681 matches
-
Întemeieze monarhia ereditară. Demersurile făcute și, mai ales, plebiscitul organizat Între 2/14-8/20 aprilie 1866, prin care, cu o majoritate covârșitoare, cetățenii Principatelor Unite s-au pronunțat pentru aducerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, n-au influențat decizia reprezentanților puterilor garante, Întruniți la Paris cu scopul de a analiza situația creată prin abdicarea lui Cuza. La 20 aprilie/2 mai 1866, ei au adoptat o declarație prin care respingeau ideea prințului străin și, prin consecință, opțiunea românilor pentru Carol de Hohenzollern
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Adunării deputaților, la 1/13 iulie 1866. El n-a putut fi adoptat până la 10 mai, așa Încât Carol a depus jurământul pe Statutul lui Cuza, aflat Încă În vigoare. Întocmită În totalitate de către instituțiile statului român și fără avizul puterilor garante, Constituția din 1866, promulgată la 1/13 iulie, reprezintă un act de autoritate prin felul În care a fost elaborată (Imperiul Otoman nefiind consultat sau informat), dar și prin prevederile Înscrise (pentru că nu amintește de suzeranitatea față de Turcia) <ref id
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
prin echilibrul dintre puteri, a Început să funcționeze și În spațiul românesc dictonul „regele domnește, dar nu guvernează”, sugestiv pentru monarhiile constituționale. Evenimentele care au urmat, realizate cu Înțelepciune și tact politic, recunoașterea oficială de către Poartă și apoi de către puterile garante a existenței statului național român având În frunte pe Carol I, ne spune că Epoca Unirii de care ne am ocupat aici, cu marile ei schimbări și realizări, se Încheiase cu o Împlinire deplină a aspirațiilor românești: prințul străin cu
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
europene, așa Încât România a trebuit să-și facă mai activă prezența, prin acțiuni rapide, deoarece exista riscul trecerii „problemei românești” pe plan secundar, ceea ce ar fi putut duce la izolarea ei <ref id="6">6 Gheorghe Cliveti, România și Puterile Garante, 1856-1878, Iași, 1988, p. 118. </ref>. În acest context, multe controverse a provocat și vizita din 1868 a lui Ioan Cantacuzino și a episcopului Melchisedek Ștefănescu la Sankt Petersburg, realizată pe fundalul apropierii pruso ruse. De altfel, Bismarck a insistat
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
eșecul tatonărilor noastre de a obține vreo schimbare a statutului politico-juridic, din cauza existenței unui context internațional fluctuant, dar nu În favoarea afirmării naționale În sud-estul Europei. Guvernele radicale au Încercat să susțină foarte activ această afirmare, Însă, la presiunile concertate ale garantelor, Carol a trebuit să renunțe la colaborarea cu „roșii”. Conștientizează, de asemenea, că impetuozitatea trebuie să facă loc calmului, tatonărilor permanente, prin numeroase demersuri diplomatice, fapte ce au caracterizat perioada imediat următoare. De aceea, intervalul cuprins Între sfârșitul anului 1868
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
trebuie să facă loc calmului, tatonărilor permanente, prin numeroase demersuri diplomatice, fapte ce au caracterizat perioada imediat următoare. De aceea, intervalul cuprins Între sfârșitul anului 1868 și debutul anului 1871 a marcat o nouă etapă În raporturile României cu puterile garante. Astfel, după trecerea pericolului insurecțional, se Înregistrează o revenire la o stare de acalmie În relațiile dintre puteri, caracterizată prin două mari elemente: dorința lor de a-și conserva pozițiile și alianțele, precum și evitarea redeschiderii „problemei orientale”, tocmai pentru a
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași; directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iași; bursier DAAD (Germania, München, Frankfurt am Main, 1990), bursier Fulbright-Visiting Profesor (SUA, Universitatea Statului Nebraska-Ohama, 1990-1991); cărți de autor: România și Puterile Garante 1856-1878, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 1988; România și crizele internaționale 1853-1913, Iași, Editura „Axis”, 1997; Concertul european. Un experiment În relațiile internaționale din secolul al XIX-lea, Editura Enciclopedică, 2006; Prolegomene la studiul relațiilor internaționale: epoca modernă, București
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
Roumanie, Paris, 1930, p. 43 și urm. </ref>. Este ceea ce s-a petrecut la 1866, când, deși „inspirată” de Napoleon al III-lea și combinată de Bismarck „cu ceva interes prusian” <ref id="25">25 Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante, 1856-1878, Iași, 1988, p. 90 și urm. </ref>, „candidatura principelui Carol” a fost tranșată, În maniera faptului Împlinit, presupunător de „calculul rece” al unei elite și nu de „suportul popular”, de oameni politici români. Recunoașterea externă ca domnitor a lui
