245 matches
-
cântă) La calu bălan - Nicu Alifantis - MR Paraschivescu GEORGE: iar acum cealată fabula numită: (Daniel trage un galoș de o sfoară) NEBUNUL ȘI CĂȚELUL Ieri trecând pe bulevard, Întâlnesc așa-ntr-o doară Pe unul într-o ureche Trăgând un galoș de-o sfoară! Se oprea la câte-un stâlp Foarte afectat drăguțu' Murmurând suav și dulce: „Hai cu tata, cuțu, cuțu!” Vroind ca să-i cânt în struna Îl întreb politicos: - Din ce rasă face parte Acest cățeluș frumos? - Ba! Tu
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
mai mult absurdul, Cum înțelege mutul/surdul, Vocabule și barabule, Să nu rimeze cu ampule, Ochi vigin-colibacil, Cello lângă clavecin, Eu cânt sub clopotele verzi, Arunci în mine roșii, Cum mor tu n-ai să mă mai vezi, Îmi moștenești galoșii. Văzuși un lac urcând la deal? Ce deal, ce lac, un drac oval. E ceasul sus ca soarele, Mă plâng special mioarele. Sub mode, sub mode, Uwe Den Rhode. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Nebunie liniștită / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
NEBUNIE LINIŞTITĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353664_a_354993]
-
cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea în cap la vie. Îl auzisem seara când îi spunea mamaiei că era timpul să înceapă „legatul”. Nu înțelesesem prea bine ce însemna
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
am repezit să-i dau sticla cu apă. A sorbit câteva înghițituri după care și-a revenit. M-am speriat când l-am văzut ridicându-se; nu știam ce avea de gând cu mine. În căzătură tataie își pierduse un galoș. S-a aplecat să-l ia și după ce a dat cu el de câteva ori de pământ, l-a înfipt în vârful aracului la care lucra. -Îl vezi? m-a întrebat cu voce tare și supărat pe galoș. Am dat
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pierduse un galoș. S-a aplecat să-l ia și după ce a dat cu el de câteva ori de pământ, l-a înfipt în vârful aracului la care lucra. -Îl vezi? m-a întrebat cu voce tare și supărat pe galoș. Am dat din cap afirmativ. -Aici am să-l las până mor, pentru că dacă nu am murit astăzi, nu am să mai mor niciodată, măi tataie. Într-adevăr, timp de 32 de ani după aceea, în fiecare primăvară tataie punea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Am dat din cap afirmativ. -Aici am să-l las până mor, pentru că dacă nu am murit astăzi, nu am să mai mor niciodată, măi tataie. Într-adevăr, timp de 32 de ani după aceea, în fiecare primăvară tataie punea galoșul cu pricina în vârful aracului și nu uita niciodată să-l ia toamna. Mai târziu l-a înlocuit cu alt galoș. Acesta fusese locul unde trăise cea mai mare frică din viața lui, cum a mărturisit singur. Am rămas cu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mai mor niciodată, măi tataie. Într-adevăr, timp de 32 de ani după aceea, în fiecare primăvară tataie punea galoșul cu pricina în vârful aracului și nu uita niciodată să-l ia toamna. Mai târziu l-a înlocuit cu alt galoș. Acesta fusese locul unde trăise cea mai mare frică din viața lui, cum a mărturisit singur. Am rămas cu el la vie și am început să-i dau eu papura. Îmi părea rău că îl speriasem și încet, pe ocolite
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
el foarte tânăr. Așa cum a fost odinioară PĂCALĂ al nostru, bravul soldat Sweik, al cehilor, sau un năstrușnic ingenios precum rusnacul Ostap Bender. Un exemplu de mini-mare scriitură a propăvăduit în Rusia lui Lenin minunatul Zoscenco. Vă mai amintiți de GALOȘUL, cartea cu mini schițe prin care autorul a batjocorit bolșevismul și pe bolșevici ghiar la ei acasă, luându-i în zeflemea sub nasul politrucilor și al cenzurii?! Ei, bine, cam cu o astfel de carte intră în ring scriitorul Octavian
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
