193 matches
-
Oh dar la dracu’ îmi sare muștarul! Sunt un om prea cumsecade de fapt! Flăcăul! Ștreangul! Brazzaville! Ghilotina! Moștenirea! Ducă-se naibii toată curiozitatea asta! Mă uit la Clémence, o studiez bine... Nici un dram de frumusețe măcar... e buhăită, zbârcită, gălbejită... O să i-o spun: funestă Titine ai ajuns ca o scorpie umflată și bolnăvicioasă! Mișcă de-aici! Tu, cu puștiul tău cu tot! caramba! Merită amândoi o brutalitate! Au venit să vadă un mort viitor, un spânzurat de mâine, tocmai
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
timpul anului. - SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Cei care încalcă tradiția și necinstesc această sărbătoare spălând rufe și aruncând lăturile în gospodărie riscă să-și aibă gospodaria invadată de insecte. Cei care nu țin sărbătoarea Schimbării la Față vor fi uscați și gălbejiți, iar cine va spăla haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnițe. Fetele care se spală pe cap în ziua Schimbării la Față nu le mai crește părul, iar oamenii care nu-și văd umbra capului la
SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Ce nu trebuie să faci în această zi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81622_a_82947]
-
doar de o siluetă subțire, străvezie și pîlpîitoare, de Golem lingav. Va trebui, deci, să conchidem că Z. Ornea este prezent fără a exista, fapt care dovedește din parte-i abilități hermetice lăsînd în urmă vulgata metafizică și tinzînd către gălbejitele arcane cabalistice ale lui Athanasius Pernath." Vasăzică, pentru Mircea Platon, Z. Ornea - cărturarul care a inițiat și girat ediții critice ale marilor scriitori români, istoricul literar care a pus în circulație informații adunate în zeci de ani de trudă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
uvertură Pe sub stelarul, radiosul râu Ce umbrele ne joacă a caricatură. (1913) Benedikt LIVȘIȚ (1887-1939) ARDOARE Spintecă burta - nucă de cocos, Negrăbit călău de bosjesmani*; Până la moarte n-o să treacă spuma Grijilor senile, rămase peste ani. Cei din locuri veșnic gălbejite Încă nu dau semn de-mbrățișare - Blagoslovește călcâiul de copil Ca pe-o prăbușire în vană visare. Și pașnic prosternându-te, adânc, Nu ști că, dispărând de pe cadrane, În noaptea lumii coada de păun Le sfredelește ochilor găvane. (1911) * Bosjesmani
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
timpul anului. - SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Cei care încalcă tradiția și necinstesc această sărbătoare spălând rufe și aruncând lăturile în gospodărie riscă să-și aibă gospodaria invadată de insecte. Cei care nu țin sărbătoarea Schimbării la Față vor fi uscați și gălbejiți, iar cine va spăla haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnițe. Fetele care se spală pe cap în ziua Schimbării la Față nu le mai crește părul, iar oamenii care nu-și văd umbra capului la
SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Ce nu trebuie să faci în această zi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81623_a_82948]
-
caute pe Katia în biserică. O văzu în stânga, în absidă, stătea la rând, lângă preotul care spovedea. Arăta severă, moțul nu-i mai ieșea de sub basmaua legată mai jos, avea două cute adânci la tâmplă. Katia se apropie de preotul gălbejit, cu barba încărunțită, el îi vorbi ceva mult timp, ea clătină din cap, apoi începu să-i spună și ea ceva spre marea uimire a Zinaidei. Bătrânul clătină din cap o vreme, pe urmă îi puse pe cap patrafirul galben
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
Ca și titlul (Cartea care mirosea urât), începutul e sugestiv: „Aceasta este o poveste despre o carte cu povești. Era odată o carte cu povești și cu foarte multe desene. Părea cam veche și ponosită, iar desenele ei erau cam gălbejite și demodate. Știți voi, cu zâne din alea subțiri, Feți-Frumoși ca niște campioni la inele și împărați cu barba exagerat de cârlionțată. Toate bazaconiile astea care în general te plictisesc. Dar, dacă te uitai mai atent, îți dădeai seama că
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba aceluiași gălbejit, fără dinți și cu gândul dus la ștreangul deja pregătit în podul casei,: „vai de mama de om, cănd alegi până culegi!”. Doamne ferește! Piei, satana, si lasă-ne măcar nădejdea, că ea, nădejdea, nu e de la pământeni, ci de la Cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba aceluiași gălbejit, fără dinți și cu gândul dus la ștreangul deja pregătit în podul casei,: „vai de mama de om, cănd alegi până culegi!”. Doamne ferește! Piei, satana, si lasă-ne măcar nădejdea, că ea, nădejdea, nu e de la pământeni, ci de la Cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba aceluiași gălbejit, fără dinți și cu gândul dus la ștreangul deja pregătit în podul casei,: „vai de mama de om, cănd alegi până culegi!”