100 matches
-
va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge și rămânea în sarcina lui Mateiu s-o facă. Se scula tacticos, parcă dinadins, își trăgea mănușile de piele de Suedia și abia atunci se ducea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre metataxe, anacolutul ("N-ai fost tu [...] în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap cu roșu?"127) și hipalaga, iar dintre "metasememe", oximoronul ("diavolul de popă", "curat murdar"). În concluzie, putem considera opera lui Caragiale drept un depozitar imens de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interiorului burghez antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate pe care eu o țineam tot timpul ascunsă sub pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au, desigur, secretul lor. În aceste case locuiesc aproape în mod exclusiv oameni din tagma negustorilor. Apropiindu-se de poartă și privind tăblița, prințul citi: „Casa lui Rogojin, cetățean de onoare prin naștere“. Fără să mai ezite, deschise ușa cu geamlâc, care se trânti zgomotos în urma lui, și începu să urce scara principală ce ducea la etaj. Scara era întunecoasă, de piatră, grosolan alcătuită, iar pereții erau vopsiți în roșu. Prințul știa că Rogojin, împreună cu mama și fratele lui, ocupă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau doar schițând) figuri ale arhitecturii rurale sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri, "pridvoarele" de ultim etaj sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste ale unor clienți extrași prea brusc de la ațipitele lor
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
navetă, ai coborît aproape imediat, degetele palpită, pe umăr geanta, vîrful dîmburilor stîlpi electrici și-i mai zice antropomorfism! Breaza popas "Frăsinet", urcă și ea, "La articole funerare "Vulturul"" Comarnic, "Paul Desghelipon" biblioteca orășenească, front de pavilioane la cat cu geamlîc, primele sinteze de turism antebelic, coasta și arborii rețin bruma, "Muzeul cinegetic Posada" pădurea restabilită gard. Ora 8,20, în rapidul București Praga, din Sinaia, tot printre sfărîmături de om, munții contraexemplu, pepinieră de brazi Predeal, zăpadă Dîmbul Morii Brașov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în afară de rusă. Dar eram mai mult decât încântați că prima noastră confruntare cu ostilitatea sovietică s-a soldat cu înfrângerea adversarilor de la Moscova. Primii mei pași pe teritoriul sovietic m-au determinat să fac haz de necaz. Prezentându-mă la geamlâcul serviciului de control al pașapoartelor, ofițerul grănicer care se ocupa de mine a tras o spaimă clar întipărită pe față. Studia pașaportul fără să scoată o vorbă, dar când s-a ridicat de pe scaun și a plecat cu el pașaportul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Sala Victoria Anuala 77 - Pictură, sculptură, grafică Iași, Muzeul de Artă Expoziția Noul În peisajul patriei 1978 Iași, Sala de expoziții Cronica A zecea expoziție personală, Notații de vacanță Etalează 35 de lucrări reprezentând peisaje din zona Olănești: Casa cu geamlâc verde, Pădure tânără, Căsuța de sub coastă, Casă cu cerdac, Casa de sub deal. ianuarie, Iași, Liceul Național Expoziția jubiliară 150 ani de la Înființarea Liceului Național Iași Au expus artiști plastici foști elevi și profesori ai liceului. octombrie, Iași, Teatrul Național Expoziție
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
lalocuințele de lux, dar joacă același rol ca și bovindoul, acela de dinamizare a fațadei și de mărire a spațiului interior, prin plusul de lumină. În arhitectura românească putem vorbi mai degrabă de o Împământenire timpurie a termenului turcesc de geamlâc, element ce poate fi observat În arhitectura veche a Bucureștiului, ca de exemplu cea a hanurilor. În cazul imobilelor de raport, veranda apare doar la ultimele etaje, fiind deseori legată de un balcon sau de o terasă. Dispozitive inovatoare Din
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
că de cum mai răsărise și ea nițel de se făcuse de măritat, se pomenise cu spurcăciunile la poarta împăratului”, „Și-atâta trei zmei care bântuia la ele să le fure întotdeauna. El le-a țânut înainte șaptesprezăce ani într-un geamlâc de sticlă” (Boișoara - Vâlcea). Vârsta fetei este tipic inițiatică, planul sacru îi cunoaște dezvoltarea și vine să își ia ce i se cuvine. Fecioara nu mai aparține planului profan încă din momentul izolării și dispariția ei miraculoasă nu face decât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și nu știam cum, căci de cumpărat nu se găsea nimic. Revenind acasă, la lumina unei mizerabile lumânări nu puteam citi; era ora 8 și cu neputință să mă culc așa devreme. Din fericire, ieși luna deasupra bisericii și lumină geamlâcul din fața camerei mele. Ce mângâiere! Mă uitam la ea ca la unicul lucru cunoscut și prieten. Era aceeași lună pe care o admirau în aceeași clipă și ai mei din București, și ai mei din Iași, desigur se gândeau la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poporul avea alte simțiminte decât unii boieri de care mă despărțisem de curând. Dar să revin la viața mea de toate zilele; la ora 11 dejunam, în zilele de post la 10 1/2, la stariție, apoi odihnă, citire în geamlâcul casei unde aveam lumină bună, la 6 prânzul, citire cu preoții și la 9 culcare, ca să nu abuzez de petrol, materie prețioasă și rarissimă. Seara, deși era o lună splendidă și ispititoare, nu [se] cădea să ies nici măcar în curtea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avi zele de plata ratelor!