222 matches
-
Bărbat și soț adevărat, Adam plângea și se jura că nu se știe cu păcat și că doar Eva-i vinovată de-ntreaga tărășenie, deși era normal să știe că-s condamnați l-aceeași soartă. Într-adevăr, îndat-apoi, cu trupurile gârbovite - vie oglindă a durerii ce-nsoțitoarea omului va fi până în ceasul de pe urmă - cei doi spre poartă-au fost conduși și-n praful drumul zvârliți, iar poarta după ei mai strașnic zăvorâtă Atuncea eu, cu-ntâia misiune fără cusur îndeplinită
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
o „întâlnire” pe Skype și veșnicele cartonașe cu diferite icoane pe ele. Original, cu voia Dumneavoastră, este această felicitare deschisă. Dar... Luna decembrie este luna moșilor. Începe cu Moș Nicolae, apoi vine Moș Crăciun și se termină cu Moș Gerilă, gârbovitul an care se pierde în neant făcând loc unui an nou asemănat cu un copil, nu prunc care este simbolizat de Moț Crăciun. În exact o săptămână pruncul devine copil. Ce bine ar fi dacă ar crește și-n realitate
SĂRBĂTORI FERICITE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368900_a_370229]
-
în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului SUFLETE GOALE de LIDIA DONDESI Trec norii grei, Și lasă în urmă ploi, Ploi reci și chiar ninsori, Furtuni se lasă în noi. Se adună fiori reci, Pe umeri gârboviți Și în pașii obosiți. Sub streșini părăsite Stau păsări nemișcate, Privesc fără putere La vremea schimbătoare, Ca sufletele goale, Ce trec nepăsătoare Peste cei prinși de jale. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369378_a_370707]
-
repeta singură prin curte ca pe o obsesie: „Ia-mă Doamne și pe mine, să nu mai fac umbră pământului degeaba”. Îi dispăruse pofta de viață și nu mai lupta cu bolile ce se adunaseră în trupul ei slăbit și gârbovit de vreme și de griji. Mircea cu felul lui de a fi, chiar dacă toată viața a fost băiat de oraș, se simțea bine la țară. Învățase ceva din anul petrecut în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei) „Îmbătrânesc părinții lângă noi/ fiind ocupați, nu prea îi luăm în seamă”. (Îmbătrânesc părinții...) „Am fost, măicuță, la mormânt/ ți-am povestit de-adâncul
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
vorbelor acestora și o nesfârșită milă de el mă cuprinsese. Îmi rămăseseră în minte statura lui semeață din fotografie, călare pe calul cel alb cum era, zâmbetul ușor sfidător, de om gata să înfrunte orice pericol, îl vedeam acum prematur gârbovit, albit la tâmple, cu ochelarii lăsați pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii mașinii sale de scris Continental, cumpărată cu bani anume strânși de la consignație. Când îmi spusese, parcă glumind, că poate pe von Rennhoff îl mustra
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Impact > Istorisire > ZĂDUF - TABLETĂ ESTIVALĂ Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ZĂDUF - tabletă estivală - Zile calde, toride, Cireșar. Oamenii se răcoresc cum pot. Noi mergem cu Berlina albioară la Gârboavele (babe gârbovite?) - la 15 km de Galați, într-o pădure de stejari, cea mai mare rezervație de stejari din țară. Ne instalăm hamacul și păturile, șezlongurile și masa cu băncuțele. Apoi pândim un grătar liber. Tragem puternic aer în piept, pentru săptămâni
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
37 Nu cu mânia Ta să mă mustrii vreau Nici cu iuțimea Ta să mă cerți acum Săgețile grele s-au înfipt în drum Fără Tine visele lumii mureau Au putrezit toate oasele mele De la fața mâniei Tale au răni Gârbovit și chinuit până la vămi Amară-i viața mea prin fapte rele Toate pe lume sunt deșertăciune Nu-s ocara celui fără de minte Comorile dincolo sunt tăciune Auzi rugăciunea mea sfântă Doamne De sufletul meu drept aduți aminte Să mai gust
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 493 din 07 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) Afară ceața persista, se părea chiar că, în apropierea râului, densitatea ei crescuse. Trăsura mă aștepta cuminte la marginea trotuarului, vizitiul moțăia gârbovit pe capră, parcă imitându-l, calul cel negru își plecase și el capul adânc spre sol. Omul acceptase fără obiecții să mă aștepte, imediat ce opriserăm în dreptul Casei de cultură îmi spusesem că puteam renunța la serviciile lui, dar mă gândisem
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
cad din mine bland / stropi de melancolie”. Și dacă nu ar exista Cel care “scoate lumina din fântâni” - care să-i arate drumul, s-o călăuzească, atmosfera aceasta ar înghiți și ultima picătură de speranță. Tristețea, oboseala, visul curmat, sufletul gârbovit, povara zădărniciei, așteptarea, deznădejdea, gustul amar de neputință te pot face să abandonezi lupta, dacă nu ai avrea drept sprijin umbra crucii și Cuvântul care te apără: “ciutură spartă mi-e credința / se duc secunde în aval / oprește timpul la
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
leapșa, v-ați ascunselea, șotron, / flori, fete și băieți, bâza) / ciudățenii ale secolului trecut / ar spune unii / dar cât de dalbă era / cât de senină lumea aceea / nici eu nu știam / nici ea”. Cu toată starea mohorâtă a unui “suflet gârbovit”, poeta întrevede un “ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă ninsoarea / precum cerbul teama
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
nici ea”. Cu toată starea mohorâtă a unui “suflet gârbovit”, poeta întrevede un “ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă ninsoarea / precum cerbul teama de lupi”(Suflet gârbovit). Mihaela Aionesei practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înțelepciunea se situează chiar la suprafață, sub formă de definiție poetico-filozofică, și o detectezi
