491 matches
-
1937. Din inițiativa sa ia ființă, prin 1926-1928, Biblioteca Centrală Armeană, unde va îndeplini de asemenea funcția de director. Publicist de cursă lungă, gata oricând să se devoteze unei cauze, își consumă energiile unei firi de luptător îndeosebi în spațiul gazetăresc. Încă în 1906 editase „revista literară și istorică” „Aurora”, între 1913 și 1916 dirijează, cu priceperea-i de om gospodăros și întreprinzător, „Universul literar”. În 1924 fondează mensualul „Ararat”, care își sfîrșește existența la puțin timp după moartea, în urma unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
Mainz, iar în 1948 înființează, alături de V. Mihăilescu, Biblioteca Română de la Freiburg. Disensiunile dintre românii aflați în exilul german, dar mai ales numărul crescînd de ortodocși care se converteau la catolicism din rațiuni de supraviețuire socială, dă naștere unei polemici gazetărești între D. C. Amzăr și George Racoveanu. Tema polemicii: relația ortodocșilor cu greco-catolicii. Cazul lui Racoveanu, proaspăt convertit la catolicism, îi prilejuiește lui Amzăr cuvinte grele. Pe 15 mai 1963 își dă doctoratul la Universitatea din Mainz și devine colaborator
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
spre Slovenia se scurgeau kilometri întregi de automobile occidentale, iar Ungaria, gazda unei runde din Formula 1, fusese asaltată de zeci sau sute de mii de străini dornici să asiste la marele eveniment sportiv. Ajuns acasă, oarecum sătul de impersonalitatea gazetărească ce răzbătea din "Le Monde" sau din "Il Gazzetino"-ul venețian, am alergat, duminică dimineață, la singurul chioșc de ziare deschis în oraș, "să văd ce se mai întâmplă" în țărișoară. Dac-ar fi fost să cred tot ce-am
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
în parte e o sofismă din cele mai comune. E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încît mai nu merită ca cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui ar merita în adevăr acel nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a comunelor rurale, căile de comunicație, școala profesională, toate atârnă în mare parte de spiritul sănătos și practic al alegătorilor la cari apelăm. Daca alegătorii nu se vor lăsa înecați de fraze patriotico-reversibile și vor avea în vedere nu abstracțiuni gazetărești, ci scopurile practice, concrete, ale acestei instituții de self-government, de stăpânire prin sine însuși; daca vor căuta ca nicicând un ban comunal sau județean să nu se cheltuiască decât în mod productiv, pentru lucruri într-adevăr folositoare; daca, în sfârșit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înlăturat decât episodic prin declararea iresponsabilității sale, dar iată-l însănătoșit și panica neliniștește Bucureștiul din nou. "De Timpul nu mai poate fi vorba", îi scria Maiorescu însoțitorului lui Eminescu prin Italia (Chibici-Râvneanu) și, pentru a-i descuraja orice tentativă gazetărească, îi încetează, cu numai câteva zile înainte de sosirea lui în capitală, apariția. A fost prima sacrificare a lui Eminescu. Terenul fiind pregătit, procesul sacrificării putea continua și pe alte planuri. În special trebuia ajustată grila de receptare și printre primii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici mai mult, nici mai puțin, unii contemporani l-au scos din viața publică pe marele suferind; a doua se petrece sub ochii noștri, începând cu martie 1990. Mai întâi, deci, a fost moartea civilă, îndepărtarea lui Eminescu din activitatea gazetărească, pe motiv că judecata poetului nu mai era normală. Adevărul e că devenise stânjenitor chiar și pentru conservatorii care preferaseră compromisurile cu liberalii. Forțe "obscure", din rândul masoneriei mai ales, au programat foarte bine "moartea civilă" a poetului, expulzându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prisosință că acesta nu făcea o corvadă ci își urma vocația unei mari pasiuni, căreia i s-a dăruit cu toată ființa și plăcerea, ce-i drept, în condiții de lucru și de existență precare. Ideea necesității discreditării operei politice, gazetărești a lui Eminescu, apare încă din timpul vieții, pe care o perpetuează și o susțin