114 matches
-
detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa și-a impus propriul stil și propriile legi care nu ne-au fost transmise prin minte, ci au fost procesate direct de către corp. Mi-am dat seama după gîfîitul meu sălbatic că vîslisem într-un tempo neobișnuit de ridicat. În același timp, îmi simțeam brațele și picioarele mele ca și cînd n-ar fi făcut destul. Schneiderhahn a apucat lama lui David și ne-a tras la mal. "Gratuliere
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gândurile, însoțind întâlnirile trupurilor voastre, omologate de obișnuință.) Cititoareo, acum ești citită. Trupul tău este supus unei lecturi sistematice, prin canale de informație tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenția papilelor gustative. Și auzul își are rolul sau, atent la gâfâitul și trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile și imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care le spui, modul de a-ți strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o știi, căruia i se arată chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun a fost uitat, iar singurele sunete care se aud din bucătărie sunt șoaptele noastre și gemetele de plăcere. ― Chiar te iubesc, îi spun eu după aceea. Probabil că asta a fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părea a fi fiul unui șef din partea năvălitorilor. -Nu cred că vei putea îndeplini gândul prințe. Înălțimea sa, regele nostru, vrea să te împreuneze cu sânge de nobil, zise una din slugile acestuia. -Nu mai vreau să fiu sub opinca gâfâitului de bătrân. La noate voi pârjoli pe acești țărani să mi iau ceea ce doresc, zise cu îngâmfare tânărul. Au încălecat, au luat calul Adelei și au plecat. -Prințe, mai bine slobozim calul fetei, altfel cine știe ce mai scormonim. -Asta și vreau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică umbră de îndoială. Glasul său ajungea până departe, la pedestrași și la purtătorii de sandale. Toți icniră, ca și cum ar fi tras aer în piept pentru ultima dată. Dar acel gâfâit nu conținea nici un dram de bucurie sau de aclamare. Era mai mult ca un fior. Toshimitsu închise ochii și ridică tonul aproape ca și cum i-ar fi certat. Oare și el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi iunie, vară, o ploaie subțire și acidă, ca apa împroșcată de roțile unei mașini, și fără nici un strop de cer, fără nici un strop de cer. Londra e o bătrână cu respirația grea. Dacă o asculți, poți să auzi cum gâfâitul astmatic îi mănâncă plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ce se întâmplă acolo, priveau năuciți împrejur. Apăru, pe partea de dinafara gardului, nagâța aialaltă, geamăna Natalia.își propti mâinile în șolduri, îi scuipă în obraz și-ntre ochi, printre barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo! Și se îndepărtă, pe una din aleile parcului, cu mers apăsat, clocotind de nervi. SCHIORUL DE LA
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat huța până ce muzica de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi în hogeacul din cărămizi nu se mai auzi decât gâfâitul nostru. Apoi am terminat amândoi la unison, perfect sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
celălalt pe sub vestă), cu hârtii Împrăștiate la picioare, unde le dăduse drumul din din mână. Burgess Îl dezbrăcă și Îl băgă În pat, dându-i o doză din leacul pe care Îl lua de obicei pentru crizele de gastrită. Dar gâfâitul continuă, noaptea trecu nedormită și dimineață fu convocat doctorul Skinner. Acesta constată un ritm neregulat al inimii cu ajutorul stetoscopului, puse un disgnostic de tahicardie intermitentă, prescrise digitalină și recomandă ca Henry să Îl consulte pe specialistul cardiolog sir James Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
privirea Îi căpătă lucirea feroce a unei pume Încolțite. Îmi pare rău..., i-am spus, Întinzîndu-mă ca s-o ajut să se ridice. Cred că v-am lovit. — Lasă-mă-n pace. Nu te apropia de mine și termină cu gîfÎitul ăsta. O să intri-n hiperventilație. Ridică mîinile să mă respingă, apoi se sculă În picioare și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și am Încercat să măresc claritatea imaginii Încețoșate. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sfială În care se folosea de sexul ei, părea să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul lui greoi, iscat parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de... prezență. Clubul tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vinovăției Ritmul constant al mașinii de tenis, acel pocnet monoton care Împărățea peste Estrella de Mar și peste Residencia Costasol de cînd sosisem În Spania, ajungea acum dinspre teren pînă la mine În timp ce parcam pe aleea vilei. Ascultam șuieratul și gîfÎitul mecanismului de Încărcare, urmat de scîrțîitul slab cu care Își ajusta unghiul și traiectoria. Pe drum dinspre Clubul Nautico, mă tot gîndisem la nesfîrșitul schimb de mingi cu mașinăria, prin care Crawford se pregătea pentru plecarea din acea seară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O femeie mai tânără își desfăcuse genunchii și nici profeții, nici înțelepții, nici saltimbancii nu puteau să refuze o ofrandă ca asta. O femeie îndrăgostită e ca o pasăre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în jos.) MACABEUS (Sparge altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știu la ce folosesc asemenea locuințe. Bine măcar că acuma e ocupată de un bărbat! 2 Nicu era obosit și mai avea drum lung de făcut, prin beznă. Îl simți, mai mult decât îl văzu, pe Botosu îndărătul lui, îi auzea gâfâitul. O luă la fugă, dar alerga greu, parcă avea ghiulele de picioare, cum îi povestise nea Cercel că li se pun condamnaților. Se gândi că ar putea scăpa numai dacă se ridică deasupra pământului și dădu din mâini, observându-se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar atât tot îmi rămâne de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căpătat, nici gheare de liliac. Nu, nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]