268 matches
-
înaltă, blondă, ușor plinuță și avea ochii de o culoare indecisă - verzi cu albastru. La urma urmei, nici ea nu se înscria în imaginea pe care o aveam eu despre femeia iberică. VITALIE CIOBANU: Descoperim orașul, cu Adrian Popescu, VASILE GÂRNEȚ și Nicolae Prelipceanu. Ultimul, mai ales, vrea să se revanșeze pentru o vizită fulgerătoare prin Madrid, pe care a făcut-o acum circa 15 ani, când nu a reușit să rețină mare lucru. Avem la dispoziție trei-patru ore, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta la vedere, Pistanek fusese reperat, pândit și „rezolvat” cu multă precizie. VASILE GÂRNEȚ: La Madrid am program liber. Asta înseamnă că nu sunt prins în nici un reading și nici nu am obligația să asist la prestațiile colegilor mei. Totuși, stau puțin la o manifestare intitulată „Madrid: Puente Europa - America” (Madrid - pod între Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este bine cunoscut, iar pe Al. Zinoviev l-am putut auzi cu urechile mele debitând enormități despre o conspirație mondială împotriva Rusiei, acum doi sau trei ani, la Chișinău, unde autorul lui Homo Sovieticus participa la o reuniune UNESCO. VASILE GÂRNEȚ: O primă confruntare publică, ucraineano-rusă, pe traseul Literatur Express-ului. Mikola Ryabtschuk: „N-ar trebui să ne sfiim să vorbim despre imperialismul rusesc... Un imperialism pe care intelighenția - luminată și liberală - din această țară nu l-a condamnat deloc, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ci cancanuri. Doar o strategie a dozajului și orientarea spre editurile importante din Germania ar mai putea da roade. Stabilim cu Wagner să facem un interviu la Berlin, la finalul călătoriei, despre problematica pe care tocmai am tatonat-o. VASILE GÂRNEȚ: Trei secvențe nocturne. Prima: Plaza de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
râde cu alți doi tipi de la masă... Deși berea e foarte bună și muzica-i odihnitoare, mirosul de carne afumată e tot mai greu de suportat. Plătesc și ies în stradă, în aerul obișnuit al orașului... 9 iunie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Dimineața, la micul dejun de la hotel, aflu că unii colegi de-ai noștri au fost atacați și buzunăriți de hoții din Madrid. Corinne Desarzens îmi povestește în trei limbi (franceză, engleză și rusă) ce i s-a întâmplat aseară. Stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
inspirația, starea sufletească a artistului de demult. E frustrant să privești cum se lucrează la copii în preajma originalului. De parcă asiști la o știrbire de prestigiu, la o degradare a valorii unice a tabloului, la o dezvrăjire a misterului creației... VASILE GÂRNEȚ: Muzeul Prado. Întotdeauna mi-a plăcut Velázquez (am admirat reproducerile din atâtea albume), dar ceea ce văd aici, în original, la scara de 1/1, îmi taie respirația. Velázquez reprezintă pentru mine esența picturii, o matrice de la care reușesc să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care i le dictează propria natură. Franța e singurul loc din Europa unde engleza acceptă să facă, ironic, o mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi, poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mollat a apărut o carte de impresii și evocări semnate de un grup de vizitatori ai săi, nu mai puțin faimoși: Jean d'Ormesson, Philippe Sollers (originar din Bordeaux), Jean-Marie Planes, Michel Onfray, Cristine de Rivoyre, Jean-Didier Vincent ș.a. VASILE GÂRNEȚ: Caut cărți de autori români: Ionesco, Eliade, Cioran - nume previzibile. Nimeni altcineva nu mai e de găsit. O librară, pe care o rog să mă ajute, strânge nevinovată din umeri. „E tot ce avem”, îmi răspunde. Bine, dar România e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și dispusă să renunțe la această optică (orișicum, influența suedeză!), și chiar am reușit, ulterior, să avem un dialog destul de bun cu ea pe parcursul traseului, ceea ce nu s-a putut spune despre alți reprezentanți ai Rusiei din Expresul Literar. VASILE GÂRNEȚ: Editer l’etranger - normalite ou exotisme?. Am urmărit din sală dezbaterea, la care participă cinci scriitori din Trenul Literaturii, între care VITALIE CIOBANU și Adrian Popescu. Moderatorul, Eric des Garets, predă teoria literaturii la Universitatea din Bordeaux și seamănă izbitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în capitala germană și îmi poate da mai multe amănunte. Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care unii îl slujesc cu atâta devoțiune. Ies afară precipitat, aproape alergând. N-ar mai trebui să amestecăm literatura cu realitatea care a făcut-o posibilă dacă nu vrem să devenim niște umbre, dacă mai ținem la propria identitate. VASILE GÂRNEȚ: Petrecem mai multe ore la Malagar. E o vale mare în față, pe care a scrutat-o de atâtea ori, cu siguranță, și François Mauriac. Mulți colegi se întind pe iarbă cu o plăcere cvasianimalică: o exultare a instinctelor, dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt splendide. Ne aflăm „la țară”, dar totul este extrem de bine lucrat și îngrijit, nu ca haosul și paragina de la noi. Dar refuz să mai compar ceea ce văd cu imaginile de acasă. Îmi stric numai dispoziția. 