150 matches
-
soț”- încă un argument ca să nu te înhami la drum lung. M-am întrebat atunci, nu o dată: „Cu ce poți să trăiești dacă iei doar produse alimentare pentru care nu stă nimeni la coadă?”. Mergeam prin magazine să explorez. Vedeam galantarele goale, pustiu, o austeritate lugubră, de cavou, cârligele din măcelării, când nu se încovoiau goale, aveau doar copite de porc afumate. În rafturile puțind a dero prost - borcane cu fasole și mazăre veche, crevete vietameze „Chung-Huă”, griș vărsat, paste făinoase
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în lăzi de metal stivuite pe o înălțime cât toneta, în afara acesteia. Alături erau stivele pentru borcane de iaurt. Cozile la pâine (franzelele „București” sau „Dâmbovița”, cel mai adesea vechi și murdare de făină, cornurile, chiflele tari ca piatra din galantarele de metal...) erau și ele foarte lungi și subțiri, marfa se termina repede, oamenii cumpărau sacoșe întregi, stăteau de mai multe ori la rând. De ce? Pentru că pâinea trebuia stocată și trimisă la țară, ca hrană pentru oameni și porci - de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1932. Publicația are drept țintă să răspândească „în straturi cât mai largi slova românească” și să procure cititorilor „o clipă de reconfortare morală și trupească”. Este o publicație destinată unui public larg, în scopul popularizării unor valori literare. Rubrici: „Informațiuni”, „Galantar literar”, „Curierul literar și artistic”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Horia I. Gheorghiță, George A. Petre, Constantin Doboș, Șt. Oprișanu, Ion Th. Ilea, Petre Damaschin, cu proză - M.G. Samarineanu, Al. Olteanu, cu eseuri - George Bota (Filosofia valorilor), Al. Olteanu, D.
MUGURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
Constantin Doboș, Șt. Oprișanu, Ion Th. Ilea, Petre Damaschin, cu proză - M.G. Samarineanu, Al. Olteanu, cu eseuri - George Bota (Filosofia valorilor), Al. Olteanu, D. Theodorescu, iar Mihail Gyally semnează o notă biografică despre Jókay Mór. „Curierul literar și artistic” și „Galantar literar” semnalează apariții de cărți, între care Patul lui Procust de Camil Petrescu, Tablete din Țara de Kuty de Tudor Arghezi, Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade și Calea Victoriei de Cezar Petrescu. Este consemnată și activitatea unor reviste, precum
MUGURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
1929; Familia Chiț-Chiț, București, 1931; Nicușor, București, 1931; Veșnicul învins, București, 1931; Păsărica, draga mea, București, 1932; Tablouri în cărbune, București, 1935; Găină cea moțata, București, 1942; Simple întâmplări, București, 1943; În amintirea lor..., București, 1945; Cocarda roșie, București, 1946; Galantar, București, 1946; Lumea noastră, București, 1946; Noi în furtună, București, [1946]; Oameni și momente, București, 1946; Noi, în URSS, București, 1947; Drum spre pace, introd. Lothar Rădăceanu, București, [1947]; O istorioara cu șoareci, București, 1948; Zilele vieții tale, I-IV
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
În lumina soarelui, era un cal negru frumos, cu un cap drăguț, pe care-l călărea Tommy Archibald. Și după cel negru veneau la rând alți cinci cai, toți mișcându-se Încet, ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a galantarului. Bătrânul meu Îmi zise că acela negru e Kircubbin, așa că mă uitai atent la el, și e adevărat că era un cal frumos, dar nu se compara cu Țarul. Toți Îl aplaudară pe Țar când trecu prin față, era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întâmplare, ar zice el, purta în josul paginii semnătura fiului său. O fi scris Arghezi și niște cărți „de porunceală”, cum zice cineva, ca să intre în grațiile regimului și ca să-i fie publicate și cărțile interzise, dar ele nu cântăresc în galantarul literaturii românești, nici a mia parte din infectele porcării care i-au fost făcute de nulitățile nemernice care au încercat să-l ucidă ca scriitor. Și în zilele noastre povestea încearcă să se repete. Niște „literați” precum Ilarion Pârțac, sau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind-o apoi la stânga pe celebra stradă del Pellegrino, spre a admira vitrinele orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu cumpătul, scuzându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că Lenora la timpul acela, printr-un noroc deosebit, fusese mult mai bino. Era convinsă că totul mersese de minune. Nunta, la care cu regret nu asistase, sechestrată de verișoara, decursese într-o