118 matches
-
trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman pe care Ilarie i-l recomandă, în apropiere de Poitiers. Martin creează acolo o mică sihăstrie, pe care tradiția o situează la 8 km de oraș: mănăstirea Ligugé, unde este regăsit de discipoli. El întemeiază astfel prima comunitatea monahală situată
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
atacat, Aetius a fost comandant al armatei romane din Galia, iar marea armată a hunilor deja capturase câteva orașe, iar acum asedia Orleans. Când alanii care locuiau în regiune erau gata să se alăture lui Attila, Aetius, cu ajutorul influentului senator galo-roman, Avitus, i-a convins pe vizigoții regelui Theodoric I să i se alăture împotriva amenințării externe, de asemenea, a reușit să-l împiedice pe Sangiban, un posibil aliat al lui Attila, din combinarea armatei sale cu cea a hunilor. Apoi
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
lucrările parlamentul și guvernul valon. Namur e renumit pentru cetatea să medievală, situată pe o colina în apropierea confluentei râurilor Sâmbre și Meuse, confluenta cunoscută de către locuitori sub numele de Grognon. Aici există o cetate deja în neolitic. În perioada galo-romană, cetatea a fost mutată și mărită, ajungând să aibă o suprafață de 70 ha și o formă de pinten. Ulterior, la poalele muntelului s-a dezvoltat o localitate. Orașul român se întindea pe teritoriul a ceea ce astăzi reprezintă străzile "Rue
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
Roman, și având un rol conducător timp de 800 de ani în istoria Europei sunt de fapt aproape necunoscuți. În mare parte a Franței de azi francii au pierdut limba lor, ca de altfel și celelate popoare germane din provincia galo-romană la fel și în partea valonă a Belgiei. Populația autohtonă franceză fiind mai numeroasă, au determinat folosirea limbii franceze. Numai numele Franței și circa o sută de cuvinte în limba franceză, sau în anumite regiuni tipuri de construcții, rămân un
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
interzicerii rituale a scrierii, nu există nici un text despre religia celților continentali redactat de autohtoni. Singurele izvoare istorice legate de mitologia lor sunt niște scrieri ale unor autori greco-latini, dar și un mare număr de monumente figurate, majoritatea din epoca galo-romană. Celții din Irlanda, Scoția și cei din Țara Galilor au folosit scrierea ogamică în câteva scurte inscripții (mai mult însă pentru nume personale). Screierea ogamică era folosită mai ales de druizi, ca un limbaj codat. Despre această scriere se credea că
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
și faptele geților”). Opera a fost scrisă către 551, în timpul lui Justinian. Rezumă o lucrare a lui Cassiodorus. Îi confundă pe goți cu geții, pe care îi consideră strămoșii goților, poporul său. Grégoire de Tours (538- 594) a fost istoric galo-roman și episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lui Justinian. Rezumă o lucrare a lui Cassiodorus. Îi confundă pe goți cu geții, pe care îi consideră strămoșii goților, poporul său. Grégoire de Tours (538- 594) a fost istoric galo-roman și episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
rivalitațile de clasă și rivalitățile naționale. A scris "Istoria cuceririi Angliei de către normanzi" și "Scrieri asupra Istoriei Franței". În Anglia vedea o rezistență "națională" a saxonilor împotriva nobililor normanzi. În Franța vedea o dominație a nobilimii germanice france asupra poporului galo-roman. Starea a III-a era văzută ca "rasa cuceriților", care lupta împotriva nobilimii ce reprezenta "rasa cuceritorilor". În cele din urmă, consideră că galoromanii se vor elibera prin revoluție. Amedes Simon Dominique Thierry (1797-1873) a scris "Istoria galilor" - în trei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din jurul orașului Cambrai, moștenită de la părintele său Childeric, într-un puternic regat ce se întindea de la Rin până la Pirinei . Clovis s-a creștinat, fiind botezat în rit niceean de către episcopul Remigius de Reims. A încurajat amestecul francilor cu populația locală galo-romană și a încheiat o alianță între conducătorii Regatului Franc și ulterior ai Sfântului Imperiu Roman, cu papalitatea. Prin codul său de legi, Lex Salica, Clovis nu a permis accesul femeilor la tron, asigurând continuitatea succesiunii Merovingienilor și a succesorilor lor
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
căreia unele legiuni își proclamau comandanții ca împărați, și au avut loc foarte multe războaie civile. În această perioadă împăratul Aurelian (270-275), care a avut meritul să restaureze integritatea imperiului (deoarece în urma conflictelor civile se formase în vest un imperiu galo-roman și în est unul palmyrean), a decis să abandoneze, în 271, provincia Dacia. Aceasta se justifica strategic, prin ideea scurtării frontului plin de conflicte cu populațiile migratoare barbare de pe linia Dunării de Jos. Criza secolului III se consideră că a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
