345 matches
-
Al. Florin Țene Inelul de iarbă are ca subiect căutarea împlinirii individuale prin dragoste. În fiecare istorioară avem de a face cu o dedublare a eului, eul auctorial multiplicându-se, oferind alte și alte chipuri ale „geamănului din oglindă“. „Imaginația galopează; judecata merge pas“, susținea Voltaire, iar Al. Florin Țene demonstrează cu prisosință acest fapt: narațiunile sale curg una din alta, se intersectează cu povestea eroului central Dorin Moisescu, se întrețes cu aceasta, cititorul fiind atras într-un univers imaginar ce
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
străbate în felul său viața. Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă”. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R.
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
intelectual contemporan cu noi, Academicianului Eugen Simion, autorul strecoară subtil un reproș fundamental, pe tema eternului conflict dintre politică și cultură. Mi-a rămas în minte un superb citat din Volaire, emblematic pentru subiectivismul care ne poate orbi, uneori: „imaginatia galopează, dar judecata merge la pas”. Parcă anume alese pentru a ne dezamorsa tonul apăsat din materialul anterior, urmează pastilele într-un vers semnate de Ion Pillat, montate pe fundalul unor imagini pe care, iată, internetul le face posibile (dealtfel unul
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două fântâni săpate
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
Articolele Autorului Dacă-n oglinda privirii albastre ca marea se-nchide sub geană universul unei domnișoare, ca să viseze lin la cumpăna drumurilor copilăriei și maturizării, înseamnă că ea încetează perceperea cu minutarul a trecerii timpului; e semn că anii fetei galopează de parcă viața i-ar fi datoare să-i arate și încuviințeze cât mai mult și prematur din ea...! Domnișoara aceasta este tânăra și dăruita cu necuprins duh de cântec, Cătălina Alexa, vioaie și visătoare, inocentă și îngemănată cu îngerul cercetării
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
I pak, îți dau de știre despre lucru Satanei, cum am auzit eu, bătrânul tău unchi, că Trump, cel descălecat din focul Ghenei, a ieșit din Connecticut, Maryland, Delaware, Rhode Island si Pennsylvania pe cai mari cât elefanții lui Pyrrhus, galopând în sus spre Cleveland ( Ohio ) și punând gând rău lui Mahomed, doamnei Merkel, Papei Francisc, lui Putin, Sfinxului din Giseh și multor altora, adevăr grăiesc și-ți mai spun, nepoate, cu limbă de moarte, că nu-i de glumă cu
SCRISOAREA BĂTRÂNULUI GOOGLE CĂTRE NEPOTUL SĂU ERASMUS DIN BANGGUNGGOS ( PAMFLET ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350015_a_351344]
-
străbate în felul său viața.Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului.Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie.Cătălina visa la Luceafărul”Lângă fereastră, unde-n colț / Luceafărul așteaptă “. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R.
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
spun din proprie experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul)Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
cu mine la țară, Tristan Tzară) „Stoarce, Dumnezeu, lămâia lumii./ Să se facă simplitatea cerului/ trimite-ne anunțarea minunii./ Ca pasărea de cârpă a luminii/ Pentru bucuria sufletului.” (Insomnie, Tristan Tzară) „(...) Trecu un fotograf. Cum îndrăznești, îmi spuse el, să galopezi pe domeniile rezervate sintaxei? Poezia, îi răspund, are cincizeci de etaje, e un zgârie-Dumnezeu. Era adevărat, căci fotograful nu mai era decât un parazit al companiei generale a poftelor.” (Anticapul, Tristan Tzară) Din astfel de timpuri se încheagă Tristan Tzară
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
a putut să-și potolească setea, căci era liniștit ne fiind obosit după traseul parcurs de câțiva kilometri. La întoarcere pe anumite porțiuni de drum calul a fost supus la niște încercări mai dure, adică i s-a cerut să galopeze sau să meargă la trap. Antrenamentele au fost continuate pe Valea Mantii și Valea Poienii sate aparținătoare comunei Valea Călugărească și care erau așezate pe văile cu același nume. Dar asta nu era suficient pentru marele concurs. Calul și driverul
SUMAN DRIVER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351572_a_352901]
-
de toți sfinții, câ „Copchilul ista numai din vina mea e de-o încăpățânare bolnavă”, Cred că din asta i s-a tras și moartea: Niște cai s-au speriat de o vulpe turbată, care încerca să-i muște și galopau înebuniți, aruncând mereu cu copitele dindărăt, să lovească în animal. Costan se juca în mijlocul drumului, l-am strigat, l-am rugat, n-a vrut să fugă din calea cailor. După zece ani timp în care ai copilărit tu și surorile
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
fierbinți furișate, nu vor s-asculte, De rațiuni și din silogisme să se-nfrupte, Ele vor doar ale lor dureri oarbe, legate, De bătăile inimilor iubitoare din suflete! Trosnituri și tiuite ce rup și vor să iasă, Trăznetele din dureri galopând vor țâșni, Amalgame de emoții vor doar să plesnească, Și țâsnesca din sentimentele ce vor lovi, Tot mai mult semenilor ce vor să trăiască, Necontând dacă lacrimile nu vor conteni, Ei vor doar cu dor mult numai să iubească! Nostalgii
TRISTEŢI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354981_a_356310]
