183 matches
-
Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care se nasc frustrările tale exagerate... continuă el, nedând nicio importanță cuvintelor mele, atent doar la ceea ce avea de spus.- Nu mai avem ce vorbi, bat în retragere cu vocea gâtuită. Dar el nu renunță la atac:... XX. IERTARE, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013. Iertare îmi cer mie Pentru toată viața Ce mi-am făcut-o Praf (și pulbere). Ochii mi-i închid Ca
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
că nu se foloseau. Ori de câte ori avea farmacia, se reînnoiau rezervele, se aruncau flacoanele nedeschise, expirate, dar mereu trebuia să existe aceste două soluții, vitale pentru viața bebelușilor născuți cu diferite suferințe fetale. Am înlemnit! I-am spus directoarei, cu glasul gâtuit, ca și cum m-aș fi agățat de un fir de ceapă ca să trec un hău fără fund : - Nou-născuții trebuie să aibă. Ei au rezerve.... Așa știam eu de pe vremea când lucram la ei. Linia izoelectrică era tot acolo. Nesimțitoare, ironică, învingătoare
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
creier, într-un ritm haotic de parc-ar fi fost un baros acționat de un uriaș robot industrial. Aveam soluția salvatoare. În acea soluție era viața, viața unei fete de 19 ani! Am început să plâng în hohote; mă simțeam gâtuită de linia aia păcătoasă ... eram singură pe holul care părea interminabil și alergam înapoi. La intrare în secție, ceva din interiorul meu s-a descătușat și am urlat. Am urlat la Dumnezeu. Am strigat, cu toată puterea mea: Doamne, adu
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
a oprit. - Sărut mâna! Doamne, mulțumesc! Și-a dus mâinile spre cer, apoi m-a cuprins și mi-a spus pe un ton de om fericit: - Știam că o să vii! - Cine ești? Nu te cunosc, am spus cu un glas gâtuit. - Mă cunoști, dar vrei să creezi suspans, ca în toate scrierile tale. Ceva îmi trecuse prin minte, dar nu puteam clarifica nimic. - Hai, înăuntru că întârziem! Jucam într-un film și eram un personaj, dar nu prea îmi știam rolul
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
sigur că puteți afla din prospectul extins pe care l-ați primit la semnarea contractului, etapa artistică... începu Isidor. ― E o prostie sfruntată, de care o să asculte aceia care au banii și timpul să o facă, țipă Crey cu glas gâtuit. ― ... este de o importanță crucială și intensitatea cu care este ea trăită de populația de clone va da mai apoi măsura... Crey își duse mâinile la urechi cu un gest teatral. ― Nu vreau să mai aud nimic! Pur și simplu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încă mintea lui. - O să plec imediat după ce agenții noștri de la sol o să-mi confirme... Femeia se opri brusc și privi spre el. Ce-ai pățit? Ce e cu tine? întrebă ea pe un ton schimbat. - Am o presimțire neagră, rosti gâtuit Johansson, încercînd să privească în altă parte, pentru a-și feri ochii în care îi era teamă că urmează să apară lacrimi. Nu știu de ce, simt că te voi pierde. - Asta nu o să se întîmple. Planul e pus la punct
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dovedirea adulterului. Probabil că face asta toată ziua! Cu un impuls subit, mă aplec În față și deschid geamul despărțitor. — Credeți c-ar trebui să-l confrunt? Lumea cum face de obicei? — Depinde. Am ajuns Într-un loc cu trafic gîtuit și taximetristul se Întoarce spre mine. Are o față prelungă, ca de cîine polițist și ochi Întunecați și posomorîți. Depinde dacă vrei să ai o căsnicie sinceră și deschisă. — Vreau! exclam. — Mi se pare corect. Riscu’ e că, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită: ― Pe stomac. ― Nu știu nici un cântec despre stomac, se Încumetă Milton. ― Atunci pe coaste. ― Nu știu nici un cântec despre coaste. ― Pe stern? ― Nimeni n-a compus vreodată un cântec despre stern, Tess. Cu ochii Închiși, Își mai desfăcu niște nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de tăcere. M-am uitat prin draperie. Le vedeam prin bolta centrală. Obiectul era cu spatele la mine. Mai departe, pe scenă, Maxine Grossinger stătea cu o expresie inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să capete încredere în el. Ben știe că ar putea dura ceva timp să ajungă să inspire acest sentiment de încredere, dar îi e greu să se concentreze, atât e de frumoasă. Alexia începe să vorbească, cu faimoasa ei voce gâtuită. Ben stă și dă din cap, dar nu aude nici un cuvânt, ci se pierde în ochii ei mari și cafenii. Vorbesc despre film: de ce s-a hotărât ea să facă un film cu buget mic și să renunțe la onorariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se Îndrepta spre lift. Abia Își primise whisky-ul cu apă comandat când o văzu pe Marlena dând buzna În bar, cu ochii măriți de groază. —Nu e