260 matches
-
a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o voce înceată, înecată. Leisl a făcut o reevaluare rapidă. —Fred, îmi cer scuze, așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când urci în metrou. Spune că nu ești atent, că ai putea să cazi. După un răstimp de tăcere, Fred a întrebat: —Asta-i tot? — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Agentul Termic, îmbrăcat într-un parpalac de piele până la glezne. M-am apropiat de calorifer. Blocurile fuseseră conectate la magistralele de fontă, o rețea uriașă a puterii căldurii. Aburii erau dirijați dintr-un cartier într-altul, spre punctele termice. Apa gâlgâia apoi pe țevi, în culori diverse, stratificate (limonadă, ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care avem cu toții nevoie, o naivitate vindecătoare, fără alunecări postmoderniste și fără etalări inutile de erudiție. La rândul său, cititorul va spune că a fost prins cu această carte În flagrant delict. Că el nu citește, Îndeobște, decât cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți, atunci citește, desigur, reviste de specialitate interesante În cel mai Înalt grad. Că, În definitiv, relația lui cu Apărătorii nu este una de lectură, ci de răsfoire neatentă, de joacă În pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unui mâner de metal care închidea dopul ori-ficiului de la bază. După care apa se ridica până la înălțimea unei supape de evacuare, aflată aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și împroșcând sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care se dovediră a fi de fapt prunci omenești, alergând foarte repede în patru labe. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duce, soarele care te atinge, salteaua pe care dormi. Cum poți trăi În fiecare zi fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de inimă bună și puternică. Moașa aranjă cu grijă așternuturile. După părerea ei, Ronnie avea doar contracții Braxton Hicks (contracții pregătitoare), dar a vrut s-o vadă și doctorul de gardă, ca să fie sigură. Și dacă zice că-i OK, gâlgâim o cană de ceai Împreună. Spunând acestea, ieși afară din cameră. Dacă femeia asta era implicată În ceva corupt, Ruby puse pariu cu ea Însăși că Își va mânca singura și extrem de scumpa ei pălărie Philip Treacy. Se dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în redacție, următorul anunț: „Rugăm pe domnii ziariști să nu întârzie înainte de a ajunge la serviciu”. Delicata admonestare ne-ar face să zâmbim dacă nu ar fi adevărată. Meseria de jurnalist este plină de paradoxuri. O viață agitată și deopotrivă gâlgâind de lenevie. O lume imprevizibilă, mereu în stare de alertă, dar pândită mereu de rutină și formule standardizate. O imensă oboseală și o enormă bucurie. O fereastră larg deschisă, care dă la fel de bine spre spectacolul halucinant al lumii, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ceva mai tare decât un scaun. Tare, lunecos, și, așa, cumva rotund. Apucă lucrul între degete... e o conservă, și încă, una care nici nu a fost deschisă. Și oamenii aplaudă atunci când Mariedl ridică conserva sus și closetul se golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui Mariedl și îi aruncă un deschizător de conserve. Să se uite și să vadă ce bunătăți sunt înăuntru. Scaunul de pe conservă este curățat la iuțeală, iar doza deschisă cu pricepere. Și înăuntru este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru Fără să gâlgâie, Și trebuie să mă gândesc la toate unul ca mine... Și pe toate trebuie să le asculte unul ca mine În fiecare zi atunci când o zi sosește după alta ... Da' ce să fac altceva, În scârbăvnicia unuia ca mine, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost călcată în picioare. Somnul de veci e alcătuit, de fapt, din două romane, din istoria rezolvării a două enigme. Cel dintâi constă în anihilarea șantajistului Geiger. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fete și neveste, cu poalele sumese în brâu, de li se vedeau pulpele până la șolduri , zdrobe au poama în ritm când domol și legănat de horă, când sacadat ș i precip itat de bătută... Strugurii se prăvăleau sub picioare. Mustul gâlgâia din vrane. Cofe, donițe, oale de lut plecau una după alta, pli ne ochi, neclintite, smirna, pe umerii argaților. Crama vuia și duduia din temelie . În aer pluteau efluvii dulci și acre, amețitoare și iritante, de poamă călcată, de nădușeală
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
