281 matches
-
the Sublime and the Beautiful de Edmund Burke. ¶ Moare psihologul David Hartley. ◊1757-1767 [vîrstă lui Blake: 1-10 ani] Blake era al treilea dintre cei șapte copii ai familiei; doar cinci au supraviețuit vîrstei infantile. Tatăl său, James, era negustor de galanterie și tricotaje (vindea ciorapi femeiești și bărbătești, mănuși și articole intime și de mercerie). Ambii părinți erau disidenți față de Biserică Anglicana, iar mama sa a avut probabil legături cu sectă radicală a Muggletonienilor, fondată în secolul al XVII-lea (circa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corsari. Corrado își leapădă deghizarea și își dezvăluie adevărată identitate. Turcii apar în scenă urmăriți de oamenii lui Corrado. Între timp și haremul este atins de flăcări și strigate de ajutor se aud de la persoanele aflate în pericol. Cu o galanterie fatală Corrado cere oamenilor lui să salveze femeile. Printre persoanele salvate se află și Gulnara, care se îndrăgostește de salvatorul ei. Întârzierea provocată de intervenția de salvare a permis turcilor să își revină din surpriză și să se regrupeze. Atacul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a fost de-a dreptul ațâțător să vezi un bărbat, și Încă unul atât de tânăr, care reunea În el toate seducțiile convenționale și naturale, pedepsind femeile pentru pretențiile lor lipsite de bună-credință și oprindu-se cu ele la limita galanteriei, când, de fapt, ele doreau ca această limită să fie Încălcată. Astfel reușea Brummell să acționeze, fără vreun calcul și fără cel mai mic efort. Pentru cine cunoaște femeile, acest stil Îi dubla forța: printre acele ladies trufașe, el rănea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fiului său. Care este diferența dintre Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și Regele Soare? Pe langă admirația pentru curajul și gloria lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIV-lea, un alt subiect de discuție este galanteria cu care au reușit să întrețină un număr considerabil de amante. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, expresia"vert galant" indică numărul mare de amante de care dispunea un rege și care reprezenta un subiect de mândrie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
întîlnească cu altcineva. La urma-urmei, poate că era doar în trecere pe acolo, sau poate că... ― Bună ziua, războinicule! ― Bună ziua, se înclină Rim curtenitor. ― Manierele dumitale ar putea seduce iremediabil o femeie dincolo de zidurile Abației, Rim. Ești un amestec periculos de galanterie și vitejie. ― Periculos, doamnă? ― Hmm, indiferent cât de mult îmi place să îmi spui așa, nu sunt defel doamnă. Nimeni nu îmi spune altfel decât Maria. Frații-savanți mă țin pe lângă dânșii cu condiția să învăț bine catehismele și să îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tineri foarte arătoși, că doi asemenea lor puteau fi rareori găsiți, chiar și la Londra, iar că manierele lor, în special cele ale fratelui mai mare, erau lipsite de cusur. EL frecventase des Londra și avea mai multă dezinvoltură și galanterie decît Edmund, prin urmare, el era preferatul. Faptul că era și fiul cel mai mare constituia un alt atu important în favoarea lui. Avusese, oricum, un presentiment că AVEA să-l placă mai mult. Știa că era genul ei448. Este vorba
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
breasla avea în capitala Moldovei o uliță a ei. între acești meșteșugari (din ce în ce mai specializați: „Nasturii de mătasă cari încheie unde nu se pune nasturele de metal scump cu pietre, se zic ceaprat, de unde acel care pregătește astfel de lucruri de galanterie e cunoscut de acum înainte supt numele de ceaprăzar”) trebuie să se fi aflat și croitori ai Curții, probabil cei mai calificați (agenți ai „triumfului aparențelor”), și, indiscutabil, croitorese, cusătorese și lenjerese, răspunzătoare de straiele Doamnelor și domnițelor. La fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii se degradează din cauza grandilocvenței și a galanteriei stereotipe. Producțiile i-au fost adunate postum în volumele Poezii (1902) și Poezii alese (1927). El stabilizează în literatura română un gen pe care îl inițiase Vasile Alecsandri - romanța. Merge însă pe calea lui Costache Conachi și Anton Pann, romanțele
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
fi pusă la îndoială, totuși impresia de repetiție, de variație pe teme sămănătoriste persistă, numai rareori fiind diminuată de stilizarea tablourilor. Cântece din flăcări conține piese ce recompun un fel de roman al iubirii, cu momente variate, unele de o galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui D. Anghel). Notă aparte fac câteva texte în care erosul comun capătă irizații venind dinspre cel religios. În Cântece din amurg, eul liric dă rareori glas unei angoase
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
au comunicat această descoperire în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a doctorului Sonderborg e demnă de pana oricărui scriitor de primă linie: M-am ridicat în pat și, după o vreme, am putut să ating podeaua cu picioarele. Erau desculțe și pline de cuie și ace. Ghișeul cu articole de galanterie la stânga, doamnă. Ace de siguranță extralargi la dreapta. Piciorul începu să simtă duritatea și rămase lipit de marginea patului, în timp ce o voce care părea să vină de sub pat spunea iarăși și iarăși: „Ai d.t. ... ai d.t. ... ai d.
