364 matches
-
așa, de jos în sus, i se face milă de el și se oprea să-l aștepte. Milă? Să-l aștepte, credeți? Nici nu apuca ăla să se apropie, să stea și el puțin și să-și tragă sufletul și gagica întorcea schiurile, se proptea în bețele alea, i-arăta curul și hîîîrști, valencia! Credeți că Costaichie a tras vreo concluzie negativă de-aici? A luat-o în continuare la goană după ea și-așa s-a repetat figura până jos
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șampanie! Și îmi povestește tot ce v-am spus eu acum... Și așa s-a sfârșit iubirea lor, încheie Vintilă mereu vesel. A dat-o afară din casă chiar atunci, de față cu invitații, i-a scos rufele, hainele, bulendrele. Gagica, bățoasă, foarte bine, zice, fiindcă poimâine tot ași fi plecat eu! Impotentule!" "Și? zisei. Ce-a mai făcut pe urmă dumnezeița, după al doilea divorț?"' " Păi s-a măritat chiar cu tipul la care ieșise în taxi să bea șampanie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aminti de întîmplarea unui grec, dintre cei pe care înfrîngerea generalului Marcos în 43 îi aduseseră pe meleagurile noastre. Era un scriitor și gazetar cu relații, călătorea des în Occident și se întorcea totdeauna cu geamantanele pline cu cadouri pentru gagicele lui nestatornice (parca le alegea anume din specia celor care părăsesc partenerul repede și fără motiv aparent). "Cobor la gară, cică ar fi relatat grecul însuși, și mă repej la telefon s-o anunci pe iubita mea că am șoșit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin cap să se culce. Se dusese cu niște prieteni și niște gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la șase dimineața cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea și mersese la club. - Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci? - Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat și în somn, de unul singur, bă. Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
telefon e Dumnezeu. Știu asta. E stilul Lui. - Vezi? zice. 19 mai 2005 POLICOLOR / FABRICA DE STICLĂ Muzica: Daft Punk, Beck, Moby Din cauza unui incendiu ce distrusese bună parte din cartierul în care locuisem înainte, ne mutaserăm (eu, Ana Popescu, gagică-mea, Nicolae, fiul ei, și pisica noastră, Dumnezeea) într-o căscioară cu patru camere în cartierul Policolor, zona Fabrica de Sticlă. Locul era prielnic și destul de aproape de București: copilul făcea numai două ore până la școală, Ana ajungea în cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling Stones - Steel Wheels Mergeam pe stradă înspre nicăieri, așa, la plimbare, haihui, când pe lângă mine a trecut o gagică. N-am văzut-o din prima, eram îngândurat, și am întors capul după ea. Și mi-a căzut, capul adică. Nu era prima dată, noroc că gândeam cu un cot. Am rămas totuși destul de perplex și am îngenuncheat pipăind trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar nu era nevoie. Și am simțit cum cineva m-a apucat de mână și mi-a pus capul în ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am văzut că cinevaul care mi-l dăduse era chiar gagica după care mă întorsesem. Arăta trăsnet, purta o fustă scurtă și avea o pereche de picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
n-ai terminat facultatea? mă întrebă Manson. - Încă nu. - Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai face? - Bine, lucrează. - Unde? - Într-un laborator de cercetare, ceva cu genetică sau microbiologie... - Mișto. - Da... Și gagică-ta unde e? - Dita? În Miami, face niște poze pentru Penthouse. - Și cum e, bă, să știi că și-o iau unii la labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și că-l rog eu frumos s-o repare cât mai repede, că aștept niște contracte... - Bine, merg acum, zise Cerber vesel (cine știe de ce), dar nu mă aiuri tu pe mine cu contractele. Zi drept, te întâlnești cu o gagică, nu? - Da, recunoscu Alin. - Cu cine? - N-o cunoști. - De unde știi? Zi cum o cheamă. - Una, Iulia. - Unde stă? - Vizavi de Academia Militară. - Da, nu cred că o cunosc... - Hai, du-i zeului găina, te rog frumos... - Plec acum, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă întorceam în țară îmi petreceam majoritatea timpului cu el. Greșise cu ceva față de mine? Nu. Sau poate da, dar o singură dată, când se purtase cu mine la fel de arogant cum se purta cu restul lumii. Umblam amândoi după aceeași gagică pe vremea aia. Nu era prima dată când ne aflam în concurență, dar toate situațiile anterioare le luaserăm amândoi în glumă. Desigur, dacă ar fi fost vorba de ceva serios, adică dacă unul dintre noi s-ar fi îndrăgostit, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul administratorului și îmi răspunsese o gagică, după voce o blondină cu ochi albaștri și picioare scurte, grăsuță și simpatică. - Nu, aici nu este nici un domn Ciocan, îmi pare rău, spusese, ați apelat numărul Băncii Internaționale de Cooperare. - Mă scuzați, mă scuzasem eu, închizând telefonul. Iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a fost al dracului de bine. Barmanul ia remarca la modul personal. — Niciodată nu mi-a păsat de ticălosul ăla, dar pe vremea aia erau o mulțime