ordine perfectă. Casa era orânduită ca un galantar; slujise episcopul cel frumos, cu barbă neagră; bufetul fusese o adevărată expoziție de artă. Era opinia suverană a lui Rim. Asistența redusă era compusă din familie și din câteva persoane politice și sportive, cunoscute mai de aproape. Cununase președintele Consiliului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un filigram delicat desena forma unui medalion, pe care îl umplea un smaragd uriaș: o brățară de domniță. Schimbul aurului, vânzarea sculelor vechi era acum un mic trafic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e o țară În care poți vedea... să lăsăm muzeele și vrăjelile turistice pentru mai tîrziu... poți vedea mîncare În magazine de mîncare. Picați În cur În fața băcăniei de la colțul străzii, zeci de jamboane și șunci și pești afumați În galantar și roți de cașcaval și brînzeturi și măsline și mirodenii și fructe despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și dulciuri de tot felul - o obscenitate de care nu ați mai avut parte de ani buni... Serios
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dimineața, se primenea, își lega lavaliera, se făcea fercheș, de parcă s-ar fi dus la logodnă cu Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii publici. Azi umblase mult prin oraș, cu tramvaiul, în căutarea unui subiect bun, de la Episcopie la Sfântu Gheorghe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un îndemn sau un catalizator pentru propria lor vocație”. Al. George concede că Urmuz a fost un scriitor „important”, dar... în sensul dat de Paul Valéry (adică nu neapărat „valoros”, ci „semnificativ”): un tip „steril și inovator”. Nu lipsește din galantar nici acuza de „patologie” (e drept, „artistică”). Iar concluzia e ferm depreciativă: „Tot ce e valoros în Urmuz este astfel pentru că a fost valorificat de alții”. Grila eseistului este una clasicizantă, avînd în centru „marea literatură” și figura geniului-creator-de-opere-monumentale, închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la cerșit spon sorizări sau faci aport ca să obții finanțări. Din două rele ce să alegi ? Adina Dabija 88 — Eu aș alege graffitiul, am spus eu. — Cum adică ? — Arta anonimă, pe ziduri. Un strat gros de graffiti pe toate aceste galantare cu cotlete apetisante de porc cultural, aranjate frumos În vitrinele teatrelor și sălilor de spectacole. ori e artă, ori e prostituție. Nu poate fi ambele la un loc. — Da’ amarnică mai ești, comentă Nico, surâzând. Și adică de ce nu poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
duci cu proiectul la cerșit spon sorizări sau faci aport ca să obții finanțări. Din două rele ce să alegi ? — Eu aș alege graffitiul, am spus eu. — Cum adică ? — Arta anonimă, pe ziduri. Un strat gros de graffiti pe toate aceste galantare cu cotlete apetisante de porc cultural, aranjate frumos în vitrinele teatrelor și sălilor de spectacole. Ori e artă, ori e prostituție. Nu poate fi ambele la un loc. — Da’ amarnică mai ești, comentă Nico, surâzând. Și adică de ce nu poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Cu decizia-n mână, se plimbă înfiorat pe Calea Victoriei și, în fața unei vitrine, își adună curajul să potrivească imaginea picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în fața unei vitrine, își adună curajul să potrivească imaginea picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în vitrină, intră în magazin și, de toată chenzina, târguiește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin importante și vor trece să bea una dintre acele mizerabile cafele, pe care românașii le numesc nechezol, cu dânșii. Pe 22 aprilie 1988, într-o vineri -, era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu geamurile pline de acadele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își freca nerăbdător bărbia, privind pe furiș chipul femeii. Lina nu spuse nimic până la fotograf. Atelierul era aproape. Străbătură piața pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cuțitul, că e manglitor, dar nimeni nu putea spune c-a auzit vreodată să fi trecut prin politii, să-l fi lovit pe careva... Se purta bine, îmbrăcat la opt sute și-un pol, ședea haina pe el ca-n galantar. Călcat, spălat, țigluit, avea pantofi cu scârț și baston. Primăvara își punea șal la gîț, ca muierile. Un fular alb, de mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
portofel, -la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea lor. A luat-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]