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care se plimbă prin acest parc sau stă pe scaune. E aceeași ca pe malul mării, la Nisa. O mulțime cu origini atît de diferite, Încît devine neutră. La fel aici, probabil că sînt sau au fost foste glorii ale galanteriei, teatrului, filmului. Am găsit un cartier de reședințe particulare unde Încă pot fi zăriți valeți cu livrea dungată. Pe coline poți ghici vile luxoase și discrete. Ca la Nisa... — Și ce deduci? — Nimic. Avea treizeci și doi de ani cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a confirmat presupunerea mea destul de sceptică cu privire la calitate sexului pe care îl poate avea cineva cu o persoană de cincisprezece ani. Dar Sheba n-o spusese în acest fel. Ea o povestea ca un exemplu al farmecului lui Connolly, a galanteriei lui sălbatice. Nu mi-a dat niciodată prea multe detalii despre mecanica intimității dintre ea și Connolly, dar, deseori, când se referea la momentele lor de amor, își dădea ochii peste cap rușinată și chicotea încet. Cred că e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui Virgil a tresărit ușor, într-o încercare neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fierbinte a Marioritzei și i-o reținu căutându-i ochii, așteptând să-i întâlnească privirea ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndoieli, ele s-au risipit cu totul din clipa în care v-am... „întrezărit”. Conștient că avea în fața lui pe cea mai imprevizibilă și, deci, cea mai periculoasă dintre creaturile feminine, consulul îi sărută mâna cu o veritabilă risipă de galanterie, domeniu în care se simțea întotdeauna sigur pe sine, propunându-și să fie ceva mai prevăzător în continuare. Numai că după primele minute de conversație hotărârea lui se risipi, înțepeneala se dovedi cu totul inutilă și se trezi chiar râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se întuneca, ar fi uitat-o, deși Miron îi spusese și chiar îl rugase s-o viziteze. ― Bine, bine, domnule prefect, dar ești sigur că până mâine nu se întîmplă nimic rău aici? zise Nadina prea puțin încîntată de galanteriile lui Boerescu la care se adăugau discret și bătăile din călcâi ale căpitanului Corbuleanu. ― Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. Până mîine?... Mă ofensezi, coniță!... Pentru eternitate, coniță, pentru eternitate poți fi sigură aici de liniște! Boerescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu uită să repete această frază. Și surâsul ei măgulit, fără nici cea mai mică intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor... Până atunci însă : — Ei, și dumneata, nene Victore, cum simplifici ! Diplomatul nostru l-a întrebat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urau pe toți. Existau diferențieri de opinii și diferențieri de stil. Dar ce vreau eu să arăt este că cei ce înclinau să se autorespecte credeau despre ei înșiși că au un înalt rang moral și nu social. Vechea noastră galanterie quakero-metodistă a încurajat această evoluție, dacă eraîntr-adevăr o evoluție, și eu mă gândesc că așa era. „Societatea“ noastră îl privea cu îngăduință pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Atunci n-aș fi putut regreta atât. A! știu eu de ce ești atât de neîndurătoare cu mine! Ți-ai zis: acest om și-a pus mintea să mă aibă... El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie și de duh... n-are nici una din atracțiunile romanticului amant... Să vedem, tinere *, daca astfel se cucerește o femeie...! De aceea te-ai încăpățînat de-a mă respinge... Știu bine că suferi sub aceste tot atât cât mine. A mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de criteriu nu puteau exista vexații și audiții cu un relief enorm. Acolo unde pianul ar fi trebuit să fie făcut de ea, Elena își substituise pe Franco, care, după un semn imperios al stăpânei, nu mai încercase luptă de galanterie. Intimidată de Marcian, Elena renunță la o participare muzicală efectivă. Franco, deși diletant, avea studii solide și talent recunoscut. Profesorul Rim fusese înlocuit în lipsă printr-un solo de vioară, Și la orgă, într-un recital, de însuși Marcian. Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la două sute zece lei. „Am eu acuma o nevoie de parale !...” Când, în sfârșit, clienta pleacă, bătrânul Lupu își freacă mâinile, iar domnu’ David ține deasupra cheliei grase pălăria șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]