376 matches
-
Bart rămase nemișcat ca o stană de piatră, apoi se plesni cu palmele peste pulpe și sări în picioare agil ca un gimnast, cu o expresie de uluială și de fericire pe chip: Nu se poate, exclamă el cu voce gâtuită de emoție, privind-o pe Arm, ai văzut? Ai văzut?!... M-am putut mișca singur!... Am umblat din nou cu picioarele mele!... Pot să mă ridic, pot să umblu, pot să fac ce vreau cu picioarele mele, ai văzut?... repetă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
utopiile lui Potemkin, celebrele potemkiniade, ca stalinistele colectivizări, ca dislocările țărănimii așa-zis industrializate, precum toate celelalte invenții ale totalitarismului leninist-bolșevic... Lăsând la o parte asasinatele celor două epoci despărțite de aproximativ 150 de ani, asasinarea lui Petru al treilea gâtuit de Alexis Orlof, un uriaș cu degetele de fier, un slujbaș mărunt care primise sarcina de a redacta manifestul ce avea să fie citit, după aflarea morții țarului, fără ca împărăteasa să pară a fi implicată în cumplitul asasinat... (Ea avea
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
rotofei și cu servietă, care se apucase și el de literatură. Funcționarul voia să ne și citească. Regula era la cenaclu, ca autorul să fie prezentat de vreunul dintre noi. Lăcustă se prezintă singur, cu o voce reținută și cam gîtuită de emoție, deși se străduia să pară la largul lui, și scoate niște pagini dactilografiate. Începe să citească din "La ușa domnului Caragiale" și treptat își dă drumul la voce. Sudoarea de pe frunte îi dispare treptat. Noi care-l pîndeam
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
și a zâmbit. Maestrul, a insistat tatăl meu, va purta haine normale. Nu trčs ordinaire, dar ordinaire. Fără cercei, fără spadă. Bărbatul încuviința convins și continua să zâmbească. - La revedere, tată, am reușit să spun, deși teama și emoția mă gâtuiau. Nu-mi doream vacanța asta. Voiam să stau cu tatăl și cu mama mea, de care nu fusesem niciodată despărțit. În același timp însă, voiam să-l cunosc pe faimosul meu unchi Rudolf, să ascult poveștile pe care le avea
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
capătul acestui parcurs, prin lucrările din ultimul deceniu, în special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implozează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal, dar înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
cafea din părul tău/ și le-aș râșni și le-aș bea calde!/ ce frumos, degetele tale lungi/ le-aș sfâșia până la umeri/ și aș flutura/ cu ele, sângerânde serpentine!/ ce frumos, fesele tale ca doi copii adormiți/ le-aș gâtui și le-aș svârli în gârlă./ Te iubesc, femeia mea,/ te iubesc,/ cum iubește asasinul carnea și cuțitul." (pp. 13-14). E un fel de a spune toți se nasc spre a muri/ și mor spre a se naște în această
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
cuvine „bancului”. Acesta reprezintă o speță băștinașă a umorului ce-a proliferat în decursul epocii comuniste, șoptită între cunoștințe apropiate, cu plăcerea lucrurilor interzise. O supapă a conștiinței, o respirație de ușurare în circumstanțele în care libertatea de expresie era gîtuită. Iată un exemplu: „Pe la sfîrșitul deceniului al optulea al secolului trecut, s-a ținut, la București, o întîlnire cu șefii societăților de radio din toate țările foste socialiste. Cînd i-a venit rîndul reprezentantului de la Radio Erevan, toată asistența a
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
capătul acestui parcurs, prin lucrările din ultimul deceniu, în special prin Abside, prin Porți, prin Bolți, prin Tronuri etc., valorile expresionismului inițial, sălbatic și animat de impulsuri sangvine, se reformulează înlăuntrul unei subtile alchimii spirituale. Strigătul exterior se reprimă, se gîtuie, implo-zează și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
