se brutal simțită prin gâfâitul ei teribil. Schopenhauer, printre splendidele sale maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe: viața, spune filosoful scepticismului european, viața seamănă cu un ochean; În tinerețe, Îl privim Întors și atunci moartea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]