301 matches
-
de-o parte, familiaritate, pe de alta. Cine a citit critica lui Cornel Regman n-avea cum să nu trăiască, în plină desfășurare analitică, surpriza unor astfel de formulări încrucișate: „ostenitor exces de vorbă”, „mănoase intersectări”, „duh al evidențelor inflexibile”, „gaguri metafizice”, „sub semnul păpușărescului”, „metaforele sale au un strașnic lipici”, „metoda critică a pășirii și prăsirii cuminți”, „robotă științifică”, „lipicioasa manieră a sclifoselii”, „versuri scărițate în manieră maiakovskiană”, „năprasnica idilă”, „toleranță devălmașă” și altele, și altele. Om de spirit și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit segment, numai că o clonă fără memorie afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
țara mea." Abia aici stereotipul este pus în abis. Sugestia fixării într-un timp nemișcat a lumii pariziene are ceva de spus despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris al miracolelor. Intersecția axelor temporale a vieților acestor admirabili muzicieni și a lumii în care ar fi trebuit să se afle reclamă o
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
fantastică de chipuri, de ipostaze lui Hlestacov al său. Imagini antologice într-o cheie comică sau tristă, melancolica (momentul din acel aparté pe care îl are cu Bobcinschi și Dobcinschi), scene că un flash, ca într-un stop-cadru, cascadele de gag-uri, măsură care îi stă prin preajmă ca să nu strice mecanismul fin al comediei, în toate îl regăsesc pe Horațiu Mălăele acela subtil și puternic. Spectacolul sau devine mai greu,iar jocul pe muchie de lama de care aminteam, măi
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
Doyle, cu vioară lui, cu pipa fumegând stins, își pot lua adio de la el. Ironic până la mitocănie, adresându-se jignitor cu „nanny” femeii care se ocupă de menajul lui, noul Sherlock Holmes se simte în largul lui ca personaj de gag, într-o scenă de o picanta turpitudine, lăsat gol pușcă, legat de pat de către Irene Adler, isi potrivește o pernă între picioare pentru a diminua șocul asupra cameristei însoțind imaginea cu iz sado-maso dintr-un comic softcore de o glumă
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
În mijlocul dialogului „la vârf” dintre Ceaușescu și Bănulescu, o bombă explodează (p. 267). Nimeni nu se aștepta la asta, dar toți știu că în spatele deflagrației stă același neconsolat atentator. Până în acest punct al poveștii, însă, e cale lungă, presărată cu gaguri (mai reușite sau mai trase de păr) și cu personaje pasagere: șpringarii Arvinte și Sucu Marcel, concurenții celebrului Iarba Fiarelor; poetul de curte Emilian Răulescu, veșnic deghizat în câine de pază; fotbalistul turnător Grigore Iulian, zis și Marco (firește, de la
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
experiență, echilibrat, bine așezat în această distribuție . Ce-i scoate cu adevărat din minți? Liber la imaginație. Ambiguitatea textului este cumva diluată de regizor și completată cu mult, mult umor. Fiecare gest, fiecare pas, complicitățile actorilor sînt însoțite de mici gag-uri, de trucuri din filmele mute, ipostaze din personajul colectiv din filmele lui Fellini. Fețe și mirări nenumărate pe chipurile actorilor care joacă cu multă bucurie la cîțiva metri de noi. Mă gîndeam cît poate să reziste prospețimea lor, tenacitatea
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
Hamlet. Plouă, iar ridicolul și derizoriul nu au limită în desfășurare. Pentru că renunță la scena cu groparii, Ostermeier o amplaseză, simbolic, aici, la început, desprinsă ca dintr-un film mut. O fotografie-cadru pentru tot spectacolul. Șirul de prostii și de gag-uri ale groparului, grotescul și hilarul cresc ca un boul de neige. Sub ochii Reginei „îndurerate". Imagine antologică. Cu o tăietură brutală, se schimbă situația și atmosfera. Sîntem la nuntă! Pe o structură metalică ce încadrează „cimitirul" ca un arc
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
că scenele comice sunt atât de banale, încât mă tem că, departe de a ține cititorul treaz și amuzat, așa cum au pretins o parte din comentatorii romanului, ele nu fac, vai, decât să-l plictisească. Câteva pasaje reciclează destul de nefericit gag-uri à la Stan și Bran (vezi trasul scaunului de sub șezutul unei doamne la o nuntă, tipicul conflict conjugal cu spartul farfuriilor), iar relațiile și discursurile dintre cei doi soți împrumută limbajul sitcom-urilor gen Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
în altă parte: la scrierea unei cărți docufictive, despre masacrarea unei familii din Kentucky. Cartea avea să apară șapte ani mai târziu și, sub titlul In Cold Blood, a devenit unul din marile romane ale secolului al douăzecilea. „Scriitorul de gaguri” George Axelrod avea, în felul acesta, mână liberă să facă din cartea (pe care de altfel o adora) tot ce se aștepta publicul hollywoodian. După cincisprezece săptămâni de scriere a scenariului, patru săptămâni de revizuire și altele două de consultare