pară sărac ține de jocul total neperformant al actorilor, poate cu excepția lui Pistă (Eduard Cârlan), mai ales în scenă în care se declanșează scenă de epilepsie, un singur grosplan excelent al unei figuri desfigurate de criză și în același timp gâtuite de emoția pe care i-o lasă vizionarea primului și probabil ultimului film din viața lui. Pe alocuri, se remarcă prin prestația actoriceasca Plopu (Ovidiu Ghiniță) și Tanasie (Mircea Diaconu). Sentimentul de artificial, de însăilat, te urmărește pe tot parcursul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
al doilea rînd, mi s-a părut că e o problemă de civilizație interioară, de minimă politețe, să nu trec de la Cotroceni direct în tabăra adversă. În al treilea rînd, n-am avut loc, ca să zic așa, de atîtea voci gîtuite de ură cîte s-au perindat, seară de seară, pe la diferite emisiuni de televiziune. Am preferat să tac, uneori, lîngă Liiceanu, decît să urlu lîngă echipele de caftangii de la Antene, sau de la Realitatea. În al patrulea rînd: mi-a pus
Andrei Pleşu despre Traian Băsescu: Chestia cu regele mi-a pus capac () [Corola-journal/Journalistic/48163_a_49488]
-
o analiză serioasă a secolului al douăzecilea. Am preluat pe nemestecate tot felul de „jumătăți de adevăruri”: cele privitoare la „triumful Occidentului”, „sfârșitul Istoriei”, „momentul de supremație unipolară a Americii”, „marșul ineluctabil al globalizării și al piețelor libere.” Constatarea e gâtuită de sentimentul tristeții în fața mentalității triumfaliste a „bravei lumi noi”, de aroganța celor care și-au fixat țeluri în viitor, dar ignoră disprețuitor lecțiile istoriei. Lumea noastră e dominată de „entuziasme maniheiste”, de graba de a rupe orice legătură cu
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
Erau primele seri de toamnă. Aerul era golit de iubire, aspru. Viața zilei se scurgea în frigul înrudit cu moartea al nopții. Ajungând la Pasajul Generalilor, un strat de umezeală acoperea pielea fetei. El era acolo, degajat. Bătaia inimii ei gâtuia ritmul orologiului din turn. El o prindea de mână și treceau prin Pasajul Generalilor. Dar mai întâi se sărutau. Oamenii clătinau din cap. Nu era obișnuit să te săruți pe stradă, când sfârșitul de mileniu părea încă de neatins. Pasajul
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Deputatul Viorel Blăjuț, unul dintre demisionarii de marți din grupul PP-DD din Camera Deputaților, a declarat că motivul demisiei sale este gașca care s-a format în jurul Simonei Mân care "a format un sistem tenebros care gâtuie partidul". Deputatul PPDD de Iași Viorel Blăjuț a precizat, marți, într-o scrisoare deschisă adresată alegătorilor din Iași, ca a demisionat doar din grupul parlamentar al PPDD, insă rămâne membru al acestei formațiuni politice. "Am demisionat numai din grupul parlamentar
Dan Diaconescu nu conduce PP-DD. Vezi declarația unui deputat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37387_a_38712]
-
Simona Mân și gașca din jurul acesteia. Imediat ce am intrat în PPDD mi-am dat seama că cel care a dat numele partidului, de fapt, nu conduce acest partid. Simona Mân și gașca din jurul acesteia au format un sistem tenebros care gâtuie partidul, transformându-l într-o feuda, iar noi, ceilalți, suntem tratați precum iobagii. Nu avem dreptul de a accede în funcții decizionale din partid, daca nu suntem în gașcă, desi rezultatele obținute ne recomandă. Că parlamentari, nu suntem consultați atunci când
Dan Diaconescu nu conduce PP-DD. Vezi declarația unui deputat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37387_a_38712]
-
și dragostea nețărmurită care pune de fapt în mișcare, și stelele, dar și toate rotițele mecanismului evadării, fac din Pia Pillat un personaj demn de roman, și nu invers. Sunt destule momente în roman în care teama sau emoția o gâtuie, semn că este și ea om, dar de fiecare dată se mobilizează, printr-un efort de voință: Am apucat averea lui Tim cu mâini tremurătoare, incapabilă să scot un sunet. Mi se rupea inima și-mi venea să izbucnesc într-
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
Emil Brumaru îngerii mănîncă oameni, poftă li-e de carnea crudă. La-nceput, blînzi, între aripi îi primesc și-ncet i-asudă-n Subsuorile stufoase Și-i gîtuie lin cu nimbul. Apoi fac plimbări, beau raze, Se parfumă mai tot timpul, Ling idei, slăvesc pre Domnul în voci dulci și-n caldă trudă. îngerii mănîncă oameni, poftă li-e de carnea crudă...
