1,318 matches
-
nu le dezleagă. Apoi mai rămâi sănătos, băiatule, că eu mai am atâtea de făcut... Spunând acestea, moș Dumitru a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți la dispoziție jumătate de ceas. Executarea!” Orice deplasare pe timp de zi era aproape imposibilă. Terenul îi ca o farfurie. Nici un pai după care să te adăpostești. Doar șanțul șoselei și gârlele paralele ce duc spre pădurea unde era linia frontului... Ei, de aici înainte treburile se schimbă. Acum este momentul când drumurile noastre - al meu și al lui Costăchel - s-au despărțit... Nu ne am mai văzut decât acum o lună
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut și granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă cu pământ lucrat. Se simțea satul pe aproape. Cum să te apropii însă? Acum se găsea de mâncare mai ușor. Pe câte un mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un capăt de lan. Părea uitată acolo. Ne-am făcut un culcuș în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și roșii. Ele l o refăcut pe Filip. „La noapte plecăm, Costăchele, că ne apucă iarna pe aici” o vorbit într-o dimineață, cu ochii spre miază-zi... Nu aveam curaj să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile fulgilor, zâmbind unei vechi aduceri aminte... Măriuca... cu o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce faci, Măriucă? Unde te duci pe frigul ista?” „Măă... Merg la mătușa Zănovia, sora mamei. Șădi peste gârlă”... În timp ce plutea în lumina inefabilă a amintirii, o lumină reală
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce faci, Măriucă? Unde te duci pe frigul ista?” „Măă... Merg la mătușa Zănovia, sora mamei. Șădi peste gârlă”... În timp ce plutea în lumina inefabilă a amintirii, o lumină reală a străpuns - ca un pumnal - jocul delicat al fulgilor... „Ce-i asta? De unde vine fulgerul ista?” - s-a întrebat Costăchel, trezit din visare... În fața porții duduia o mașină, din care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne par naive și demodate. Pe câmpul din preajma Gârlei Morii, moara bunicii Ileana, duminica și în zilele cu cruce roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul și a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peștele prins, dacă aveam noroc să-l mai găsesc. Mi s-a întâmplat să fiu urmărit, fără să mi dau seama, de șmecheri ce-mi furau peștele în timpul nopții. Dar cel mai eficient mod de pescuit interzis consta in răstocirea gârlei, acolo unde Moldova avea un braț mai secundar, care era deviat în amonte, iar în aval într-o plasă așezată de-a curmezișul apei se băga peștele de toate mărimile. Metode mai simple, cu sticla sau coșul din nuiele având
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la tot felul de activități: mese rotunde, vernisaje de pictură, de grafică, seri literare, ateliere, sală de repetiții, competiții de tenis de masă. Se pot ține chiar conferințe. Cu condiția să fie bine amenajată. Dar pentru asta trebuie bani. Bani gârlă. Doamne ferește-se grăbește Valy să-mi răspundă-taci din gură. Nu cobi, amice. Adică? Cum adică? De ce să fie renovat țimărul ăsta? Atunci unde să mai vin eu cu câte o păsărică? râde electricianul forțat, aproape actoricește. Adineauri ziceai că nicio
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de acasă... „Ce-o fi gândind sărmana mama? Cum de n-am ajuns încă acasă? Crede că mi s-o fi întâmplat cine știe ce!... N-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și, clătinându-l dintr-o parte în alta, întreba cu glas înalt: Iordacheee! Ne vezi? Unde ești? În cele din urmă, glasul lui Iordache a străbătut până la ei cu claritate: Așteptați măăă! Nu vi se pare că glasul vine din gârlă? - a întrebat Mitruță. Ai dreptate. Să-i facem semne, ca să vină încoace. A mers greșit... Și mă întreb de ce se aude doar glasul lui Iordache. Unde-i Hliboceanu? S-or fi pierdut unul de altul? - a presupus Cotman cu îngrijorare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După o vreme, o fantomă s-a arătat în cercul făcut de lumina felinarului... Era Iordache Cocoșitu, plin de omăt din cap până-n picioare și cu fața schimonosită de frig. Ce-i cu tine, Iordache? Cum ai ajuns tocmai în gârlă? Dacă mai mergeai, dădeai în iaz și cine știe dacă îi destul de înghețat? Te puteai trezi pe fundul iazului, băiete! - l-a întrebat grăbit Cotman. Hliboceanu... Hliboceanu... o dispărut!... Nu l-am mai găsit! La început îl auzeam cum striga
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chitară electrică, rudimentară, pe care era aplicată fotografia grupului BEATLES (există și acum). Eram un elev foarte bun, cuminte, premiant, cu diplome de merit, dar nu mi-a plăcut să fiu „pus la punct” pentru orice prostioară: un scăldat la gârlă (râul IALOMIȚA), un sărit gardul la vecini pentru o minge, pentru o fată ,,necorespunzătoare”, pentru un antrenament ,,mascat” la juniorii UNIRII SLOBOZIA. În gând și vise, mă vedeam doctor. Dar mi s-a întâmplat un eveniment de referință în evoluția
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor, Pavel se plimbă furios pe lîngă patul în care stă întins Ovidiu: Ești nebun, zău! Una ca asta nu merită decît în gîrlă. Taci, măi, din gură. Pentru cinci mii?! Numai dacă s-ar ține de cuvînt, să nu dăm bani, apoi, peste un an, hop citație... Îi luăm adresa! hotărăște Pavel. Poate mai trecem prin Valea Brândușelor, îi facem și o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mii?! Numai dacă s-ar ține de cuvînt, să nu dăm bani, apoi, peste un an, hop citație... Îi luăm adresa! hotărăște Pavel. Poate mai trecem prin Valea Brândușelor, îi facem și o vizită... Alte cinci mii pufnește Ovidiu. În gîrlă nu, că-i păcat, e și ea om, dar niște pumni în fălci zău că merită! Cînd mă gîndesc, mă ia cu rău. Crezi că pe mine nu? Dă cu laba în casa de bani, că-i punem noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asfaltate, și au intrat pe o alee Îngustă. De acolo au cotit pe alta, apoi pe un drum lung și drept care Însoțea râul nu prea adânc și noroios, de fapt nici nu prea arăta a râu, era mai degrabă o gârlă nămoloasă care abia se scurgea Între două maluri Înalte de mâl. Stinge farurile, Johan, stinge-le iute! Mercedesul Înainta agale, fără zgomot, abia dacă se auzea mur murul motorului. La umbra adâncă a arborilor-de-ploaie se mișcau cîteva umbre. De a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o masă / fără care n ar mai fi om.“ „Fiecare salcâm / Înfipt în umerii mei / Respiră un basm“ etc. Foarte rar autorul face să apară în acest panopticum câte o irizație de poezie: „Cu o batistă de fluturi / Am șters gârla / De lacrimile / Primei copilării.“ Când se întâmplă însă așa, avem, din nefericire, prilejul să constatăm că el este adeptul unei poezii romanțioase, căzute de multă vreme în desuetudine. Poate tocmai de aceea se chinuiește să imagineze tot felul de situații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și băga Moșul nasul? Nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]