Iată o fabulă (Nebunul și cățelul) care în mod normal ar trebui să devină „antologică” și să fie introdusă în manualele de literatură română: „Ieri trecând pe bulevard, întâlnesc așa-ntr-o doară pe unul într-o ureche tragând un galoș de-o sfoară! Se oprea la câte-un stâlp foarte afectat drăguțu' murmurând suav și dulce: - Hai cu tata, cuțu, cuțu! Vroind să îi cânt în strună îl întreb politicos: -Din ce rasă face parte acest cațeluș frumos? -Bă... tu
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
de la sărbători, gândurile sâcâitoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii care s-au terminat, precum și gagicile care umblă înfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva din motive, însă suficiente să te prăbușească. Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
drept, în baza obligației moral-cetățenești de a vota - cum m-ați putea determina să mă deplasez până la secția de votare pentru a pune ștampila în vreo pătrățică. Ce vrem noi și ce dați voi, în afară de „pâine” (ulei, făină, găleți, fulare, galoși, milostenii cu terenuri pe la mănăstiri etc.) și „circ” - interminabila cavalcadă penală, din care a deocamdată se vede doar vârful aisbergului - demarată în trombă de o DNA până acum „neștiutoare”, devenită neiertătoare precum Inchiziția medievală la vânătoare de văjitoare? Desigur, mai
ÎMI VREAU ŢARA ÎNAPOI! EU CU CINE VOTEZ? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340362_a_341691]
-
județ sau din țară este adevărat dar, cum să plec din sat la școală și la muncă, când la fiecare ploaie mai mare podețul este luat de ape sau mai rău, până la capătul străzii (din oraș de altfel) merg cu galoșii, apoi mă descalț și îmi pun pantofii de oraș să nu mă fac de râs la muncă? Cum să ajung la muncă în orașul apropiat la nici 20 de km (nu la sute de km cum se obișnuieste prin țările
Am ieșit din țară și m-am întors plângând. Domnule Cioloș, dacă mai rămâneți, vă cer un singur lucru () [Corola-blog/BlogPost/338633_a_339962]
-
de scenă. - Din distribuția căror spectacole ai făcut parte? - Am jucat în Cenușăreasa, care a luat locul I la Budapesta în anul 1992, în Cocoșelul neascultător, unde am deținut rolul principal, în Elefănțelul curios, în Capra cu trei iezi, în Galoșul fermecat, Locomotivioara leneșă, ș.a. - Tot la teatru ai deprins si arta confecționării păpușilor. Ne poți prezenta pe scurt, procesul în urma căruia “se naște” o păpușă? - Citesc cu atenție textul piesei și stabilesc rolul destinat personajului-păpușă. Fac o schiță în care
DE VORBA CU DELIA FLOREA, SPECIALIST IN BIBLIOTECONOMIE, DESPRE PASIUNEA PENTRU CARTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343189_a_344518]
-
pieptu-i așezați, Și un guler ca o salbă. Sta în stradă de trei zile. Treceam des pe lângă el Și de ce-l priveam mai bine, Îl vădeam mai frumușel. Avea ochi prietenoși, Se vedeau cât sunt de vii, În picioare doi galoși, Și-ți zâmbea ca să revii. Cred că era și om bun, După fața-i zâmbitoare, Dar eu nu știu nici acum, Cum de s-a topit la soare ?! STRĂBUNICA Ce bună-i străbunica mea Și cât de mult mă mai
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375615_a_376944]
-
de la sărbători, gândurile sâcâitoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii care s-au terminat, precum și gagicile care umblă înfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva din motive, însă suficiente să te prăbușească. Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
în veci nu se mai scoate Și te transformă-n ochii lumii în paiață. Prin bluza largă, descheiată jumatate Cine mai vede printre nasturi roșii Că ai o inimă ce pentru oameni bate... Toți râd și nu îți văd decât galoșii. Cu pensule-ai întins sub ochi culoare Ce albă,lucie ascunde doar tristețe Cine mai vede printre giumbușlucuri oare A ta privire plânsă și a ta noblețe. Pe-o scena îmbrăcată-n superficialitate Te-mpiedici provocând mulțimii hazul În spatele cortinei
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