de oameni interesanți. Discutau chestii. Făceau ce le trecea prin cap. Dacă o gagică te plăcea, bum, chiar aici, pe masa de biliard. Oamenii nu se dădeau de ceasul morții de teama bursei! E rîndul ciudatului să o ia personal. — Dacă ai fi cumpărat acțiunile alea cînd ți-am spus io, ai sta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au sinucis. SÎnt atît de multe fantome În orașul ăsta, chiar și barurile sînt bîntuite. — Oaaa. E o gagică foarte tare. Chestiile alea pe care le-a făcut cu picioarele mele... — Picioarele sînt mîinile primordiale, de aceea este important să ți se citească În tălpi. — Las-o baltă, Zelda. MÎini primordiale! — Picioarele sînt pentru mîini ceea ce trupul este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tot felul de cleme și de agrafe, în timp ce eu rânjeam ca o nebună la propria-mi reflecție din oglindă. —Lui James o să i se facă rău, am anunțat. O să-i pară așa de rău că nu poate să aibă o gagică mișto ca mine. De cum o să apar în ușă, o să-mi cadă în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta spunea toată lumea când auzea că mă duc acolo. Hainele de firmă pe nimica toată! a zis Jacqui. Chestiile gratuite! Petrecerile de după! Dar eu lucram acolo. Lucram. Și era cu totul altceva când lucrai. Capitolul 36tc "Capitolul 36" În ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cablurile, atârnau uleioase, secționate. Nu-i venea să creadă, mai avea puțin și îi sărea mustața: „Domne’, în douăzeci de ani de carieră, n-am văzut așa ceva! Domne’, da’ ești culmea, domne’!“ Când era binedispus, se urca în spate cu gagică-sa și te învârtea prin Băneasa, pe după blocuri: „La stânga. La dreapta. Prima la dreapta. Mai încet, bolovane.“ Mașina s-a ridicat cu totul și-am simțit dintr-odată aderență sub roți. Eram pe-o bucată de beton, tocmai trecusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu de munca la zidărie), „Bă, io-ți țin până mâine prosopu’ ud pe ștangă!“, „Azi-noapte, am dat zece numere!“ sau „Sosesc!“ (asta o spunea când vroia să ne explice cum trebuie să procedezi când se termină nu știu ce chestie cu gagica; n-am înțeles niciodată unde sosea și de ce). Tot Doru era cel care, competent și relaxat, ne povestea despre aventurile lui cu profesoara de chimie, care îl transporta acasă cu-o Lada Combi, și cum o ajuta să intre-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adormite. Se stabilise o relație, o plăcere teoretică, pe care, deși n-o conștientizau, fiecare dintre băieți se întrecea în a și-o exprima. Totul s-a terminat scurt și neconcludent, la fel cum începuse: „Gata, băi, jos labele de pe gagică-mea!“ Existau câteva dubii (nu se zărea nici o femeie în poză, cu-atât mai puțin vreo „gagică“ de-a lui Doru), dar ne-am abținut să le clarificăm. Doru și-a ridicat tricoul, a înfundat apoi revista în șort și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se întrecea în a și-o exprima. Totul s-a terminat scurt și neconcludent, la fel cum începuse: „Gata, băi, jos labele de pe gagică-mea!“ Existau câteva dubii (nu se zărea nici o femeie în poză, cu-atât mai puțin vreo „gagică“ de-a lui Doru), dar ne-am abținut să le clarificăm. Doru și-a ridicat tricoul, a înfundat apoi revista în șort și-a plecat. Și alte minuni ne mai înveseleau copilăria: Julieta Szöny, actrița (dumneavoastră ați văzut-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să vă vadă. I-am spus lui Simon, care mă asculta suspicios, plin de ironie și reproș, abia așteptând să îmi arunce în cap explicațiile că trebuia să plec devreme să văd o prietenă bolnavă. — Ce prietenă? Vrei să zici gagica aia a ta, blonda aia necioplită? Amice, ai prea multe oale pe foc. Cum te-ai încurcat cu ea? Cred că exagerezi, nu, încercând să te descurci cu două deodată? De-aia arăți așa pleoștit în ultima vreme. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o infinită tandrețe. Nu-mi place! exclamă imediat grav, măsurînd-o cu privirea. Deși am dat pe blugii ăștia atît cît ia bunicul tău patru luni la rînd pensie de la ce-a-pe, nu-mi place cum îți stă. Ești un fel de gagică mișto și mie nu-mi place nici expresia, nici înfățișarea. O fată în pantaloni devine băiețoi. Dar se poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dumnezeu știe că nu sunt puține. Am pornit-o agale spre Camden, ușor amețită și fluierând În surdină. Zărindu-mi reflexia Într-o oglindă uriașă din vitrina unui magazin, m-am oprit o clipă ca să-mi verific ținuta. Pentru o gagică de polițai, n-arătam prea rău. Apoi, mi-am dat seama că era În fața salonului Satins, unde lucra prietena lui Naomi. Profitând de vremea caldă, ușa era deschisă. Mi-am strecurat capul Înăuntru și-am văzut-o pe Cath stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către incendiul muribund. Da' ce mă-ncurc eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a lăsat gagica? — L-a speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici pe munte, Într-o excursie, a căzut Într-o rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el. — Mișto! Înseamnă că cine face gardă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]