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă ninsoarea / precum cerbul teama de lupi”(Suflet gârbovit). Mihaela Aionesei practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înțelepciunea se situează chiar la suprafață, sub formă de definiție poetico-filozofică, și o detectezi ușor, ajunge doar să arunci o privire. Iată: “viața / căruță răsturnată de vise
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
cei 12 apostoli ai Domnului, a colindat satele și cetățile lui Israel primind învățătura direct de la sursă, de la Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul tuturor. A fost martor la vindecarea demonizaților, a orbilor, a slăbănogilor, a bolnavului de hidropizie, a femeii gârbovite, a femeii cu scurgere de sânge, la învierea tânărului din Nain, la învierea fiicei lui Iair, la învierea lui Lazăr, la înmulțirea pâinilor cu care au fost hrăniții mii de oameni și la multe, multe altele care nu sunt menționate
SF. APOSTOL ANDREI, OCROTITORUL ROMÂNIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344716_a_346045]
-
vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri Și-n genele durerii e zbatere de îngeri. CURGE-N FIBRE RĂSĂRITUL De ce plângi când azuriul îți zâmbește pe-ndelete, Iar tentații nelipsite sunt topite-n zări discrete? Destrămând hlamida nopții de sub
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
lună plină și-n sat nu s-au aprins lumini, măicuța mea cu glas de flori de tei ai coborât aseară în cimitir cu turma de mioare și de miei și ai aprins candelele cu mir, măicuța mea cu mersul gârbovit și pasul împiedicat pe drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te aștept la masă, și
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
deși neamul Vodenilor nu se mai afla la cârma țării, erau respectați ca „prințul și prințesa”. De altfel, erau oameni cumpătați și buni la suflet cu cei amărâți. De la un timp, se aciuase la moșia lor o bătrânică uscată și gârbovită. Din milă, îi oferiră traiul de zi cu zi și o cămăruță într-un colț al conacului unde să-și odihnească oasele trudite de bătrânețe. Sărăcuța, nici numărul anilor nu și-l mai știa. Cu timpul însă băbuța deveni din ce în ce mai
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privește-l cum trece, rece Printre noi, o umbră De amiază abia întrezărita În oglindă - timpul, Un moșneag gârbovit, vagabond Prin abur, un contur cu nurii goi Atâtea secole a râs de noi Acum alunecă în cascadă, în păr Timorat, îmi adoarme pe umăr, un măr Fără șarpe, fără păcat Îl scot de pe deget, un inel pierdut - sau poate
TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340087_a_341416]
-
la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe culme țăranii, ci le poartă acasă, în spinare, gârboviți, și se pierd printre frunze. Au prea multe de făcut și nu se duc să-l vadă pe pustnic, țăranii, însă coboară, urcă și sapă vârtos. De le e sete, sug vinul din sticla dusă la gură și ridică privirea
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi, Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub fruntea-i viitorul și trecutul se încheagă, Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o dezleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el sprijină lumea și
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
pe malul celălalt al cascadei mai aruncă în urmă o privire plină de admirație pentru spectacolul oferit de mama natură, apoi se cațără pe stâncă și privirile îi descoperiră o peșteră, ca un altar, în fața căreia îl întâmpină un bătrân gârbovit, slab, cu barba albă până la brâu și pielea gălbuie ca de cadavru. - Te aștept, tinere! - rosti cu voce răgușită. - Iartă-mă că ți-am tulburat liniștea sufletească... - Fii binecuvântat! - Părinte, n-am venit pentru binecuvântare, ci pentru... - Știu scopul vizitei
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
nu există! - Căile Domnului sunt multe. Depinde pe care o alege fiecare! - Părinte ești o minune! - Eu nu sunt minune! Sunt un simplu slujitor al lui Dumnezeu! Pentru mine credința este mai presus de orice, chiar și decât acest trup gârbovit care stă neputincios în fața ta. Eu îl slujesc pe Domnul, voi de regulă pe adversarul său. - Am nevoie de dumneata chiar în seara asta! - Oare prezența mea îl va potoli pe necurat? Te înșeli! Prin această faptă vei deveni cu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mă așteaptă! Mergi cu Domnul și nu te teme de necurat. În permanență poartă în inimă și suflet credința în Puterea Sa. Pustnicul îi întoarse spatele și pătrunse în grotă. Era dezamăgit de duritatea cu care îl înfruntase acest bătrân gârbovit care abia își târa picioarele și pe moment se îndoi de promisiunea sa. „Oare cum să vină acest unchiaș noaptea peste munte? Sau are vreo peșteră secretă? Se va strecura pe întuneric peste stânci și izvoare subterane... Pusnicul este un
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ideea nu-i rea! În timpul ospățului continuară discuția până când principele se ameți de licoarea miraculoasă a vinului. Într-un târziu, Preda se furișă afară din salon și întrebă câțiva dintre oștenii săi de încredere, dacă n-au observat un bătrân gârbovit, într-o pelerină neagră, strecurându-se prin umbra cotloanelor. Toți negară. Îi avertiză că, dacă apare acel straniu personaj, să-l ducă la loc de cinste, într-o cameră special amenajată, și să-l înștiințeze imediat. Ceasurile se scurgeau unul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se întoarseră din cale până la o răscruce unde sluga găsi poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecurară printre hățișuri și stâncării și ajunseră în fața grotei. Din interior își făcu apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întrebă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]