12 iunie, luni VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc devreme, la 6.00. Cobor să predau bagajele la recepție, prilej cu care constat că am adunat, în doar trei din cele 19 orașe câte numără traseul lui Literatur Express, câteva kilograme bune de „material propagandistic” (pliante, programe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în engleză), iar cei mai tineri dintre ei nici nu cunosc bine limba rusă. În tren, primim, fiecare, câte un pachet - lunch-ul - și pornim. Un TGV supermodern străbate în mare viteză câmpia franceză spre Paris. 12 iunie, luni Paris VASILE GÂRNEȚ: La Paris, în Gara Montparnasse, ajungem la orele 14.30. Cobor din tren cu un fel de teamă amestecată cu o nestăpânită curiozitate: cum voi găsi orașul despre care am citit mai multe cărți, prin care m-am plimbat imaginar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisului, așa cum îl pot vedea și înțelege eu, nu mai mult, dar nici mai puțin. Acceptați convenția pe care v-am propus-o în clipa când am aterizat la Lisabona. Dacă nu vi se pare suficient - nu mai citiți! VASILE GÂRNEȚ: De la etajul 5 al hotelului Mercure, văd copertina ca o cochilie a Palatului Sporturilor Bercy, aflat la vreo sută de metri. Poate trec, mă gândesc, să văd și „pe viu”, nu numai la televizor, celebra sală multifuncțională, din care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vapori de transpirație îmi pare de-a dreptul halucinantă. Nu-mi imaginez cum a reușit să ne găsească. Ne spune să nu-i cerem să ne explice traseul pe care l-a urmat, căci n-ar reuși nici el. VASILE GÂRNEȚ: La propunerea lui Nicolae Prelipceanu, hotărâm să facem o escapadă prin Parisul nocturn. Ideea noastră de a ne retrage de la petrecere le-a cam contrariat pe fetele de la Mission 2000 (ne remarcaserăm la dans). A trebuit să le fluturăm prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisului aflate în preajma bulevardului Montmartre-Moulin Rouge și Place Pigale. Un cartier întreg plin de sex-shopuri și localuri deocheate. Îmi imaginasem totuși altfel zona: mai șic, mai elegantă - or, atmosfera generală este de lupanare populare, generos accesibile... 13 iunie, marți VASILE GÂRNEȚ: Schimbăm bani la un birou de lângă Tour Eiffel. O rată destul de dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos până la prima platformă a Turnului (57
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la noi operate de autorități din motive de economie, mai ales la țară, știe cât de greu este. Îi dau două Contraforturi și un exemplar din cartea mea, Frica de diferență. Ne despărțim cu speranța unor vremuri mai bune. VASILE GÂRNEȚ: La biroul Misiunii franceze a lui Literatur Express 2000, pe strada Operei, în proximitatea Palatului Regal, îmi citesc poșta electronică. Un mesaj de la Chișinău, de la Ana, altul - de la Mihai Vakulovski, care îmi trimite și câteva întrebări pentru un interviu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de prânz. Magazine de lux, cinematografe, mari restaurante, sedii ale unor cunoscute companii aeriene și, un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzația unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12 franci, dacă o bei stând pe unul dintre scaunele de la tejghea, cu fața spre bar, ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
O sumă uriașă pentru Moldova și una... bunicică pentru Paris, unde prețurile sunt foarte ridicate. Oricum, SGDL are o activitate care merită studiată și preluată, firește, atât cât ne-ar putea permite muribunda noastră economie și ofticosul cadru legislativ. VASILE GÂRNEȚ: Picnic într-o frumoasă grădină aparținând Société des Gens de Lettres, Cartierul Montparnasse, după o zi de maraton cultural - barbar în esență, prin viteza lui. Orgoliul deșert al turistului - în criză de timp - de a bifa cât mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locurile pe unde ajungem cu caravana noastră. La Paris, sentința colegului ceh sună ca o replică de simpozion. În țările estice, ea va avea, în mod cert, o altă rezonanță. Acolo este vorba chiar de viață și de moarte. VASILE GÂRNEȚ: Secvență în Piața Bastiliei, seara. Un loc unde se adună rockerii, „generația” neformală. Chipuri infatuate pe motociclete Harley Davidson. Mulți tineri de culoare, afro-arabo-francezi, cum le spune scriitorul gruzin cu alură de rugbist, Giorgi Achwlediani. În grupuri mai mici, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
această entitate în curs de reformulare, numită Europa, de a-i reda unitatea prin valorile sale fundamentale, chiar dacă Europa este deocamdată continentul unor vârste istorice diferite. A le înțelege și reconcilia constituie marea provocare culturală a anilor ce vin. VASILE GÂRNEȚ: Notații fugare. Am văzut, contra cronometru: La Sorbonne (aici mi-ar fi plăcut să învăț, aș fi suportat poate și un curs ca acesta: Istoria și decesul comunismului în Europa de Est. Am intrat într-o mică piațetă pavată, din interiorul campusului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]