7,174 matches
-
și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ... Citește mai mult Sisif urcă pe munteîncet, șontâc, banal,cu o greutate atârnatăpe umerii de viață.Să ne definim, strigăm,pe gaura de horn,un paradox agățatde oftat,începutul și sfârșitul unei cărțise aseamănă și puse pe un eșafoddefinesc un nod:nodul Gordian, nodul de la cravată... XVIII. HIC EST, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. ,,Hic
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Policarp Resteu ș.a.). O „disertație” a unui crainic la radio despre microbi îl enervează pe Policarp Resteu, care închide aparatul, dându-i și un șut. Problema e că „microbii” încep să-l obsedeze ca în proza lui Edgar Poe despre „găuri”, tradusă de Eminescu în 1888 sub titlul Hai cu toții, frați iubiți. Microbofobia devine obsesie: „O, Doamne totul este incert, murdar, infectat ... / ce să mă fac ce să mă fac, Doamne”. Halucinația ia forme uriașe, încât Policarp Resteu sfârșește luat într-
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
mă așteptam, și mă priveau cu tristețe. Voi, scriitorii, zicea Thomas, sînteți ca o soluție de lipit perfectă. Cizma de cauciuc nu se mai rupe niciodată în locul în care a fost cîrpită, dar tot intră apa în ea, prin alte găuri, și de aici poți trage concluzia că nu mai poți face nimic cu o ciuboată peticită toată viața. Talentul este ca petecul, el crează o porțiune prin care nu mai intră apa, dar barca este ca strecurătoarea și pescarul se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_55_56_ioan_lila_1341239681.html [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
dureroase. Apoi, brusc, toate acestea dispărură și am zărit intrarea într-un tunel, ca o gură imensă de peșteră semi-întunecată, care se apropia vertiginos de mine, iar eu de ea. Era în fapt un vortex, o punte Einstein-Rosen, o banală gaură de vierme care ducea cel mai probabil ÎN LUMEA DE DINCOLO. STOP JOC ... Am realizat mut de uimire cum, dintr-odată, gura tunelului se oprește o fracțiune de timp (care timp?), după care - cu aceeași viteză - se îndepărtează de mine
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1452897452.html [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
ne pui a tale daruri Lângă sobă, într-un coș. Pentru că mă duc la școală Eu sunt singura cu ghete. Frățiorii mei sărmanii, Stau desculți ori cu șosete. Ghetele îmi sunt cam mici, Greu picioarele-mi încap, Au la vârfuri găuri mici Uite-așa le-am căpătat. Cuță, zis și Niculiță, Frățiorul meu cel mic Tare-ar vrea o căciulită, Și ghetuțe, și ilic. Moșule, adu-i lui Cuță Cizme noi și o hăinuță! Tare-aș vrea să-l iau cu
SCRISOARE LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1479051681.html [Corola-blog/BlogPost/376880_a_378209]
-
TEORIA CONSPIRATIEI Autor: Ion Măldărescu Publicat în: Ediția nr. 71 din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului Existența black holes-urilor a fost intuită în secolul XVIII de către marchizul Pierre Simon de Laplace, adept al astrofizicii lui Isaac Newton. Black holes-urile, „găurile neagre", știm cu toții, sunt corpuri cosmice cu un câmp graviațional extrem de puternic și cu o densitate imensă, formate prin distrugerea unei stele uriașe. Folosesc impropriu, metaforic, această denumire, tocmai pentru a sugera imensitatea scenariului sumbru pentru România anului 2010. Fără
PRACTICA, NU TEORIA CONSPIRATIEI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/Black_hole_ul_anului_2010_practica_nu_teoria_conspiratiei.html [Corola-blog/BlogPost/344854_a_346183]
-
aferente. Din acel moment România a devenit total dependentă de organismele financiare mondiale, în speță de F.M.I. Existența black holes-urilor a fost intuită în secolul XVIII de către marchizul Pierre Simon de Laplace, adept al astrofizicii lui Isaac Newton. Black holes-urile, „găurile neagre", știm cu toții, sunt corpuri cosmice cu un câmp graviațional extrem de puternic și cu o densitate imensă, formate prin distrugerea unei stele uriașe. Folosesc impropriu, metaforic, această denumire, tocmai pentru a sugera imensitatea scenariului sumbru pentru România anului 2010. Fără
PRACTICA, NU TEORIA CONSPIRATIEI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/Black_hole_ul_anului_2010_practica_nu_teoria_conspiratiei.html [Corola-blog/BlogPost/344854_a_346183]
-
persoană mai neconvenționala, au ales un bar...super modern! “Bruiaj Bar”. Stâlpii de la intrare...volume de cărți. Pereții, capitonați cu citate celebre, maxime, gânduri (la wc era cel mai amuzant...caricaturi și glume/poante/bancuri...peste tot). În sală, o gaură de șoarece...iluminata artistic și scris deasupra, ca la Tom și Jerry...” Gyuri”. Anca rezervase „o aripă” a barului...să fim doar noi. Nu știu când au trecut acești ani ! Mie nu mi se păreau ei prea mult schimbați. Avem