-
a clipit din ochi, fără să se miște, trezindu-se cu bucuria de a simți mângâierile și săruturile bărbatului iubit. Nu prea mai avusese parte, în ultimul timp, de asemenea manifestări. Era deja fericită și simțea cum inima începe să galopeze în pieptul pe care Fănel îl invada metodic cu buzele. A întins o mână, apoi și pe cealaltă, l-a mângâiat pe cap și l-a cuprins apoi în brațe peste umerii lui atletici, strângându-l cu dragoste și trăgându
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
neștiut de cuvânt, Prilej să gust culoarea iluzoriei suduri Mai târziu disipată de albastru vânt. Iertătoare marea se așează la picioarele mele și-mi sărută mâna timidă cu un val, iar eu scriu poeme dispărutelor stele gând verbul le cutreeră galopând pe cal. Din larg mă pândesc recife de coral și stei Ce curg drum pe val de întârziată lună Când lumea se trezește dedesuptul ei Ea se lasă ancorată la cheiul zilei ce se-adună. E clipa când timpul își
DIMINEAŢA DEVREME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356573_a_357902]
-
Trandafir, inroșit în iubire cu pleoapa de lumină deschisă înflorit subit sub pașii tăcerii în toamne cu lacrimi de nostalgie. Cu un surâs șăgalnic în gânduri mi-ai alungat din oase frigul și ploaia amăgitoarelor clipe ce mi-au curs galopând prin vene. Petalele ce păstrează parfumul gândurilor tale, îmi acoperă dorul ce lacrimează răsărind pe solul meu, sămanța dragostei... Muguri de cer ce schițau primăvara s-au implantat în adâncul meu de vise înveșmântate într-un asfințit confuz. Referință Bibliografică
TRANDAFIR, INROŞIT ÎN IUBIRE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356635_a_357964]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Era de al meu. Ajung să mă împrietenesc cu el și o țineam tot într-un chef, mergeam cu șareta prin satele învecinate pe la nunți și întreceri de volei, chefuiam de toți întrebau că cine suntem. Eu eram vizitiul și galopam cu calul cântând de ziceam că pentru noi îi sfârșitul lumii, dar îi dădeam zahar cubic și mă mai împăcam cu el. Ce să vă zic, mă înțelegeam foarte bine cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
vă zic, mă înțelegeam foarte bine cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că mă pune la magazia de alimente. Aici sunt cuminte și nu fac nici o boacănă, mai călăream eu calul dar nu-mi plăcea decât când galopam la vale... ...Eram catalogat ca limbut - zicea cineva cu atâta ură de îi venea să te bage-n pământ - "îți rup gura de..."când eram pe cal călare. Cred că mi se mai trage și de când i-am zis cultul
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
rău, nici bun... Poate prea aspru Cu trădători sau hoții fără " hat ", Ce pentru-arginți, averi, un colț de pâine, Și-au scos cuvântul, cinstea la mezat. La orizont puri, falnici, fără vină, M-așteaptă inorogi în prag de zi, Să galopăm învălurind lumină, Din miazănoapte înspre miazăzi. Cabana mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia mea, drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean
MANDATUL MEU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370548_a_371877]
-
care-mpreuna-am pictat Un colț de cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare, Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău, Iti simt inima galopând, fremătând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei, Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța, Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de iubire, de viață, Chipul tău senin când
ZBOR de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352852_a_354181]
-
cu toate câte le are ea, vibrează așa ca o cinteză care se aude cum cântă, apoi, fiecare detaliu din peisajul cu ierburi înalte și vietăți nevăzute de cei mai mulți dintre noi, toată paleta anotimpurilor rurale creează contextul liric în care galopează caiii nopților. Nopți febrile în care poetuol crează. Frumos așezat în cofrajul paginilor, fiecare poem își are zodia potrivită pentru a prinde zbor și a ajunge în sufletul cititorului. Spre exemplu, o invitație în munții Apuseni, acolo unde poetul și
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
periferia orașului. O trăsură veche și hodorogită trecu pieziș piața din fața cinematografului și opri mai încolo, la o vilă, descărcând scânduri și saci de ciment. Iată, trecu și un boier într-o caleașcă spațioasă trasă de cai falnici, aprig struniți, galopând răsunător din ce în ce mai tare la apropiere, apoi, din ce în ce mai încet la depărtare, până să dispară după colțul străzii. Karl admira filosofic tot acest ritual citadin, ceremonial cât se poate de banal în fapt, dar care-l încânta într-un anume fel. La
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
regăsi pe columna sonoră a existenței ca un cvartet de coarde ciclic deplasându-mă către fiecare punct al crucii care sunt și nu sunt. sunt mimez inima pământului mișc fiecare celulă nemișcând mișcând nimicul pe care mintea îl inventează reinventează galopând static alerg către capăt caut metronomul prezentului printre alternativele trecutului în care sunt și nu sunt sigur am fost cheie sol într-un concert al orbilor muților și surzilor acestui anotimp al veacului trăit netrăit de om Anne Marie Bejliu
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]