apoi numeroase personalități implicate tocmai în derularea evenimentelor politice. Nu degeaba atrăgea atenția A.C. Cuza scrie Theodor Codreanu în 1923 în paginile programului politic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ani că viața în lumea reală e cu totul alta, că școala nu i-a învățat nimic și că trebuie să se descurce; a dispărut principiul socialist al repartiției. Expresia „noul val românesc“ În primul rând, pentru că e un clișeu gazetăresc de rahat, promovat probabil de cineva care s-a trezit peste noapte că trebuie să scrie despre film, după ce ani de zile a scris despre cenacluri literare și muzică folk. De unde până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ani că viața în lumea reală e cu totul alta, că școala nu i-a învățat nimic și că trebuie să se descurce; a dispărut principiul socialist al repartiției. Expresia „noul val românesc“ În primul rând, pentru că e un clișeu gazetăresc de rahat, promovat probabil de cineva care s-a trezit peste noapte că trebuie să scrie despre film, după ce ani de zile a scris despre cenacluri literare și muzică folk. De unde până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
vă salut, Majestate. Vă felicit cu ocazia... ăăă..., stadionului și, ăăă..., știți dumneavoastră. Ce-i cu tîmpenia aia publicată În The Baakho Monitor? CÎnd a purtat tratative guvernul dumneavoastră cu noi? — Poate că e numai o figură de stil tipic gazetărească, domnule colonel. Știți bine că presa noastră este independentă. Sau poate că nu vă convine acest lucru? Nu Înțeleg de ce v-ați supărat. Tocmai am convocat celula de criză a guvernului, pentru a analiza situația. Nu putem lăsa lucrurile așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
corespondenții de război în speță 6, este de reținut faptul că același conflict crimeean a ocazionat, între altele, câteva notabile prezențe străine în spațiul românesc, dintre care două fac obiectul comentariului de față: una reprezentând - strălucit, am spune - noua specializare gazetărească, cu vădite predispoziții pentru aprofundarea anchetelor zonale destinate publicului cititor, cealaltă, ilustrând pragmatismul militarului aflat în misiune, atent la chestiunile derivate din aceasta și, poate, mai puțin la elementele de cadru. Cea dintâi l-a avut ca protagonist pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ora; JAN = luna și anul (vezi M. Voirol, 1992, pp. 42-44). Să mai precizăm faptul că autorul depeșei nu trebuie să respecte piramida inversată, că poate plasa informația de bază la sfârșit, iar textul nu are titlu. Forma finală, gazetărească, se decide în birou, de către un redactor specializat. Fileul (filet). Este un termen luat din franceză, care s-ar traduce aproximativ prin „știre dezvoltată”. Evităm însă această traducere, pentru că există mai multe tipuri de știri dezvoltate. Fileul este o informație
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pumnale înfipte în pieptul maghiarimii”. Lucrați într-adevăr la cucerirea acestui teritoriu prin „turlele în formă de ceapă” ale bisericilor ortodoxe, părinte episcop? (Formula AS, nr. 699, p. 3). 6.6. Ancheta Mitul ziaristului de investigație nu este o invenție gazetărească. Fiecare debutant în ale presei visează să treacă cât mai repede la reportaj și anchetă. Să treacă, deci, la genurile care aduc notorietate și cât mai multă adrenalină. Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple. Pe lângă o bogată experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tulburător din toate pare a fi cazul prințesei Diana, care, urmărită pe străzile Parisului de paparazzi, a sfârșit într-un cumplit accident de mașină. Emoția mondială stârnită de accident a dus la o lungă și nedreaptă culpabilizare a întregii bresle gazetărești. Nu este locul aici să dezbatem implicațiile acestui caz, dar o concluzie măcar se impune: ziaristul de investigație trebuie să fie precaut față de subiectele supermediatizate. Cum remarca Jaques Mouriquand (1973): „Cu cât se vorbește mai mult, cu atât se știe