De spus la gura sobei și-a iubitei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15537_a_16862]
-
a face cu ei personal, ci că e rezultatul unei inexorabile mișcări browniene care afectează pe toată lumea. Oricum, un film cel puțin "curat". Nu același lucru se poate spune despre Le temps qui reste, prospătura lui Ozon. Au contraire. E gâtuit de clișee. Povestea e centrată pe un fotograf de modă în vogă, gay, care află că mai are o lună de trăit. Țineți-vă bine, idee novatoare: protagonistul are flashbackuri cu el copil, după care îl întâlnește de-adevăratelea pe
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
tradus-o dintr-un impuls spontan. Pe o stradă din Budapesta//vară se topea/printre degetele noastre/ prelungindu-le/în cuvinte nerostite/trecătorii,încolo, încoace, mergând, își ferecau gândurile/ca pe niște bunuri secrete/ un biciclist,apăru insolit/pe strada gâtuită de căldura/am tresărit/ purta o cămașa în carouri,negre, albe/cum aveai și tu/ când erai pe pământ//lumina se rotea sub pedale/ /speram să fii tu/venit din ceruri/erai chiar tu învăluit de lumina/ ILUZIA CUVINTELOR PLUTITOARE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Falek, Ed. Zur-Ott, Ierusalim, 2011) și-am început să-ți șoptesc//hai,să mai învățăm o vară pe de rost/ să mai jucăm la ruletă nopților/o planetă/de gânduri comune/ lumina mă orbi fierbinte/topind imaginea ta// pe strada gâtuită de căldură//vedeam cum urcă o cometă// străină mie, straină ție.... Î’ Poezia începe de la o zi normală, ca toate zilele, pe o stradă îngustă din Budapesta. O mare parte din străzile din marile orașe din România și Ungaria sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îl împiedică să ajungă. Caută certitudinea, pe un drum pe care cei mai mulți dintre noi obosesc într-un fel de armistițiu călduț între o credință mediocră și o îndoială prudentă. Oamenii ca Mircea Cărtărescu sînt stîngaci la ceremonii și se trezesc gîtuiți de emoție, cînd bucuria ar trebui să le excite spontaneitatea. Cu psihologia lui exersată de învingător, Băsescu s-a deprins să își învingă îndoielile în lupta pentru putere, dar cînd nu mai vorbește pentru alegători, Băsescu devine și el anxios
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă ea a fost așa totdeauna și eu am văzut-o altfel? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Uitați-vă la copii, unul îl pune pe altul jos, îl gâtuie, îi trage pumni în cap, îl gheruie pe față, apoi se ridică amândoi și cel lovit te uiți la el că deodată surâde ca un prost... Ei bine, nu e deloc prost, ci doar e curat, neatins de sentimentul umilinței
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
format coloana celor condamnați la inexistență”, pentru că așa voia partidul, să li să piardă urma pentru totdeauna. Dar mândria și credința străbună le-au dat putere să treacă peste cele mai grele încercări din viața lor. Spre Rusia? „Ne-a gâtuit spaima”, îmi spune Ioan Todos, „credeam că ne-or duce și pe noi în Siberia. Știam că mulți au luat drumul spre țara muscalilor, de unde doar puțini s-au mai întors”, știe el din acele zile terifiante. Abia la Făurei
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
e albă, ori e neagră”. Și e albă. Accept provocarea, ne vedem în zece minute” scrie ea și deja el îi vede zâmbetul luminos ca o rază de soare primăvăratică, silueta ațâțătoare, mersul de prințesă... Se întâlnesc într-o parcare. Gâtuit de emoție și înspăimântat de un refuz el îi explică locul unde se află garsoniera și că ar fi indicat să se vadă acolo pentru câteva minute. Nu se va întâmpla absolut nimic"...pe onoarea sa. Ștefania îl privește cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
că e momentul... Nu sunt pregătită ... Atunci fie cum vrei ! Dar să nu zici că nu te-am prevenit. A doua oară nu te mai întreb. Haide, spune! Acum ori niciodată! Lucia ezită câteva clipe, iar apoi răspunse cu vocea gâtuită de emoție: Fie, dar rămâne aici! Așa mă cunoști tu pe mine? Auzi la ea! Vrei să jur? Din câte secrete mi-ai încredințat a răsuflat vreunul? Nu, dar... Mă confunzi cu Marița florăreasa!? Ei, te confund!? Dar nici eu
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]