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Carol” a fost tranșată, În maniera faptului Împlinit, presupunător de „calculul rece” al unei elite și nu de „suportul popular”, de oameni politici români. Recunoașterea externă ca domnitor a lui Carol I, printr-un aranjament direct româno-otoman, la care puterile garante nu au mai subscris conform „rațiunilor colective”, a fost deplin relevantă În sensul celor menționate <ref id="26"> 26 Idem, Recunoașterea internațională a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca domnitor al României (Principatelor Unite), În vol. Istoria ca lectură a lumii
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
factorii externi <ref id="27">27 Vasile Russu, 1866-1876, În loc. cit., passim. </ref>. Ea s-a constituit Într-o confirmare evidentă a faptului că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În evoluția raporturilor dintre partea română și puterile garante <ref id="28"> 28 Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante, passim.</ref>. Ce s-a petrecut până În amintitul an ar putea fi rezumat În termenii următori: „Înaltele curți” și-au asumat la 1856 garanția colectivă („solidaire et indivise”) asupra Principatelor
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
cit., passim. </ref>. Ea s-a constituit Într-o confirmare evidentă a faptului că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În evoluția raporturilor dintre partea română și puterile garante <ref id="28"> 28 Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante, passim.</ref>. Ce s-a petrecut până În amintitul an ar putea fi rezumat În termenii următori: „Înaltele curți” și-au asumat la 1856 garanția colectivă („solidaire et indivise”) asupra Principatelor; ele solicitaseră, În plus, românilor să-și exprime, cu titlu
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
1994, p. 27-54; Gerald Volkmer, Außenpolitische Orientierungsmuster Rumäniens im europäischen Kontext 1866-1918, În vol. Die Hohenzollern in Rumänien 1866-1947. Eine monarchische Herrschaftsordnung im europäischen Kontext, Edda Binder Iijima, Heinz-Dietrich Löwe, Gerald Volkmer - Hg., Viena, 2010, p. 21-40.</ref> și „curțile garante”. Acestora din urmă, În condițiile neconsacrării În colectiv a noii stări de lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Edda Binder Iijima, Heinz-Dietrich Löwe, Gerald Volkmer - Hg., Viena, 2010, p. 21-40.</ref> și „curțile garante”. Acestora din urmă, În condițiile neconsacrării În colectiv a noii stări de lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci, de trecut, regimul de garanție colectivă avea să intre, ca și suzeranitatea otomană, Într-o tot mai evidentă contradicție cu veleitățile de independență ale românilor
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
neutralitate României, asemănător cu cel al Belgiei. Din considerente care țineau de linia politică a Guvernului britanic - și care priveau menținerea integrității Imperiului otoman - lordul Granville va declina propunerea emisarului român <ref id="6">6 Gh. Cliveti, România și Puterile garante, 1856-1878, Iași, 1988, p. 169. </ref>. Alarmat În legătură cu soarta sudului Basarabiei - trupe rusești fuseseră concentrate În apropierea Prutului - Carol I Îi preciza reprezentantului austroungar la București că cea mai nimerită alternativă În Împrejurările date nu putea fi alta decât transformarea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
id="9">9 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie Bucarest, vol. 34, r. 34, c. 387-388, A. Mellinet către Jules Favre, Bucarest, le 21 Novembre 1870. </ref>. Această acțiune era, Într-adevăr, În strânsă conexiune cu scrisoarea Domnitorului către suveranii Curților garante, din 25 noiembrie 1870, În care sugera o acțiune comună a acestora. Respectivele Puteri - cu excepția Franței, care nu primise o scrisoare În acest sens - trebuiau să cadă de acord asupra mijloacelor considerate necesare pentru instituirea unei guvernări stabile și puternice
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Consuls, Turquie-Bucarest, vol. 39, rola 18, cadrul 245, Castaing către Decazes, Bucarest, le 20 Août 1875; vezi și Keith Hitchins, România, 1866-1947, București, 1996, p. 60-61. </ref>. Atitudinea rezervată a Guvernului de la București față de evenimentele din Balcani Întrunea acordul Puterilor garante, diplomația de la Roma, de pildă, apreciind că orice implicare a statului român ar compromite grav neutralitatea teritoriului său <ref id="25">25 R. V. Bossy, Politica externă a României Între anii 1873-1880 privită de la agenția diplomatică din Roma, București, 1928
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