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vieții moderne, explorate brut, neliteraturizat, va evolua spre condiția „super-reporterului” invocat de manifestele mișcării. Atracția spre jurnalism îl conduce în redacția marilor ziare de stânga, găsind la „Adevărul” un mentor în C. Mille. Vocația fiind descoperită, se dedică unei cariere gazetărești prodigioase. Strălucirea profesională o dobândește ca redactor la „Dimineața” (1925-1937) și „Adevărul” (1932-1937; revine colaborator între 1946 și 1951), până la suspendarea gazetelor democratice de către guvernarea de dreapta. A colaborat masiv la numeroase periodice: „Absolutio”, „Mântuirea”, „Clopotul”, „Caietele lunare”, „Revista pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
ironică, scene de gen din viața rituală a evreilor săraci din Sighet. A realizat „fiziologii” provinciale despre Iași, Bârlad, Pașcani, Botoșani, despre micile porturi dunărene - Calafat, Turnu Măgurele -, pustiite de stagnare, sau despre Sulina, „portul broaștelor”. A pornit o campanie gazetărească, fără sorți de izbândă, pentru turcii din Ada Kaleh, exploatați de „sultanul” Ali Kadri. A iscodit prin mahalalele turcești din Constanța după „negustorul de lipitori” și a fost singurul reporter care a cunoscut geografia stranie din Insula Șerpilor. Aventuri malteze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
într-o scrisoare. Ladima însuși are un temperament contradictoriu. Ca poet, unii îl așează în imediata descendență a lui Eminescu, în vreme ce Penciulescu îl consideră, nici mai mult, nici mai puțin, decât "un dobitoc". Nae Gheorghidiu e impresionat de geniul lui gazetăresc, se teme chiar de spiritul lui polemic, însă crede că, în relațiile cu ceilalți, Ladima e un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă al perioadei interbelice, dacă unele procedee și, mai cu seamă, ticuri gazetărești nu i-ar fi invadat proza. SCRIERI: Domnul Traian Traianescu-Laocoon, București, 1907; În cetatea idealului, București, 1920; ed. pref. Sergiu Pavel Dan, București, 1972; Sub flamura roșie, București, 1926; Robul, București, 1936. Traduceri: Lope de Vega, Castiliana, București, [1942]; Victorien
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie 1927. În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
există un înțeles al jurnalismului pe care nu-l pot accepta cu nici un chip: ideea că gazetăria e altceva decât literatura, că presupune o preocupare de efemer, de senzațional sau un refuz al ideii. Există un anumit stil, așa-numit gazetăresc, vioi, grăbit; am constatat că vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre Luceafărul cum îl vedeam eu cândva, - o, plăcerea de a zice cândva - acum vreo câteva săptămâni, și cum încercam să-l facem. Acolo n-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a traduce filosofia În viață, de a-i arăta implicațiile și aplicațiile În traiul nostru de toate zilele. Mi s-a Întâmplat În ultima vreme să mă izbesc de un obstacol similar, de granița dintre mediul universitar, academic, și mediul gazetăresc. Nu știu cum trebuie procedat: să Încerci să vorbești pentru toată lumea sau să accepți că sunt lucruri care se adresează doar unui cerc restrâns de cititori? E aceasta o problemă care ține de o altă mentalitate, de consumism, de postmodernism, sau e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
radiografia sentimentului culpabilității pe care personajul principal, un inocent, îl simte față de moartea tânărului Sebastian, precum și față de părăsirea satului natal, loc al legăturilor ancestrale. Prozatorul dovedește o oarecare adecvare în radiografierea mediilor muncitorești, însă uneori evenimentul este tratat în manieră gazetărească, accentul căzând pe latura senzațională. În alt roman, Părinții abstracți (1983), sentimentul analizat până la obsesie, cu inserții în vis și chiar în patologie, este ura însoțită de dorința de răzbunare, pe care Liviu Dorda o nutrește față de presupusul ucigaș (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie parodică interviuri, reportaje, impresii de călătorie, scenete, monologuri, cugetări etc., semn că orice, dar mai cu seamă condeiul confraților poate fi persiflat, bagatelizat. Multe „pilule” datează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]