87 matches
-
steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe cine-am putea convinge să vină? Crezi că Bob și Mary or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o găsești, spuse tînărul cu abilă nevinovăție. — Nu! strigă fata neîncrezătoare. Doar nu vrei să spui că e... și Începură să-și vorbească pe un ton scăzut, curios, tainic, vesel, iar În cele din urmă se auzi glasul tînărului, cu gîlgîitul său molcom: Ah, nu știu! E doar un caz ca multe altele! Se Întîmplă și la case mai mari. Nu zău! strigă fata scoțînd un țipăt și rîzÎnd neîncrezătoare. Știi precis că n-a făcut-o! Mai ales după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate să meargă? — Nu știu, spuse tînărul, s-a făcut cam tîrziu. Nu știu pe cine am mai putea să luăm, ai putea doar - iar aici gura sa Întunecată, cu buze moi, Începu să zîmbească, În gît Îi răsună același gîlgîit și arătă cu capul spre omul Întins pe jos - ai putea doar să-l Întrebi pe amicul de colo dacă nu vrea să meargă. — Vai, ar fi colosal! strigă fata rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
c-ai să ai o mare dezamăgire, dar nu cred c-o să-l convingem pe amicul de colo să meargă. După cum se vede, n-o s-o ducă prea bine cu capul mîine-dimineață, iar buzele lui Întunecate Începură să zîmbească și gîlgîitul ușor de rîs se auzi iarăși din gîtul lui. — Taci! strigă fata scoțînd un țipăt scurt. De ce ești așa? spuse ea cu reproș În glas. Eu găsesc că-i drăguț. Cred c-ar fi de-a dreptul extraordinar dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ăsta la o petrecere! Pare un tip grozav! continuă ea privind cu interes spre omul Întins pe jos. Zău că așa pare, crede-mă! — Ei, știi bine cum stau lucrurile! spuse tînărul. A fost un tip grozav cît a trăit. GÎlgîitul țîșni abundent din gîtlejul său moale. Vino! spuse el. Hai să mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scris asta? Merse la frigider - uneori și-ar fi dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
devenit o fire închisă, îi plăcea singurătatea. Umbla de obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este că, deodată, în vreme ce a optzecea sau nouăzecea găleată ieșea, bolborosind, din poloboc, sărmanul Tashtego căzu cu capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își dădu duhul. Ultimul ei jet fu și cel mai jalnic: ai fi zis că-i coloana lichidă a unei fîntîni maiestuoase, a cărei apă, oprită de o mînă nevăzută, scade treptat, înainte de a se lăsa la pămînt, cu un gîlgîit stins și melancolic. în curînd, în vreme ce echipajele așteptau sosirea vasului, cadavrul păru să se scufunde, cu toate comorile sale neatinse. La porunca lui Starbuck, oamenii îl legară cu parîme în diferite puncte, așa că ambarcațiunile deveniră curînd niște geamanduri, ținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copertă era tipărit: Cristian Irinescu, Biblia poetică sau Întoarcerea în eden și am așteptat să-mi scrie autograful. Rugîndu-l să nu exagereze: " Scrie cam așa: lui Val Gheorghiu, cu interes maxim..., la care vikingul de Tătărași a început să rîdă gîlgîit, adăugînd cu creionul meu: ... și echidistant". Reacția lui brusc-amuzată a și fost cea care m-a făcut să-i citesc, în zilele următoare, opul de 500 de pagini. Prea îmi păruse, în primul moment, suspect de abrupt junele arămiu, ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]