185 matches
-
ăsta era un caz de urgență. Am dat să-mi lipesc burta de burta lui. Din cauza diferenței de înălțime, burta mea s-a oprit în coapsa lui vânjoasă. Am rămas așa, nemișcați amândoi. Atunci, domnul Hobmeier a strigat cu voce gâtuită: - Hansi, ia te uită totuși cine a venit să ne onoreze cu vizita sa! S-a dezlipit de zid și a făcut câțiva pași spre ușa de sticlă care despărțea magazinul de birou. Sticla era vopsită, astfel încât să nu vezi
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
umbre./ Poate există suflet turc, clocotește în receptor fratele meu/ căci în fiecare dimineață ascultă cântări din ceainicul lui Nazim Hikmet/ înainte ca poetul să vină cu căruța de covrigi/ la poarta pământului: Ia unul de pomană./ Pe urmă tace gâtuit. Și căutăm/ sufletul macedonean pe tăblițe de înmatriculare/ pe drumul îndumnezeit între est și vest... / (...) morții sunt imigranți ilegali” (Suflet național) . Ironie, dar și umor negru: „Poșta electronică a mortului/ va primi în continuare oferte: «Pierdeți 5 kg în 7
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se vor auzi În sală ca venind dintr-un difuzor, sau din mai multe difuzoare, dând impresia că vocea artistului, care se va auzi Înceată (gâtuită, ca și cum ar veni de pe altă lume) și tristă, vine de undeva de foarte de departe. De pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Nicolae Balotă rămas stingher, cu cartea lui, prin fișierul bibliotecilor cu fond legal. Ani în care eu însumi scriam cărți, doar pentru sertar, sau nu mai puteam să le scriu. Și apoi alții în care cu o poftă multă vreme gâtuită, am început nu numai să le scriu, ci să le public. Și atunci am început să-l regăsesc pe cel ce publicase pe vremuri versurile Din spuma mărilor... Pe măsură ce cărțile mele sporeau prin biblioteci, observam - cu amuzament, apoi cu oarecare
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
o emisiune a cărei producătoare tocmai o convocase (profesionalism, dom'le, ce mai!). Și a mai reținut-o și peste o oră!... Știindu-l un ageamiu norocos (parcă ar fi singurul!) într-ale Televiziunii, m-am dus la biroul lui, gâtuit pur și simplu de nervi. Va redau dialogul: Doru Braia: "Sper să fie prima și ultima oară când se întâmplă așa ceva, inadmisibil!". Călin Popa: "Dar ce?! N-a rămas nimeni acolo?!" Doru Braia: "Așa ceva nu se face! Să scoateți o
Doru Braia, concediat de la N24 Plus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/42797_a_44122]
-
treaba asta primarul sectorului 6, Poteraș. Iar cine știe ce alt gînditor din primăria acestui sector s-a pus pe sistematizarea intersecțiilor. N-ajunge că sînt ele oricum înguste. Autorul acestei idei inepte le-a strîmtat și mai tare. Iar traficul oricum gîtuit al Bucureștiului dă să se sufoce în urma acestor îmbunătățiri la care ar trebui să se renunțe urgent. Cine a făcut proiectul ar trebui trimis să se joace cu găletușa în nisip, prin parcuri. De pe urma unor asemenea îmbunătățiri, circulația din cartierul
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
auditiv respectiv traumatizează. Atunci când victimele erau forțate să cânte ore întregi (chiar câte o jumătate de zi, de obicei în lagăre și colonii de muncă), glasurile lor deveneau niște discuri stricate care se epuizau, treptat, ajungând în stadiul de scâncete gâtuite. În Gulag și în lagărele naziste, multitudinea de limbi ale durerii depindea inclusiv de nația care le emitea, căci fiecare se tânguia în idiomul său. Care este, însă, memoria sonoră a torționarului? Ce reține el din victima sa? Supliciatorii ajung
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
deci Zeul cel mai puternic!..." Zeflemea, sau adevăr? Coțcarul se lasă covîrșit de coerența melancoliei. Acesta, însă, nu e Urmuz, deși sfîrșitul lui nimerit în plin ne-ar lăsa să-l bănuim (și) așa. El este ingeniosul retezat și solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, și-oricît i-ar cădea firele, simfonia lui e, totuși, simfonie. A destinului. În fine, de dragul surprizelor unor traduceri dintr-un exemplar cu neputință de tradus, citiți Cronicarii în versiunea englezească a lui Andrei Bantaș, avînd
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cretin. Pentru numele lui Dumnezeu! EU: Nu lua numele Domnului în răspăr. Sibylle s-a ridicat și s-a dus la oglindă... oglinda în care refuzase să ne admirăm în timp ce... — N-am nevoie de zorzoane și stimulente, mi-a zis gâtuit. îmi ajungi așa cum ești. — Și în oglindă sunt tot eu, am protestat. Doar că am cicatricea la ochiul celălalt. E cicatricea mea de înmărmurire, a cărei origine variază în funcție de auditoriu, ba chiar și în convingerea mea are mai multe surse