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
observă articulațiile și deconstruiesc jucăria cinematografică, îi întorc componentele pe toate fețele și le reasamblează ironic. Această (re)descoperire pe cont propriu a resorturilor cinematografiei pe care o realizează fiecare nouă generație este ceea ce conferă prospețime acestui festival. Înrudit cu gagul și filmat inteligent este filmul lui Tedy Necula, Dinte condamnat, așa cum o parafrază parodică atât la producțiile Gore cât și la stereotipurile pompieristice de promovare este și Ochiul păpușii cu toate supralicitările hâtre ale regizorilor Bogdan și Doru Drăgoi. Am
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
participând la definirea universului snob-deșuchiat în centrul căruia se afla excentrica Holly Golightly. Petrecerea a fost cât se poate de reală, cu mâncare adevărată și băutură la discreție. S-a improvizat masiv, mizându-se pe comportamentul natural al actorilor, deși gagurile au fost atent răspândite de-a lungul zilelor de filmare. „Oamenii erau pretutindeni”, își amintește Joyce Meadows. „Blake ne-a plantat în absolut toate ungherele și ne făcea semn cu mâna când trebuia să ne mișcăm. Vorbea cam așa: «Fiți
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
de Andreea Koch) sunt perene, folosindu-se cu intenție o cromatică albă dominantă, care poate să evidențieze o generalitate a caracterelor umane, nemaiexistând trimiteri directe la o epocă, chiar dacă se poate sugera prin croială lumea anilor 1930. Lucrarea abundă în gaguri și efecte comice suculente. Se simte din plin că regizorul apelează la modalități teatrale deosebit de subtile, care îi obligă pe cântăreți să fie actori, să joace în relație unii cu alții, să se străduiască a crea tipologii caracterologice comice. Ingenioasă
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
muzică de teatru: Gabriel Bassarabescu Premiul special pentru coregrafie - Andras Lorant Premii speciale pentru proiecte inedite și realizări remarcabile - „Teatru 3 (Teatru La Cub)” (Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași) și Muzeul Teatrului de Păpuși și Animație din România, Asociația Culturală GAG, Craiova Premiul pentru critică de teatru (decis de Biroul de conducere al Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru): Andreea Dumitru
Gala Premiilor UNITER () [Corola-journal/Journalistic/5623_a_6948]
-
se simte această bucurie a revederii. O mare parte dintre trucurile de speriat ale filmului horror sunt trecute în revistă, toate aceste boîtes à surprise din care diavolul cu aerul său de bătrân pișichier apare puțin cam mototolit și cu gagurile cam răsuflate are ceva înduioșător în sine. De altfel, această lume problematică a adolescenței este evocată prin rebela Carolyn Stoddard (Chloë Grace Moretz), cea care-l respinge sistematic pe strămoșul demodat al familiei, așa cum îl acceptă un băiețel, imaginea emblematică
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
fi citite exact pe dos decât modul în care au fost concepute. Ceea ce poate spori confuzia în cazul filmului lui Menzel vine dinspre comedie, și mai ales dintr-un fel de jovialitate care dă tonul întregului film, o jovialiate a gagului. Primele cadre îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
de un comic nebun cu figura zâmbăreț-fericită a lui Ottik. Celebrul cuplu de comici, Stan și Bran, îți vine numaidecât în minte și evident că regizorul a speculat memoria noastră cinematografică aducând cele două personaje în scenă. Ca și în gagurile celor doi, Stan, adică Ottik, cu cele mai bune intenții, face numai prostii, creează încurcături și situații, exasperându-l pe Bran, adică pe Pavek. Gagurile celor doi se succed și creează coloana vertebrală a filmului, infuzând bună dispoziție oricărui public
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
regizorul a speculat memoria noastră cinematografică aducând cele două personaje în scenă. Ca și în gagurile celor doi, Stan, adică Ottik, cu cele mai bune intenții, face numai prostii, creează încurcături și situații, exasperându-l pe Bran, adică pe Pavek. Gagurile celor doi se succed și creează coloana vertebrală a filmului, infuzând bună dispoziție oricărui public. Însă abia de aici încolo filmul lui Menzel dobândește nu doar culoare locală, ci și profunzime. Intriga este și ea simplă, pe fondul nemulțumirii lui
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
insistența pe caligrafia violenței, cu premeditarea (stilizarea și gradarea) atentă a detaliilor sângeroase în vederea șocului final, toate acestea, ornate de inocența personajelor și de cinismul situațiilor. Mult prea multe dintre poemele lui Vlad Drăgoi par doar transcrieri meticuloase ale acestor gaguri TV pline de umor și tragism, anunțând, deocamdată, o imaginație poetică cu bătaie scurtă, însă cu totul reprezentativă pentru o generație literară care tinde să renunțe la modelele livrești în favoarea noii sensibilități Media.