În cameră! A dispărut! Și cățelul la fel. Avea vocea slabă și gâtuită. — Și i-am spus să nu iasă din cameră, am avertizat-o să nu deschidă ușa... O, Doamne. Ce ne facem? Din partea mea, nimic, răspunse Harry. Și Înainte ca Marlena să-i sară la gât pentru această remarcă lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bibilici, sau chiar a unui om de încredere. Cetățeni, proprietari a peste 15 bibilici, asigurați-vă cu certitudine, că bibilicile dumneavoastră rămase în bătătură nu sunt din cele ciripitoare, ca atunci când vor fi interogate de ANAF, când vor fi biciuite, gâtuite, pocnite, jumulite de vii sau lovite cu bocancul, nu vor divulga cu nici un preț numărul total de surate pe care le conține gospodăria dumneavoastră. Între timp, pregătiți-vă ghioaga ghintuită și retragerea strategică în munți pentru rezistența armată. Este un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
făcând un pas înainte și dând mâna cu mine. Pe mine mă cheamă Ben. Mă temusem de acest moment, că aș putea spune ceva penibil sau că n-o să înțeleg ce spune. Dar a mers bine. Avea vocea aceea puțin gâtuită, adenoidală, a handicapaților, dar era perfect inteligibil. Știi că am deja o prietenă, a continuat el. Și am doar unsprezece ani. Nu, n-am știut, am zis eu. — O cheamă Sarah. O să vină la ceai săptămâna viitoare. — Doamne, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu unghiile vopsite cu hena, împopoțonată din cap până la vârful condurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
importanță că Orpheus a învins, lătră el. Prezicătorii ăștia... Trebuia să-i omor pe toți, așa cum am omorât-o... Tăcu, neîndrăznind să rostească numele Velundei. Întâlni privirea lui Listarius. Se întoarse spre gărzi. — Luați-mă de aici, porunci cu glas gâtuit. Luați-mă de aici, imediat. 41 Vitellius plângea în timp ce cobora cu greu din lectica oprită în fața templului lui Apollo. Un vânt rece bătea pe Palatinus, iar pe cer treceau nori întunecați, ca niște prevestiri rele. Vitellius se înfofoli mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pecetluit cu un sărut, amprenta plină a unei buze de cel mai dulce roz. Una peste alta, nu mi-e deloc clar ce vrea să spună tipul ăsta cu motivația. * Video-interfonul nou-nouț de pe biroul din oțel a emis un semnal gâtuit. Fielding a apăsat pe buton și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit. — Cine e? l-am întrebat eu. — E în ordine, Dorothea. Mulțumesc. Nu, așteaptă să te sunăm noi. Fielding s-a așezat și a spus: — Nub Forkner. — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ratat. Intră, i-am spus, conducând-o la canapea. Nici nu a privit bine în jur, ceea ce era destul de ciudat pentru un musafir; nici o privire în sus către Chestie sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu i se ridice fusta, cu picioarele așezate unul lângă altul, cu degetele strânse în poală. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-și cerea iertare: - Ești om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simțământ urât. I-am spus imediat cum ne- am revăzut. Trebuie să te recăsătorești, să mă uiți și să te uit! Era atât de fericită
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
am contemplat această nouă informație. —N-ai fi atât de nerăbdătoare dacă n-ai fi cunoscut pe altcineva. Cine e tipul? Habar n-aveam că tu și Avery aveți probleme - cum ai putut să nu-mi spui? am spus eu, gâtuită. Și cum rămâne cu inelul? Știi, eticheta te obligă să-l dai Înapoi, dacă tu ești cea care rupe logodna. Aoleu, te Înșela, nu-i așa? M-am prefăcut oripilată la simpla idee, ca și cum ar fi fost imposibil până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de orez ca să-mi pot da seama ce gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat-o cum se simte. - Bine, mi-a șoptit ea cu o voce gîtuită. Subsuoară cu un teanc de cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături de sudoare. — Trebuie să mă ajuți, Claire, mi-a spus ea gâtuită. O să mă omoare. Vivian pleacă din apartament în douăzeci de minute, ca să plece cu avionul spre L.A. Acum m-a sunat și mi-a cerut să-i aduc două dosare din biroul ei. Am întrebat-o unde ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ies o mulțime în oraș. — Nu mă surprinde absolut deloc, comentă Sally. Gaskell e de părere că oboseala masculină e un simptom de nesiguranță falică. Cum e a lui Henry - mică sau mare? — Păi, depinde, îngăimă Eva cu o voce gâtuită. Uneori e mare, alteori nu. — Eu, una, prefer bărbații cu alea mici, completă Sally. îi face să se străduiască mult mai tare. Cele două femei își terminară de băut cafeaua și se întoarseră la mașină, discutând între timp despre penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]