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o altă lume... Dispari și lasă-mă cu omul meu care mă iubește așa limi tată cum sunt. Oricum, n-am crezut o secundă povestea ta cu misiunea și manipularea. Dar nici măcar n-am făcut amor adevărat, i-am spus gâtuit. — Omul meu nu s-ar obosi să formuleze evidența, a șuierat, răzbunătoare. în prag, în timp ce deschideam ușa, mi-a aruncat, nemișcată, de la oglindă: — A, am uitat să-ți spun că eu nu iau pastile. Sper să nu fie nimic, dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Știam deja că până acolo ne va conduce Nureddin, un potentat local, directorul fabricii de salam de cal. — Ești musulmană și te respect, i-am strecurat, rușinat de mine. — Putem să facem dragoste și fără să ne atingem, a articulat gâtuit. Mi-ai zis cum se desfăcea ziarista ta unsă cu ou. Dacă asta îți place, îmi place și mie. N-o să ne atingem. S-a ridicat hotărâtă. în mână ținea delicat stringul pe care i-l oferise Karin și pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-se țelul. — Vino aici, puicuțo, i-am șoptit orătaniei, vino să-ți arăt țeava athanorului. Martin a fugit, dând din târtiță, prin duhoarea haznalei cu nuferi. M-am luat după el, bălăngănindu-mă ca el și strigându-l cu vocea gâtuită: — Pui, pui! Când l-am prins, am simțit că-i bătea inima mai abitir decât a mea. Atârna greu. I-am mângâiat burta zbârlită. — Doamne, Doamne, am bâiguit, de unde-a mai ieșit și vorba asta, „mătărângă“? Uită-te, Doamne, cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit, i se pierdu repede printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va rămâne aici, nebăgat în seamă. - Bună dimineața! Cine te-a adus aici? Vântul cred. Tresări și privi în stânga, de unde venea vocea. De pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sigur că puteți afla din prospectul extins pe care l-ați primit la semnarea contractului, etapa artistică... începu Isidor. ― E o prostie sfruntată, de care o să asculte aceia care au banii și timpul să o facă, țipă Crey cu glas gâtuit. ― ... este de o importanță crucială și intensitatea cu care este ea trăită de populația de clone va da mai apoi măsura... Crey își duse mâinile la urechi cu un gest teatral. ― Nu vreau să mai aud nimic! Pur și simplu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încă mintea lui. - O să plec imediat după ce agenții noștri de la sol o să-mi confirme... Femeia se opri brusc și privi spre el. Ce-ai pățit? Ce e cu tine? întrebă ea pe un ton schimbat. - Am o presimțire neagră, rosti gâtuit Johansson, încercînd să privească în altă parte, pentru a-și feri ochii în care îi era teamă că urmează să apară lacrimi. Nu știu de ce, simt că te voi pierde. - Asta nu o să se întîmple. Planul e pus la punct
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lățime, lunca nu este uniformă. Lărgimea ei variază de la 7-7.5 km., cât are în dreptul satelor Drânceni, Chersăcosu și Stănilești până la 2.5-2.6 km., cât are în dreptul satelor Albița și Leușeni. În acest din urmă punct, lunca apare puternic gâtuită, dând impresiunea unei strâmtori, trecători sau porți - poarta de la Albița-Leușeni. Importanța acestei „porți” ca punct de ușoară trecere dintr-o parte în alta a Prutului, a fost din vechi simțită, aici existând încă din sec. XVI-XVII-lea pod umblător și de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
lui torențiale secundare din satul cu același nume, a înaintat așa de mult spre Est, încât râpile lui amenință cu surparea șoseaua județeană Huși - Iași, între vârful lor (dă și firul apei Lohanului superior se prezintă în această parte puternic gâtuită, fenomenul ulterior de captare urmând în mod inevitabil să îndrepte spre Crasna partea din bazinul superior al Lohanului, care până atunci nu va fi captată de către afluenții Prutului. Cursul inferior al Lohanului, de la Dobrina la vale, se deosebește de cel
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă lui Monte Cristo, căruia i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la sursa ascunsă care i-a deformat și degradat clipa: un trup „global”, inert, căruia nu i-a rămas, deocamdată, altă șansă de solidarizare decât mimica, altfel codificată, a semnalelor subînțelese, „semne” doar dintr-un alfabet surdomut colectiv al revoltei gâtuite, al apatiei Înveninate, al tăcerii obligate și Îndârjite, amânând declanșarea. „Dificultățile pe care un văzător le poate Întâlni În explorarea acestui univers nu pot fi diferite de cele pe care un spion englez le-ar fi putut Întâlni În timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu ești așteptarea Însăși? De unde ghicise ea de așteptare, de unde știa ea de așteptare, și se bucură, nemaiputând să nu-și trădeze emoția, și-i răspunse cu vocea gâtuită, aiurea: Eram mic când a murit tata. Ai plâns? Nu, când au venit să-mi spună, nu am simțit deloc că mi-ar părea rău. Le-am spus: „Să știți că-mi pare Într-adevăr foarte rău”, așa le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]