fără a notifica acest lucru Guvernului de la București și Înaintea ratificării convenției de către Parlamentul român. Prin urmare, Consiliul de Miniștri - Întrunit de urgență <ref id="42">42 Ibidem, doc. nr. 74, p. 159-160. </ref> - decide să aducă la cunoștința Puterilor garante situația creată, concomitent cu retragerea trupelor române de la Dunăre. Domnitorul - surprins neplăcut de „intrarea precipitată” a armatei ruse - considera proclamația Marelui Duce Nicolae către locuitorii României <ref id="43"> 43 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 29/1877, f. 1-3
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
al Rusiei” <ref id="46"> 46 Ibidem, f. 3 verso. </ref>. În Mesajul către Corpurile legiuitoare, din 14/26 aprilie 1877, Carol I ținea să amintească faptul că România, În pofida atitudinii sale prudente și loiale, a fost părăsită de Puterile garante, ceea ce a determinat Guvernul să adopte măsuri pentru evitarea transformării teritoriului În teatru de operațiuni militare. Pentru a Înlătura orice urmă de suspiciune În privința comportamentului trupelor țariste, Domnitorul preciza că acestea nu vor ocupa Capitala, semn de „recunoaștere a individualității
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
dea mai târziu. Noi Însă tocmai aceasta ne-am propus să prevenim!” <ref id="56"> 56 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, București, 1906, p. 20. </ref> Pe fondul atitudinii mai mult decât rezervate a Curților garante, atât față de convenția româno rusă, cât mai ales față de declararea neatârnării, Domnitorul se va pronunța În favoarea participării armatei române dincolo de Dunăre, chiar dacă punctul său de vedere nu fusese Întru totul Împărtășit de ministrul de Externe <ref id="57"> 57 N.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
politicii externe și de securitate care se produsese În august 1916 este cultivată și În această perioadă În care diplomația românească Încerca să construiască o relație apropiată și solidă cu puterile vestice - Îndeosebi cu Franțaxe "Franța", care urma să devină garanta securității naționale În anii până la izbucnirea celei de-a două conflagrații mondiale (1939). Odată cu ascensiunea Germaniei naziste (1933-1938) până În postura de potențial hegemon, sistemul internațional și subsistemul de relații internaționale al statului român a suferit o serie de schimbări la
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în promisiunile de reformă ale otomanilor 160. În aceste condiții, guvernul conservator al României, în ședința din 24 noiembrie/6 decembrie 1875 a adoptat o politică de expectativă în privința conflictului din Balcani, aceasta fiind în acord cu așteptările Marilor Puteri garante 161. În decembrie 1875, agentul diplomatic român la Petersburg îl înștiința pe domnitorul Carol I de "intenția guvernului țarist de a reanexa cele trei județe din sudul Basarabiei"162. Într-un raport datat 24 decembrie 1875 realizat de către reprezentantul Franței
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o atitudine mai fermă în favoarea răsculaților din Balcani 167. La 4/16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu, prim-ministru și ad-interim la ministerul de Externe a expediat o notă circulară agenților diplomatici români din străinătate cu instrucțiuni de sondare a puterilor garante în privința eventualei proclamări a independenței și neutralității României 168. Nota preciza că, deși guvernul român a păstrat o strictă neutraliatate față de conflictul din Balcani, Poarta acuză România de complicitate cu răsculații și a concentrat trupe la Vidin și vase de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Măgurele, Corabia și Bechet pe vasul austriac Radetzki. Când vasul a ajuns în apropierea satului Kozlodui, voluntarii bulgari l-au forțat pe căpitan să se apropie de malul bulgăresc al Dunării și au debarcat 180. Imperiul Otoman și alte puteri garante au adresat proteste violente României, acuzând-o că a favorizat înarmarea și trecerea peste Dunăre a voluntarilor bulgari. După câteva ciocniri cu otomanii, voluntarii bulgari au ajuns, la 20 mai/1 iunie 1876 în Balcani, aici fiind înfrânți, iar Hristo
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dar nu avem ce să facem! MOȘ ION ROATĂ: Cum să nu avem ce să facem! Nu știați voi că „Unde-s doi puterea crește!”? Așa și cu noi: putem schimba hotărârile impuse de Imperiul Otoman și cele 7 Puteri Garante, alegându-ne singuri un domn român care să conducă și în Moldova și în Țara Românească! Domnul pe care-l alegem trebuie să ne înțeleagă durerea și să ne dea pământ ca să putem să trăim și noi mai bine! Eu
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
eu despre el că ar fi demisionat din funcția de pârcălab de Galați, în 1857, protestând față de falsificarea alegerilor pentru adunarea ad-hoc din Moldova! Cine știe, dacă nu s-ar fi pus el împotrivă ce ar mai fi decis Puterile Garante pentru noi! Auzi, comedie! După Vogoride românii din Moldova nu vor Unirea Principatelor! Cuza este domnul pe care-l așteptăm! Pe el trebuie să-l votăm! CAIMACAMUL 2: Liniște, vă rog, în sală! CAIMACAMUL 3: (către alegători): Vă rog, domnilor
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]