430 matches
-
Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să simulezi viața, să răstorni rânduiala lumii create și să reduci ființele la niște obiecte din lemn sau din metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura? Întrebă priorul. Cuvintele acelea Îi sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui putea fi cel care lipsea? Dante se răsuci spre prietenul său, care se apropiase ca să vadă mai bine, cu o față inexpresivă. - Cecco, ce ai venit să faci la Florența? Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca să Își ceară răsplata. Își aminti de ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu simbolurile lui popoarele care locuiau acolo, murmură Marcello. Dar ai trecut peste omul cu două fețe. El scapă de ascuțimea minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la prora galerei. - Dar domnia ta știi să Îi dai În vileag sensul ascuns? - Nu tot ce adăpostea mintea Împăratului poate fi Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl mai asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai exista un element ce se lega În mod enigmatic de toată povestea. Repede, priorul o porni spre Santa Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încuviință. - Era iscusit. I-am văzut lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise, arătând din nou spre mașinărie. - Ca și omul de la Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele de linie britanice, bastioane gri ale civilizației, ieșind cu toată forța aburului din cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar putea până la stele Spunând în urmă: a fost un chilipir! Am să mă rog la Domnul în tăcere Că în jurul meu e-atâta duh ostil Din nord în sud, sau de la Enisei la Nil Mai rău precum ocnașii la galere! Ne închinăm la bani, la cele joase Pentru iluzoriu un confort Când omul viu nu știe că e mort Zadarnic junduie foloase! Referință Bibliografică: Duhul ostil / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011
DUHUL OSTIL de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364550_a_365879]
-
îmbarce averea și să plece unde va fi văzut cu ochii. Dar ceea ce el visase nu se înfăptui și își dădu seama cu timpul că ceea ce ar fi vrut nu se putea de fapt. Mediterana era împâzită de triremele și galerele romanilor care declarau cu emfază despre această mare ca fiind un lac roman, deci pentru el marea nu era un loc sigur. Cât despre ținuturile parților unde ar fi dorit să facă negoț, Baraba își dădu repede seama cât erau
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
-și îmbarce averea și să plece unde va fi văzut cu ochii. Dar ceea ce visase nu se înfăptui și își dădu seama cu timpul că ceea ce ar fi vrut nu se putea de fapt. Mediterana era împâzită de triremele și galerele romanilor care declarau cu emfază despre această mare ca fiind un lac roman, deci marea nu era un loc sigur pentru visele sale. Cât despre ținuturile parților unde ar fi dorit să facă negoț, Baraba își dădu repede seama cât
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
spuse Simbinacus. Eram la Ioppe așteptând să se formeze caravana. Am așteptat vre-o două săptămâni. Cum n-aveam ce face toată ziua, mergeam des la malul mării prin port unde aproape zilnic soseau corăbii mai mari sau mai mici, galere, trireme militare, sau comerciale. Ieșeam dimineața în port și priveam peisajul cosmopolit de oameni, negustori și gură cască cum eram și noi, animale, sclavi... -Faci o mare greșeală prietene, spuse Audanius. Ai spus: animale, sclavi... -Îmi cer iertare domniilor voastre, spuse
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
supărări prea mari. A fost Silvia pe la mine. Era necăjită. Demostene Botez era la Paris. N-am reușit să-l văd și acum. E tare ocupat. Nu-i vorbă, ocupat am fost și eu. Am muncit ca un sclav la galere și am sfârșit un roman pe care l-am predat editurii. Mi-ajunge cât am lucrat la el timp de doisprezece ani. Și tot l-aș mai fi ținut... Vine un an încă să se adauge la cei pe care
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TANDEM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tandem Mizerul condamnatul la galere Vâslește-ntruna presimțind oceanul... Târăște, biciuit din plin, bușteanul, Un roib superb...Ce tristă decădere... „Croit” să poarte în galop oșteanul, Târăște la bușteni din răsputere: E tot ce azi stăpânul lui îi cere. Fâneața înflorită e aleanul. Cum zile
TANDEM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361655_a_362984]
-
îndrept spre ieșirea din avion. „Kiitos, silti mukavaa matkaa!” (Mulțumim, călătorie plăcută în continuare!) îmi spun membrii personalului de la bord aliniați lângă ieșire. Cu toții numai un zâmbet, proaspeți, cu uniformele într-o condiție impecabilă... de parcă nu ar fi tras la galere în ultimele 12 ore! „Kiitos!” le răspund, la rândul meu, tot în finlandeză, grație... „Google translate”! Valijoarele pe rotile fac un zgomot plăcut pe dușumeaua acordeonului de trecere de la avion spre clădirea aeroportului. Toți se îndreaptă grăbiți spre destinațiile lor
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
un strop de apă Suferă de sete până crapă Pielea de pe trupu-i arămie Tot amân de astăzi pentru mâine Bucuria revederii-n doi Ce să fac: mi-au declarat război, Lumea și bucata mea de pâine? Greu ca salahorii la galere Zilnic într-un schimb sau poate două Vipera mizeriilor ouă Îmi încredințează ca avere Altă melodie, aceleași strune Umple-mi-se cu pelin paharul Că lăsm în urmă doar tiparul Traiului numit deșertăciune Dor îmi e de tine, poezie Ca
DOR DE POEZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351456_a_352785]