660 matches
-
răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi arșița...Se auzea atâta cântec păsăresc și zumzet de gâze în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva de neînchipuit...Se făcea că eu culegeam flori chiar de pe pajiștea unde am tras la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mari, din pământ apar singuri munții, chestiune de personalitate a proaspetei tale creații, aceștia înțeapă cu piscurile lor colțu roase cerul, și din ei încep să susure izvoare, câmpia, iată, s-a în ver zit și s-a umplut de gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi pe căpița asta moale deja organizată de vietăți pricepute. șase în al treilea loc: pleoapele tale sunt deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mal foame de ce am visat să fiu. m-aș fi dat cu puțin nămol pe față să nu mai fiu recunoscută de zilele mele aș fi sfințit puțin, cât m-aș fi priceput, în secret căsătoria câte unei perechi de gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rămân singură, sub cerul înstelat înconjurată de un zid înalt de cadavre. nouă în primul loc: tu ești neprihănită, nu ai furat nimic niciodată, nu ai uneltit împotriva vreunei oștiri dușmane, nu ai batjocorit pe nimeni, nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, numai cineva ca tine reușește să ridice grădini care distilează dragostea până la puritate. nu te gândi însă că nu trebuie să pricepi planurile răuvoitoare ale dușmanilor tăi, să descifrezi acțiunile subversive ale spionilor lor, să aperi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o nouă mică unitate de producție, îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în al cincilea loc: scoți din cutiuța
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al cincilea caiet, în sfârșit apar și chestiunile cu tangențe religioase. E descris un preot local, o figură luminoasă ale cărui sfaturi sunt ascultate cu sfințenie de Eugenia Ionescu: Să nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare. Bucuria îmbracă haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
salveze mingea rebelă, neținând cont că tocmai atunci, la o distanță destul de mică, venea un camion în plină viteză. Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl striviră ca pe o gâză. Șoferul opri cât putu de repede, alergă câțiva pași în urma mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins total de corp îl priveau doi ochi uimiți. Membrele inferioare și întregul trup erau zdrobite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
parte. * Când Simona mergea la râu, se oprea un timp, privea cu nostalgie salcia adusă de ape și după felul în care i se mișcau buzele se părea că rostește o rugăciune. Zăbovea un timp pe malul apei, urmărind jocul gâzelor. Îi plăcea mai ales zborul delicat al libelulelor și-și trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei ca și un izvor cu apă limpede. Anume, așa îmi imaginez eu inima curată a omului. Este ca un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face să-și tulbure apa. Cad și gunoaie, fel de fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Numai Dumnezeu știe! își aminti în același timp cuvintele lui Vișinel când ea voia să-l convingă că mama lui adevărată este ea. Nu, nu, mama mea este Rafira, eu din șatră nu plec! Alungă acest gând ca pe o gâză care i se strecurase până în inimă și o zgândărea năbădăioasă, dar își continuă drumul către spital. O obseda această fantasmagorie iscodită de mintea ei îmbolnăvită de întâmplările prin care trecea, când întâlnind în cale un vânzător de covrigi, își aminti
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea din clădire, orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că nu era nimeni în incintă. Fără să știe cum și de ce, povestea cu fluierarul redeveni o prezență, deși nu o chemase. Se vede că îl obseda încă. Alungă cu mâna aceste gânduri ca și cum s-ar fi apărat de o gâză. Mâine sau poimâine, va fi eliberat de povara acestei construcții și-și va putea oferi un repaus de cel puțin o săptămână până va intra pe alt șantier care deja se profila, cu alte probleme, alte proiecte și alți angajatori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai nimic, zice un zeflemist, că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii (milioane de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui, dar nimic nu se mai poate întîmpla în ceea ce privește linia sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra viilor, tocea și manualul de balistică al domnului inginer militar Botnărescu de la Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum le plăcea celor din Vladia să spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt, să se împlinească, "nu orice om are un destin, doar cei deosebiți, cei care au un rost pe lume, toți ceilalți trăiesc pur și simplu, ca peștii, ca gîzele, ca pomii ori ca iarba. Chiar dacă e cumplit, numai pentru că ai fericirea să ți se fi dat, trebuie să-l porți", spusese Pangratty în acea vreme, și cuvintele astea le ținea bine minte Leonard Bîlbîie. Le ținea prea bine minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridice, spatele i s-a strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga o gîză insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un om rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cârlionțate îi umplu de vervă pe "sfinții" de acasă. Curtea se animă, partidele de fotbal se întoarseră pe strada lor iar Ema, stând rezemată de poartă, într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea mult. Se așteptase ca ea să fie măgulită de interesul pe care i-l arăta și să-i cadă la picioare, așa cum fusese obișnuit. Răceala gâzei blonde cu păr cârlionțat îl făcu pe el, mai degrabă, să cadă în postura de cățeluș credincios, care da din coadă mereu în urma ei. Postura aceasta nouă, în care nu crezuse că va ajunge vreodată, îl întărâta. Mândria ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din cap. E clar? Era greu să ți-o imaginezi, gâză mică și subțire, răsturnând cu picioarele în sus ditamai matahala dar avea o lumină în priviri care te punea pe gânduri vizavi de faptul că, într-un moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atâta forță, o așa energie. Da, știa, din înaltul unui cer luminos și lipsit de orice nor, se poate stârni uraganul cel mai dezlănțuit dar Luana nu avea nimic care s-o poată compara cu imensitatea boltei cerești. Era o gâză, o mică floare delicată, un chip de om care cum putea să priceapă?! nu era om ca toți oamenii. La un moment dat, previziunea lui Ștefan se adeverise, și-i era profund îndatorat -, dar lucrurile scăpaseră de sub control și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]