. Doamne ferește! Piei, satana, si lasă-ne măcar nădejdea, că ea, nădejdea, nu e de la pământeni, ci de la Cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu să o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi plăcea cafeneaua. Devenise un obicei ca un client să-și pună jos ceașca de cafea și să spună: „Elite e un loc mizerabil. Nu știu de ce venim aici. Cafeaua e proastă, lumina e proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani. Haideți să schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar altul răspundea: „Nu mai e alt loc. Ceainăria Galloway’s e prea burgheză, plină de oameni de afaceri, suporturi de umbrele și capete de cerbi. Shangri-la are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită de mai multe perne era un chip care semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce privea vîrsta și sexul era o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era imposibil să-i vezi ochii. Un braț scheletic zăcea deasupra cuverturii și printr-un tub de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
palat marmorean care-i tăiase fetei respirația. O dusese în interior, pe vastele culoare și pe scările monumentale, de dimensiuni supraumane. Nenumăratele uși de lemn ale birourilor și redacțiilor, cu plăcuțele lor roșii, i se părură însă meschine, cum urâți, gălbejiți, cu mutre de conțopiști, prost îmbrăcați în costume ieftine erau locuitorii castelului de piatră albă. Era ca și cum adevărații, legitimii locuitori, stirpe nobilă și olimpiană, ar fi fost izgoniți de un neam de pigmei mizerabili. Fata se mai lăsase tratată uneori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu-i și ea prin preajmă. Una dintre urmările acestei fantazări, care a supraviețuit (chiar în această formă) până în clasa întâi, a fost că, văzând că n-am încotro, am devenit cinstit. Ei, ba chiar și strălucit la învățătură. Despre gălbejita și supraponderala de soră-mea mai mare, mama spunea (de față cu Hannah, desigur, pentru că onestitatea făcea parte din felul ei de-a fi): „Copila asta nu-i vreun geniu, dar nici noi nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
văd cum stă la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tânăr scutură din mână, făcându-i semn lui Rafael să elibereze terenul, să cânte la altă masă, vede doar că aici nu-i dorit. Boturile alungite ale celor doi soboli, mișcându-se tot mai încet și încleindu-se în lumina gălbejită a neoanelor, parcă i-ar fi spus și ele să plece. Mărgărit parcă ar fi vrut să le facă pe plac, trăgându-l pe Rafael de mână spre masa lor, și hai să plătim halbele alea și să mergem. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un târziu m-am culcat. Atunci am avut un vis extraordinar de frumos: parcă eram pe post de bucătar, echipat ca atare, în mâna dreaptă aveam un polonic mare iar în fața mea un cazan uriaș, plin cu cir; copii slabi, gălbejiți și juliți, cu cămășuțe și pantaloni scurți rupți în fund, cu părul ciufulit, veneau din toate părțile cu niște castroane mari în brațe, ca acelea din copilăria mea și eu, numai zâmbet de mulțumire, le umpleam cu cir, făcându-le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nucă, numa atâta am luat, cât să-mi mint foamea. Și p-ormă întorc capu, că și aud chiar lângă mine, pe mozaicu dân bucătărie, pași. Uite-o ce pleoștită vine de la telefon și cu coada-ntre picioare ! Și ce gălbejită e, și slaaabă, de poți să-i numeri oasele ! Și păru - două-trei fire-n cap, și dinții de cal... Când te uiți la ea, parcă-i dracu. Uite-o ce pleoștită e, păi Dumnezeu nu bate cu bățu, vezi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsasem să se boiască ! Și-a venit cu ele-n brațe și mi le-a trântit ! Dac-am văzut-o că e cu fundu-n sus, nu i-am mai zis nimic. Dacă turnase atâta pudră pe ea, nu mai era gălbejită, da parcă era unu d-ăla dă la circ ! August-Prostu !... Gâtu, uite-așa îi atârna, sprâncene nu mai avea... Și iar merge la oglindă, și dă-i și dă-i cu vopsitu ! La urmă-ncepe să se strâmbe-n oglindă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la șirete, nici de asta nu mai e în stare singur ! Așa că io una am sport destul ! Altele n-oi avea, da de sport nu duc lipsă !... Și mai dă-te dracu cu aiurelile tale ! Că nu vezi cum arăți, gălbejită, și numa piele pe os, cu cosmeticile și cu distracțiile tale ! Mai dă te dracu, și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine-un leșin de la lingurea și văz negru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-apropiu de casa asta și s-o văz în halu-n care e, și cu chioșcu dărăpănat, și cu păru ăla uscat, de l-a umplut omizile, și cojită p-afară, și s-o văz și pe Ivona asta, slabă și gălbejită și numa oase nșirate, că parcă nu știu ce-mi vine... Parcă nu știu ce-mi vine, c-abia mă țiu să nu mă pornesc, că nici nu știi cum trece vremea și toate se duce, și nu mai rămâne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]