spre seară, La căldură, în culcuș, Se ivi, el, Gălbenuș. Printre ouă, printre frați, Nu știu cum, nu mă-ntrebați, Ud și-n haină aurie, Prinse-a face gălăgie. -Lângă puii negricii Cum putuși tu ca să vii? Se-ntreba cloșca-mbufnată, Cu galoși și nemachiată. -Doar de-atâtea generații N-am pomenit deviații. Negri-am fost din tată-n fiu Zise cocoșul zglobiu. Și-uite-așa, lângă coteț, Se-ntocmi un sfat isteț. Discutând acest delict Se ajunse la verdict: Gălbenuș e negreșit, Pui de
GĂLBENUŞ de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375996_a_377325]
-
pulifricilor cu aere de vedetă. Un dobitoc încadrat în armată se laudă cu prestația lui de taximetrist atoateștiutor. Mirosul bășinilor străbate stratul gros de salată boeuf și răciturile. Sunt pârțuri tubulare ale aceluiași golan bătrân, cu o gură ca de galoș scâlciat, un bătrânel din aceeași promoție cu Matusalem. Se bea orice de la gaz în sus, toată lumea țipă la toată lumea, copii sunt îndemnați să spună plugușoare, capra, sorcove, doar-doar le vor face rost părinților de bani de țigări. Îmi atrag atenția
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
tata era avocat), am regizat chiar eu schița lui Caragiale „Vizita", în care am interpretat rolul mamei care-și cocoloșea copilul, iar fiul unui avocat prieten al tatei a jucat rolul băiețelului meu cel obraznic, cel care turna dulceața în galoșii musafirului-narator! Așa-zisul meu fiu avea numai cu trei ani mai puțin ca mine, dar tare mai era mititel și pirpiriu! Spectatorii, adică părinții noștri și încă vreo câțiva vilegiaturiști, ne-au aplaudat furtunos performanța. Aveam 12 ani. Toate aceste
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
1967; Formula nemuririi. Povestiri științifico-fantastice sovietice, București, 1967; V. Sitik, Ultima orbită, București, 1967; Maxim Gorki, Scrisori, telegrame, dedicații, III, București, 1968 (în colaborare cu Mircea Spiridoneanu); V. Veresaev, Fără drum, București, 1968 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Mihail Zoscenko, Galoșul, București, 1968; Viktor Konecki, Focuri pe stâncile de gheață, București, 1969 (în colaborare cu Radu Polizu-Micșunești și Marcel Gafton); Boris Pilniak, Anul gol, pref. Al. Sever, București, 1969 (în colaborare cu Marcel Gafton); Ghenadi Maskin, Un vapor pe marea albastră
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
Și cînd am ajuns la Frankfurt unter Oder, vinea lumea În geam și zicea „no, ăștia sînt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plîngea, plîngea lume ca altceva. Cei care s-au Întors direct În România au intrat În țară pe la Sighet - o crudă ironie, deoarece la acea vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Europa, Asie, America, etc... în care, uite, numai de marfa nu s-a ales praful și de căratul ei - dar... cu ce o duci până acasă? Ei, zice el, dacă aș avea un triciclu; eu, în față, pe pedale, cu galoși de iarnă, chiar, pe cauciucuri, și tot căruciorul ăsta, în spate. Eu să nu îl aduc înapoi? Păi, nu am nume cu buletin? Mă cunoaște toată Craiova... Ăla cu... „...anu”! (va continua, eventual, și pe lumea cealaltă) Cu deosebit respect
SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOŞATUL CONTINUU de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381283_a_382612]
-
mai scump decât totul, ușoara asimetrie a gurii, când zâmbește, care multiplică farmecele zâmbetului ei. Dar mi-e scump nu numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-un moment, când era în altă odaie, batista mototolită de mâinile ei și am respirat-o! De câtăva vreme, pe lângă vocea ei obișnuită, înceată și uneori parcă înăbușită, Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În cer Însă abia dacă dai de niște urme...“. Apoi nici una, nici două, bătrâna o Întrebă: „Există un singur Dumnezeu sau sunt mai mulți? Că nu de alta, dar nu mai știu la cine să mă Închin!“. Șontâcăia, hârșâindu-și galoșii prea largi prin curte; târându-se până la poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]