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
scenarist al emisiunii Late Show with David Letterman, precum și al unor seriale în mare vogă: American Dad, 30 Rock și The Office. Scrisul de televiziune și cunoașterea tuturor dedesubturile PRistice, esențiale pentru promovarea oricărui produs cultural, scrisul „la temă”, cu gaguri și umor fabricate în funcție de cerințele publicului, scrisul-entertainment - toate acestea au contribuit la facerea acestui roman, intitulat simplu Cum am devenit un romancier celebru (nu fără legătură cu romanul lui Martin Page, M-am hotărât să devin prost). Publicat în 2010
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
cu aceleași accente în fraze, aceleași zîmbete, aceleași, mereu aceleași, neputințe. Din împietrire nu-i scoate decît venirea lui Pozzo și a lui Lucky, a Băiatului. Se înviorează, vorbesc altfel, se mișcă altfel, mai iute, ca în filmele mute, fac gag-uri, sînt dinamici, se miră, participă, privesc în afara lor. Se întîmplă ceva. Ceva fabulos, ca pe tărîmul basmelor. Se cutremură pămîntul, cad uși, se înfierbîntă creierul lui Lucky de atîta gîndit și scoate fum, iepurașii cîntă, undeva, la pian, la
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
în producțiile sale de după 2000, însă miza centrală nu este totdeauna ruperea permanentă a continuității. Volver este, cum spuneam, o poveste comică în al cărei subtext se află, evident, problemele legate de emanciparea femeii. Acesta este, de altfel, unul dintre gagurile tacite ale conceptului care a stat la baza filmului: multe dintre scene (cele "de canapea", de exemplu) sînt filmate imitînd, firește, pînă la un punct, stilul telenovelelor - un lucru cu care ne-am obișnuit deja la Almodóvar, însă care se
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
să pun de acord probleme reale ale vieții noastre cu un gen pe care l-aș defini aproape ca farsă. Ori farsele se fac în general din elemente de recuzită din cele mai grosolane. Există un public predispus să înghită gaguri răsuflate. Eu încerc să găsesc celălalt public. Maria Obretin: Kitty este ieșită din tipare, e un personaj complicat, are foarte multe probleme, drame, n-are job, este geloasă, bătrână, grăsuță și, cu toate dramele astea, ca actor trebuie să pui
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf. p. 70); sau, dacă vreți, ca ieftina găleată plină cu whisky ultrafin, dar care e ținută „sub pat”, ca un țucal („logica țucalului”, să zicem, făcând pandant cu-a calului niznai!) Coșmarul devenit un simplu vis
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
ocazionalism à la Malebranche, deviat în parodie sumbră, și anume: în ciuda liberului său arbitru (cu care-l dăruie divinitatea, ca să-l diferențieze, totuși, de o stupidă marionetă), omul rămâne o paiață în ochii Tatălui ceresc și sursa unei „sumedenii de gaguri” înveselitoare (cf. p. 171). Cu alte cuvinte, mai solemne: „c’est Dieu qui est la cause véritable de nos actes”. Inclusiv, deci, a ceea ce se cheamă, aici, „impuls sinucigaș”. De unde și un deficit volițional, o abulie, ce-i afectează pe
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]