100 matches
-
este întotdeauna mai dotat și mai inteligent ca paznicul..." "Poate s-ar putea totuși într-un fel. Omul stă într-o celulă, privit și păzit printr-un geamlâc de un supraveghetor care la rândul lui stă într-o celulă cu geamlâc, pe unde e privit și păzit de un alt supraveghetor... și tot așa mai departe, până când ultimul supraveghetor e privit și păzit printr-un geamlâc de primul supravegheat. în felul acesta, fiecare om este concomitent supravegheat și supraveghetor. Toate astea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
printr-un geamlâc de un supraveghetor care la rândul lui stă într-o celulă cu geamlâc, pe unde e privit și păzit de un alt supraveghetor... și tot așa mai departe, până când ultimul supraveghetor e privit și păzit printr-un geamlâc de primul supravegheat. în felul acesta, fiecare om este concomitent supravegheat și supraveghetor. Toate astea fără să știi nici pe cine supraveghezi, nici de cine ești supravegheat. S-ar crea astfel un sistem dezgustător, dar sigur și perfect funcțional. Ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
constată că putea să se descurce într-un mod onorabil. Nu se putea compara cu viața dinainte, dar putea totuși trăi fără să depindă de nimeni. Când zăpezile se topiră, pe la sfârșitul lui martie, se gândi să își meșterească un geamlâc în fața camerei sale de dormit și se apucă fără zăbavă de lucru, aducându-și materialele și uneltele în chioșcul de vară, pe care îl transformă într-un veritabil atelier de tâmplărie. Ce te-ai mai apucat să faci iar, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă colorată înspre holul ce dădea către celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până acuma, și ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când într-o seară petrecută pe Platoul Urdele în drum parcă, spre Munții Parâng
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se află dedesubt, sub ei. În câteva minute se puteau auzi voci: Vai, cad! Cam aceeași senzație o trăia acuma. Parcă avea și Lucian Blaga o poezie în care era sugerată o asemenea senzație. Nu-și mai amintea titlul acesteia. Geamlâcul acela mai mult lat decât înalt, pe care dădea buzna lumina jucăușă, parcă ar fi fost steaua lui preferată (O stea poate fi paralelipipedică? Depinde de unde o privești, nu?), de pe cerul acela proaspăt, gata deschis tuturor aspirațiilor și, privind-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și, privind-o necontenit, fără să clipească, avea senzația că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ăla n-aveai, ca să faci ce-ți puseseși în gând. Cumpăraseși frigider numai ca să poți ascunde scrierile tale mai neortodoxe. Îți amintești cum pofteai împreună cu fretele tău, la ruzile de salalm ale vecinului, atârnate în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La etaj, un cerdac cu geamlîc înconjura clădirea. Pe vremea cînd casa aparținea celui care o zidise, fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dreptul să ocupe clădirea rezervată funcției, situată în imediată apropiere, la întretăierea străzilor Italiană și Vasile Lascăr. Era o casă veche, boierească, fără etaj, de pe la începutul secolului, cred, sau chiar dinainte, având o intrare principală, acoperită de o galerie cu geamlâc, invadată de iederă, și una de serviciu, dând tot în curte, dar în capătul celălalt. Cum numărul încăperilor depășea nevoile familiei "unchiului George", casa fiind foarte spațioasă, domnul Ioniță m-a anunțat că una din camere îmi era rezervată mie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate pe care eu o țineam tot timpul ascunsă sub pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câteva minute, apoi se despărțiră. Soții Pintea, cu precauția necesară, își aruncară ochii în odaia copiilor înainte de-a se retrage în odaia lor. Titu Herdelea și Brumaru, ale căror camere erau alăturate și dincolo de deschizătura mare a verandei cu geamlâc albastru de deasupra intrării principale, trecură de asemenea la culcare. Cum prin geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în odaia copiilor înainte de-a se retrage în odaia lor. Titu Herdelea și Brumaru, ale căror camere erau alăturate și dincolo de deschizătura mare a verandei cu geamlâc albastru de deasupra intrării principale, trecură de asemenea la culcare. Cum prin geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge și rămânea în sarcina lui Mateiu s-o facă. Se scula tacticos, parcă dinadins, își trăgea mănușile de piele de Suedia și abia atunci se ducea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau doar schițând) figuri ale arhitecturii rurale sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri, "pridvoarele" de ultim etaj sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste ale unor clienți extrași prea brusc de la ațipitele lor
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de mărunțișuri înainte de a trece Podul Pescăriei. Victor Ion Popa a evocat în „Take, Ianke și Cadâr” un climat familiar al orașului natal de altădată, cu prăvălii modeste pe‐o uliță pustie, cu cântecul trist al unei flașnete, case cu geamlâc, garduri de șipci, o liniște cuminte a sugerat esența unei atmosfere de târg provincial, după cum a tipizat, fără a copia, oameni autentici, într‐ o sinteză artistică a omeniei.” G.G. Ursu din Amintiri despre Academia Bârlădeană din „Bârladul de odinioară și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cinste>>”. Apropierea de zona centrală a orașului aduce cu sine apariția și înmulțirea caselor specifice funcționarilor și reprezentanților burgheziei mici și mijlocii. În general, casele sunt ridicate în stil „vagon”, încăperile venind la rând, de-a lungul unui culoar sau geamlâc. O altă caracteristică a locuințelor particularilor este dată de poziționarea la stradă a acestora. În măsura în care suprafața terenului permitea, grădina era amplasată în lateralul caselor sau, mai rar, în spatele acestora. Excepțiile sunt oferite de casele boierești, ale marilor proprietari sau ale
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre metataxe, anacolutul ("N-ai fost tu [...] în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap cu roșu?"127) și hipalaga, iar dintre "metasememe", oximoronul ("diavolul de popă", "curat murdar"). În concluzie, putem considera opera lui Caragiale drept un depozitar imens de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interiorului burghez antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]