1,127 matches
-
de el înapoi între 724 și 732. Desigur, oficialii Bisericii s-au înfuriat, și, pentru un timp, se părea că ar fi putut fi chiar excomunicat pentru acțiunile sale. Dar apoi a venit o invazie semnificativă. Emiratul Cordoba a invadat Galia anterior, dar a fost oprit în bătălia de la Toulouse, în 721. Eroul acestui eveniment mai puțin celebru a fost Odo cel Mare, duce de Aquitania, care nu a fost precursor a unei linii regale. Mai târziu a fost explicat cum
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Tours a fost câștigată de Charles cu titlul "Martel" (Ciocan), pentru modul în care și-a învins dușmanii fără milă. Mulți istorici, printre care Sir Edward Creasy, cred că dacă ar fi eșuat la Tours, Islamul ar fi depășit, probabil, Galia, și restul Europei de Vest. Gibbon a făcut clar convingerea că armatele umayyade ar fi cucerit din Japonia la Rin, și chiar și Anglia. Creasy a spus "marea victorie câștigată de Charles Martel ... a dat o lovitură decisivă cuceririi arabe
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Gnaeus Pompeius Trogus, cunoscut sub numele de , a fost un istoric roman din secolul I î.Hr. La origine, el a fost celt din tribul celtic al vocontilor din Galia "Narbonensis". Bunicul său a servit în războiul împotriva lui Quintus Sertorius, el l-a ajutat pe Pompei, prin a cărui influență a obținut cetățenia romană, de aceea el a adoptat numele de "Pompeius", ca semn de recunostință pentru binefăcătorul său
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
o pată cafenie în formă de liră sub coadă. Cea de-a doua tipologie de culoare este arlechin, cu petice de gri, negru și cafeniu. Este o rasă veche franceză. Strămoșul acestui câine este Ciobănescul Persian adus de romani în Galia în secolul al XIII-lea. Rasa s-a îmbunătățit prin încrucișarea câinilor indigeni cu câinele Deer Hound adus din Anglia. Inițial s-a numit „câine de câmpie” și numai în anul 1863 a căpătat numele de Beauceron la prima expoziție
Beauceron () [Corola-website/Science/334179_a_335508]
-
sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de astăzi) în susul Loirei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri, iar Attila a folosit acest fapt ca pretext pentru a lansa o campanie de pedepsire în Galia. Attila cu armata sa și un număr mare de aliați au trecut Rinul la începutul anului 451, cucerind Divodurum Mediomatricorum (în prezent orașul Metz) la 7 aprilie. Alte orașe atacate se pot determina din detaliile referitoare la viețile episcopilor locali
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul datei de 14 iunie. Conform istoricilor antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
adopțiunii viitorilor împărați este înlocuit cu cel al eredității dinastice. Constantin a continuat și a desăvârșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian. Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze și 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia și Galia). Prin crearea unei noi monede de aur ("solidus"-ul) este abandonată politica economică a principatului - care era bazată pe argint-, în favoarea aurului, care devine baza sistemului monetar imperial roman. Armata se împarte acum definitiv în trupe de graniță ("limitanei") și
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
este o limbă celtică dispărută, care a fost vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
care conține denumiri galice ale lunilor, sau Plombul de la Chamalières, care este un exemplu de defixio. Textele găsite permit să se constate că limba galică a fost vorbită de fiecare stare socială atât înainte cât și după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
uz a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși se consideră perioada scrierii galo-grece ca fiind începutul alfabetizării galilor, suportul arheologic pentru răspândirea alfabetului grec mai departe în Galia Transalpină este destul de slab. Alfabetul grec a fost adaptat în forma sa orientală și a apărut cum urmează: α β γ δ ε ζ η θ ι κ λ μ ν ξ ο π ρ σ τ υ χ ω
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Μ Ν Ξ Ο Π Ρ Σ Τ Υ Χ Ω Δ "Χ" a reprezentat , "Θ" și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
fuselor. În aparență, fetele tinere le primeau din partea adoratorilor săi, exprimând astfel urări și dorințe, ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
au înlocuit în totalitate populația autohtonă britonă sau au asimilat-o. Se știe însă că încă din secolul al IV-lea, britonii au început să treacă peste Canalul Mânecii și să se stabilească în partea vestică a Europei, în Armorica și Galia, formând Bretania. Este posibil ca alții să fi migrat în nordul Spaniei. "Articole principale: Northumbria, Mercia, Offa de Mercia, Heptarhia" Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
a Bronzului, sau, cel mai târziu, pe durata Epocii de fier Pre-Romane. Pornind din sudul Scandinaviei și nordul Germaniei, triburile și-au extins teritoriul spre sud, est și vest, în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile celtice din Galia, precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
realizat divizarea definitivă a Imperiului Român. Valentinian I a dăruit fratelui său prefectura bogată din Est, de la Dunărea de Jos până la granițele cu Persia; în același timp, el și-a rezervat guvernării sale imediate prefecturile războinice ale Illyricului, Italia și Galia, de la extremitatea Greciei până la meterezele Caledoniene, si de la meterezele Caledoniene până la poalele Muntelui Atlas. "(Edward Gibbon, "Declinul și căderea Imperiului Român" Vol. 2. Capitolul XXV)" Bazilica creștină din sec al IV-lea din Nis, este una din cele mai vechi
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
au fost ușor învinși. În două zile orașul a căzut. Quintus Petilius Cerialis, viitorul guvernator al Britaniei, pe atunci comandantul Legiunii a IX-a spaniolă, a încercat să elibereze orașul, însă a fost zdrobit și nevoit de a fugi în Galia. Aflând despre răscoală, Gaius Suetonius Paulinus a mers la apărarea provinciei. Scopul lui era de a apăra orașul Londinium (actuala Londră), cucerit în anul 43 de romani. Însă, văzând că nu are timp să se pregătească de asediu, și ținând
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
de Răsărit și de Apus, fiind poreclit în unele texte bisericești "biciul lui Dumnezeu". El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit în Balcani, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a încercat să cucerească Galia Română (Franța modernă), traversând Rinul în 451 și mărșăluind spre "Aurelianum" (Orléans) înainte de a fi învins în Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. Ulterior, el a invadat Italia, devastând provinciile nordice, dar nu a putut să ocupe Romă. El a planificat inițierea
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
s-au răzvrătit împotriva împăratului Valens, care a fost ucis în Bătălia de la Adrianopol, în 378. La 31 decembrie 406, pentru a scăpa de huni, un număr mare de vandali, alanii, Suebi și burgunzii au trecut Rinul și au invadat Galia română. Imperiul Român a fost împărțit în jumătate din 395 și a fost condus de două guverne distincte, una cu sediul în Ravenna în Occident, iar celălalt în Constantinopol, în est. În timpul vieții lui Attila, în ciuda mai multe lupte pentru
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
Attila s-au adunat armata să și s-a stabilit pentru a-și pretinde soția.Imparatul și-a exilat sora la comanda mamei sale. Hunii au invadat rapid o mare parte din Franța și Germania.In 451, Attila a invadat Galia cu o armată de rugieni, scirieni, ostrogoți, jefuind, violând și incendiind totul în cale Invazia hunilor în Galia s-a oprit la Câmpiile Catalaunice, la Chalons, în nord-estul Franței. Armata lui Attila a luptat împotriva forțelor conduse de fostul său
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]