șapte bălți sau mici lacuri ce au existat în zonă în perioada medievală. Altă ipoteză se referă la bălți situate într-un ținut nisipos ("argilă nisipoasă"). Alții interpretează numele Zaventem ca pe reconfigurări ale expresiilor "zeven tommen" (însemnând "șapte tumuli galo-romani") sau "zaaivelden" (însemnând "câmp pentru semănat"). Istoria localității Zaventem datează din neolitic și epoca romană. Examinarea unor morminte străvechi a dovedit că zona a fost locuită și în perioada Imperiului Franc și a Dinastiei Merovingiene. Zaventem a făcut apoi parte
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
centrul de Departamentul de Nord (59) și aproape de Belgia, vreo douăzeci de kilometri de nord flamanda și regiunea valona în est. Ea stătea în valea de arme Deûle mai multe, acum cea mai mare parte acoperite prin oraș. Plecat din galo-romane ori, rău, recent montate cu ecartament larg canal, traversează orașul de la sud-vest la nord la Lys. Până la mijlocul secolului al patrulea, declinul Imperiului Român de Apus, popoarele germanice stabilit la nord de drum Boulogne-sur-Mer-Köln: limită limba trecea apoi spre sud
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
Ungaria, împreună cu cumanii . Alți cercetători consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și în 409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
o revoltă condusă de căpetenia galică Vercingetorix. Noile teritorii au fost împărțite de Augustus în nouă provincii romane, dintre care principalele au fost Gallia Narbonensis în sud, Aquitania în sud-vest, Gallia Lugdunensis în centru și Belgica în nord. În perioada galo-romană au fost înființate numeroase orașe, printre care Lyon, denumită capitală a Galiilor; acestea erau concepute după tipicul orașelor romane, cu un , un , , teatru și . Religia romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii constituind, la început, o societate războinică, cu practici și legi foarte îndepărtate de și de principiile creștine. În vreme ce scăderea demografică suferită de Regatul Franc a antrenat un declin
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează prima
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
termen contemporan) scrisă de Vincent de Beauvais, "Speculum maius", este scrisă în latină. Totuși, începând de la Conciliul de la Tours (813), în teritoriile corespunzătoare Franței și Germaniei actuale, omiliile / predicile nu mai erau rostite în latină, ci în „lingua romanica rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În biologie numele științifice ale speciilor sunt date în latină sau greacă. Anatomia
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
al XIX-lea și înainte de dispariția pescarilor la sfârșitul secolului al XX-lea. O veche legendă atribuie fondarea satului vikingilor. În Antichitate, Étretat era legat de Jvliobona sau Iuliobona (Lillebonne) printr-un drum roman. Mai multe urme ale acestui trecut galo-roman au fost regăsite: un apeduct de trei kilometri distrus în prima jumătate a secolului al XIX-lea, monede, vaze, un cimitir de incinerare relativ modest de cinci-șase urne din pământ ars împreună cu farfurioare din pământ roșu și cuie de fier
Étretat () [Corola-website/Science/319268_a_320597]
-
Plombul de la Chamalières este și el o atestare importantă. Scris pe plomb în cursiva latină în douăsprezece versuri, este un alt exemplu de "defixio". Pare să fie adresat la zeul Maponos, legat de tinerețe și asociat cu Apollo în mitologia galo-romană. Cunoștința numeralelor provine de la graffito de la La Graufesenque. Ordinalele au fost scrise pe o farfurie ceramică probabil de un meseriaș într-o olărie. S-au referat la furnale. Cele mai recente descoperiri sunt inscripții scurte, uneori vulgare, rămase pe rotițe
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
mare decât în cazul unor persoane libere obișnuite (200 de solidi). În general, la funcția de "antrustion" aveau acces doar persoane libere de origine francă, și doar în cazuri excepționale, galoromanii erau admiși în garda de corp a regelui. Acești galo-romani, admiși în garda de corp a regelui franc, au luat denumirea de "convivae regis", dar wergeld-ul cuvenit era doar de 300 de "solidi", care era totuși de trei ori mai mare decât cel cuvenit unui galo-roman liber obișnuit (100 de
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
corp a regelui. Acești galo-romani, admiși în garda de corp a regelui franc, au luat denumirea de "convivae regis", dar wergeld-ul cuvenit era doar de 300 de "solidi", care era totuși de trei ori mai mare decât cel cuvenit unui galo-roman liber obișnuit (100 de solidi). Se pare că "antrustion"ii au jucat un rol important la curtea lui Clovis I, ei fiind cei care au format armata cu care a cucerit teritoriul. Aceasta era compusă în special din franci, dar
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]