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Sapte_ani_.html [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
la ședințe yoga, la cursuri de supraviețuire între fiare și colegii de generație.” Ne aflăm pe tărâmul crimelor, într-un anumit moment al istoriei, când lucrurile se pot încheia straniu, într-un final însângerat. „Cu aerul ce se scurge prin găurile date de glonț în tavan, intră și mirosul de sânge. Sânge proaspăt de om.” Prizonieră alături de autoare, este printre alții, Laila, „cadâna ascunsă în higeab croit din stofă foarte fină și cu zeci de brățări clincânindu-i ca niște cătușe la
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
vom arata că știm să trăim și să ne bucurăm de viață! Să aveți parte de cea mai frumoasăzi de Floriiși de o săptămână a patimilor fără de păcate sau greutăți. A sosit vremea să vă schimbați tapetul vechi, plin de găuri și murdar de timp de pe inimă și să-l înlocuiți cu unul de catifea, căci de aceea Dumnezeu ne-ncearcă! Este vremea când trebuie să înlocuiți zilele de lână care v-au zgâriat sufletul cu zilele și parfumul florilor de
DIMINEŢI TÂRZII... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Mariana_Dumitrescu.html [Corola-blog/BlogPost/341840_a_343169]
-
ferată! ne-a spus pe un ton, care suna mai mult cu un ordin, ce trebuia executat. Îmi cădea greu ordinal lui, dar nu aveam încotro; trebuia cel puțin ziua aceea să-l accept ca șef. -Trebuie căutate crăpăturile și găurile în pământ. Băgați carameaua în gură, o sugeți puțin să se înmoaie și după ce o legați cu ață, îi dați drumul înăuntru! ne-a spus în timp ce și-o pregătea pe a lui. -Și după ce scoatem primul gândac? l-am întrebat
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
noi că suntem fricoase! le-am răspuns pe șoptite. Din greșeală Nuța a prins primul gândac, care, vessel că ieșea la lumină, mergea pe ață grăbit să-i ajungă la mână. Speriată a început să țipe. Carameaua îi căzuse în gaură și gândacul suspendat pe fir ezita și el neștiind dacă trebuia să sară sau să rămână. Gigi a început să râdă, Cameluța s-a aplecat după borcan, iar eu, îngrijorată pentru onoarea noastră, m-am repezit să prind gândacul și
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ne-a adus o sticlă cu apă, în care, după fiecare gândac, coboram carameaua suspendată pe ață. La prânz borcanele erau aproape jumătate cu gândaci. Genunchii erau murdari de pământ, iar coatele zgâriate de atâta stat în iarbă așteptând la gaură, gâmdacii nefericiți. -Am furat pălăria de iarnă a lui tata degeaba? m-a întrebat Nuța supărată. -Astazi gândaci, mâine fluturi! i-am răspuns mulțumită de norocul pe care îl aveam la gândaci. Am plecat când nu mai aveam unde să
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
sub sublima poartă, noi trebuie să ne întoarcem spășiți din promenada pe Quai du Chanoine Winterer, la resursele noastre proprii, la izvoarele minunilor naționale curate, la drumul cu praful și oile, și să demarăm cu grăbire Marea Recuperare, profitând de găurile lor mucegăite și mizând pe faptul că nici măcar Balzac sau Bach n-au spus și ce ei nu aveau de spus presant atunci și acolo, s-au pur și simplu n-au mai apucat, un exemplu cel mai pilduitor de
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346434802.html [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EMPATIZÂND CU UNIVERSUL Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului în constelații de durere, mă sting spre puncte cardinale prin găuri negre de speranță îmi odihnesc timid făptura empatizând cu universul simt coma corzilor vocale mă injectez cu ani-lumină să pot să îmi lipesc ruptura pe serpentine lungi de viață, încerc să mă mențin constant dar, dansul sufletului gol îmi obosește
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Empatizand_cu_universul_alexandru_florian_sararu_1386412052.html [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
Trebuie, totuși, să citesc, să mă veselesc, să nu mă dau bătut, să mă port astfel încât să nu se observe de către ceilalți că am necazuri trupești ori angoase mintale, să înfrunt neantul lui Heidegger și al lui Jaspers, să opun găurii negre din centrul Căii lactee credința mea creștină a veșniciei duhului, să-mi tot repet că nu-s numai materie ci și spirit și că deci nu-mi pasă de găurile negre”. În privința înrâuririi pe care o poate avea teroarea