senzații pe Tolstoi. Dostoievski depășește epicul exterior și psihologicul. Fenomenele nu-l interesează prin ele însele, fiindcă esența vieții nu stă în fenomene. Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară întâmplările și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai larg. Dragostea lui de cuvinte este una ludică, esențialmente fonetică. * * * La sfârșitul lunii iulie, ne luarăm zborul spre un alt cer. În câteva ore, papagalul african cenușiu avea să schimbe continentul, rasa, cultura, limba, să treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de ani la Atena, apoi la Roma. Avea să treacă de la hățișurile în care a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
este o buclă de timp colectiv, o suspendare a timpului său personal. Din pricina scării cu pricina pe care o face bucăți într-o intimitate furioasă, ratează el Revelionul cu colegii lui. Deși se declară tragic, el e comic. Umorul lui gâlgâie fie din situații penibile în care tot cade de popa prostu, fie din limbaj. Limbajul bețivului este cel lipsit de logică, și plin de confuzii zemoase. Limbajul naivului e al unuia de se tot miră, născând un irezistibil comic al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică dur tare nocive. Când e vorba de unii slujitori ai condeiului sau ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
ieșeni (Andrei Hoișie, Gheorghe Popa, Dumitru Oprea, Henri Luchian,Vasile Ișan, Constantin Sălăvăstru etc. ) care i-au convins pe nemți și austrieci pe parcursul mai multor ani că și românii pot fi parteneri de încredere. Totuși, sângele latin continuă să ne gâlgâie prin vene. La Konstantz ne-am asumat libertatea de a interpreta liber un program stabilit de nemți. Am zis că din moment ce-i duminică după-masă și suntem deja osteniți, ce-ar fi să... Numai că neamțu-i tot neamț. La 16 fix
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a liricii lui Ilarie Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate împiedica această literatură să se manifeste, tocmai "fiindcă ea este o realitate care respiră prudent dar sigur (...) fără prejudecăți, canoane și paragrafe; fiindcă irită; fiindcă sufocă tot ce parvine din mediocritate sau tinde către ea; fiindcă literatura nouă care gâlgâie la barierele inimii și așteaptă să inunde, să se reverse ca o ploaie torențială peste betonul orașelor îmbâcsite de atâtea gâlci intelectuale, nu va mai fi o valiză a cuvintelor potrivite". Într-un gest profetic, anunță o literatură care "să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Caraion sunt adesea proiecții fantasmatice, grotești ale angoasei. Legătura cu universul acvatic se realizează într-o manieră diferită, nu mai este prezentată aici o lichefiere a lumii care se îndreaptă lent către moarte, căci moartea este deja aici: "diminețile gâlgâie, sângele se scutură-nchegat/ și numai inimile noastre văd cum plouă/ prin seara otrăvită, de holeră" (Autumnală). Sângele și ploaia sunt cele două motive principale care sugerează curgerea, alunecarea continuă spre moarte. Pare să se producă și aici un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sub apă și reapărând în cu totul alt loc, cu un chiot de triumf. Și eu mă simțeam cuprins de o încântare la fel de nebună, iar marea era veselă și gustul apei sărate era însuși gustul speranței și al bucuriei. Râdeam, gâlgâiam apa din gură, scuipam, mă învârtejeam. Când mi-am întâlnit partenerul derviș-al-mării i-am strigat: — Acum te bucuri c-ai venit la mine? — Da, da, da! Firește, n-a întâmpinat nici o dificultate să iasă din apă, cățărându-se pe stânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi putut să le ating. Le-am cercetat boturile ascuțite, mustățile din care picura apa, ochii rotunzi, iscoditori, și grația spinărilor ude, netede, lucioase. Un timp se curbară, se jucară, înghițind apă, gâlgâind, și tot timpul uitându-se în sus la mine. Și în vreme ce le urmăream joaca, nu m-am îndoit nici o clipă că erau făpturi aducătoare de noroc, venite să mă viziteze și să mă binecuvânteze. POSTSCRIPTUM Viața merge înainte Nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Friedrichstrasse. Am văzut Berlinul În 1928, când am stat o lună. Acum, la ora 9 seara, regăsesc minunata stradă Friedrich, la o mică distanță de marele bulevard „Unten den Linden”. Berlinul dă impresia unei cazărmi luxoase În care nu mai gâlgâie exuberanța de odinioară. Muncă, disciplină, Încordare pentru ceva, altceva, la care e chemată Întreaga națiune. Rămânem În Berlin 10 zile, timp În care voi lua contact cu economia agrară germană. Iau legătura În primul rând cu Institutul de Contabilitate agricolă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie pe fondul greco-bizantin al bătrânului isonar, în timp ce cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]