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
neantul lui Heidegger și al lui Jaspers, să opun găurii negre din centrul Căii lactee credința mea creștină a veșniciei duhului, să-mi tot repet că nu-s numai materie ci și spirit și că deci nu-mi pasă de găurile negre”. În privința înrâuririi pe care o poate avea teroarea în literatură, în primul rând a valorilor în formare, problemă abordată de Nicolae Băciuț, părintele de la Rohia răspunde (răspuns care din păcate, este valabil și azi, poate mai mult ca oricând
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
a lucra nimic. Este vremea pentru a ne ruga și a ne păzi, a aștepta, pentru că fără îndoială este vremea cernerii și fiecare dintre noi să se simtă în această sită care-l clatină de colo în colo. Iaca-iaca o gaură prin care poate cade și tot ne ridicăm iarăși și iarăși, pentru că se cerne și noi vedem pe noi înșine și pe frații noștri câți cad din Biserică, câți cad în plasele lumii acesteia. Și fiecare dintre noi știe și
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
o poartă să intri să ieși Ieșind trântind, intrând încuind Forțând descuind cu alta cheie venind Nu mai poți descuia, pentru că nu mai e poarta ta ă fugi, să revii, să dispari, să învii Iubito, ți-ai lăsat inima în gaura cheie Spirit copil se întreabă: nu vii? Sorbind cu nesaț amintirea-ți femeie ILEGAL Pute a benzină bandit peste tot, Respirăm petrolul gri-mort Care se rostogolește din funduri de oțel În trandafirii sufletelor noastre LECȚIA DE FOTOGRAFIE Foaie verde de
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
singuri, Doamne, că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în lume doar viermii
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
citi scrijelit adânc : PETRE A LU’ION FRUNZĂ DIN BALTĂ DOAMNEI,RAIONUL RĂCARI -Doamne! Care o fi povestea acestei bucăți de lemn!Petre a lu’Ion Frunză e chiar...Bunelu...! O bucată de sfoară era prinsă de placaj prin două găuri. Nu era prea lata bucată de lemn, așa cât un lat de piept. O puteai ușor prinde de dupa gât...gândi Olia . -Ce o fi asta?!!!!se miră față...Caută cu înfrigurare răspunsul printre foile îngălbenite....printre cuvinte printre rânduri... Inima
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1476506410.html [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
mijloc și altul își duse palma, lipind-o brusc de gura ei. Tresări de spaimă, dar nu reuși să scape, deoarece în fața ei mai apăru un tip vânjos, îmbrăcat în negru, ce avea pe cap o cagulă-tricot neagră cu două găuri, de unde se vedeau doi ochi căprui, care o sfredeleau cu privirea, în timp ce tipul celălalt o strânse tare de mijloc. Cel care-i apăruse în față, scoase repede o cârpă și o legă la gură, după ce primul agresor își retrase palma
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1433230105.html [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
priveam de sus în jos și invers încercând să ghicesc dacă în el trebuie să bag varza și se va toca, va ieși pe undeva, dar daca iese, pe unde? Și varza pe unde se bagă? Și oare încape pe gaura aia o varză întreagă? ─ Făăăă, ci dracu ti uiți așa? Taie dracu varza, a dracu, dacă era un băiat, știai fă ci să faci? Nu știam ci să-i fac, îi răspund cu același accent, fapt pentru care am enervat
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Lovituri.html [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
Pătrule! Nu trage! - Am să-i ucid! - Potolește-te! - țipă încercând să-i smulgă arma. Nu poți împușca un duh! - Trage, Pătrule! Trage! - auzi o voce răgușită de afară. Din încrâncenare arma se descărcă. Glontele țâșnei prin tavan, iar prin gaura făcută apăru capul unui șarpe cu limba scoasă. Îngroziți, cei doi se retraseră într-un colț. Afară trona o hărmălaie de nedescris. Vecinii auziră zarva și văzând iureșul necuraților își luară inima în dinți și înarmați cu cruci, icoane, lumânări
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Dumnezeu, prezența în poezia lui Teodor Dume în secțiunea a doua a cărții, sunt locul spre care se îndreaptă nedumeririle și tristețile autorului. Poezia “mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte” le ilustrează: “toamnă /din când în când / decupez o gaură în cer și /mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”. Cea mai amplă secțiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul își explorează neputința și resemnarea în fața vieții
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1441649389.html [Corola-blog/BlogPost/343372_a_344701]