“) era o casă-vagon veche, imposibil de Încăl zit iarna, când toți stăteau cu paltoanele pe ei, closetul despărțit de sufragerie numai printr-o ușiță falsă, bucătăria și atenansele Înșirate de-a lungul unui coridor cu geamlâcul putred și cu un singur rând de ferestre, unde locuia și Maia, cu surorile și slu gile Eufimiei. ...Ce bine locuia În acea vreme un pârlit de chiriaș - nu proprietar ca Bucuțenii și pe care nu vi-l mai numesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în ea însăși... Neajungându-ne timpul până la închiderea institutului, am continuat „pe blat“, iar apoi, timp de o oră întreagă, între 11 și 12 noaptea, am căutat o ieșire oarecare din clădire. Până la urmă am găsit-o prin pivniță: un geamlâc care dădea în curtea Teatrului Municipal. Întoarcere pe zăpada proaspătă care cădea... 22 ianuarie 1955 Încep să revin la o existență mai normală. O bucurie: reușita la examenul de actorie! Azi și mâine mai am treabă, dar mai puțină. Ieri-seară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
buceagele noastre. Era o stare pe care o numim îndeobște „de grație“ ; nimeni nu mai rostea nici un cuvînt. Aurora, cu degetele ei de roză, deschisese de mult porțile Orientului, ceea ce făcea ca soarele să-și trimită razele-i binecuvîntate prin geamlîcul supraînălțat. Ascultam cu toții bătăile inimilor noastre năvalnice, de tineri aflați în pragul vieții. Sau poate inima uni versului... Sau poate simfonia elementelor... Cert este că liniștea aceea de început de lume s-a dovedit a fi una de sfîrșit. Ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ai unui ciocoism de Dinu Păturică translatat din paginile romanului în zilele noastre. Din fostul băiat spiritual alături de care conversația pe orice temă era o plăcere n-a mai rămas nimic. Poate doar un umor forțat, scrîșnit, răutăcios, prăvălit peste geamlîcul lojei din care e gata oricînd să facă salturi mai ample ca ale lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de aerul provincial al
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Mai mult ca perfectul (1984), Siesta (1983), Revelionul (1977), Vara baroc (1980), primul marcând începutul de veac, următoarele - anul 1905, momentul imediat de după întâiul război mondial și anii 1925-1926. Ciclul continuă, ignorat de critică, cu Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlâc (1988), Între timp (1990). Doi intelectuali exemplari din punctul de vedere ideologic al scriitorului sunt zugrăviți în Doctorul Poenaru (1977) și Înainte de tăcere (1975). Primul e un medic erou, un Albert Schweitzer de Bărăgan, nou Popa Tanda în același timp
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
București, 1973; Înainte de tăcere, București, 1975; Doctorul Poenaru, București, 1977; Revelionul, București, 1977; Volume, București, 1978; Vara baroc, București, 1980; Solstițiu tulburat, București, 1982; Siesta, București, 1983; Mai mult ca perfectul, București, 1984; Natura lucrurilor, București, 1986; Pontice, București, 1987; Geamlâc, București, 1988; Între timp, București, 1990; Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 154-159; Cesereanu, Ipostaze, 136-143; Dimisianu, Prozatori, 111-116; Ardeleanu, „A urî”, 79-88; Sorianu, Contrapunct
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
cât de numeroasă este familia, ea era ținută drept „camera bună”, destinată păstrării avutului și primirii oaspeților importanți, la sărbători. În perioada interbelică, o casă tipică era compusă din 2 camere pe un antreu și o prispă cu sau fără geamlâc. În partea din spate se găsea o poiată unde era instalată bucătăria. În curte mai erau de regulă un grajd și cotinețe pentru păsări. Construcțiile publice erau de regulă construite din cărămidă cu acoperiș de tablă. Locuințele ridicate după 1950
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
colțul străzii denumită astăzi Octav Băncilă. Atelierul de pictură îl avea în camera din față, spre strada Păcurari, sau în sufrageria din fundul casei. Din sufragerie se puteau vedea colinele Cetățuii și Galatei. Priveliștea pe care pictorul o vedea prin geamlâcul sufrageriei a pictat-o în unele compoziții pe care le-a realizat, așa cum este de exemplu tabloul "", datat în anul 1915, unde culoarea dominantă a lucrării este liliachiul primăvăratic. Octav Băncilă a avut cu soția sa zece copii, din care
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. De asemenea, și biserica este monument istoric, având codul NT-II-m-B-10722. Conacul are un etaj, fațada sa fiind împărțită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale. În conac se intra printr-o boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă. După instaurarea regimului comunist în România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat și transformat în sediu de cooperativă
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
medievală. Tradiția locală atribuie atât turnurile de la colțurile zidului de piatră împrejmuitor, cât și stejarul secular de lângă conac perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Conacul are un etaj, fațada sa fiind împărțită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale. În conac se intra printr-o boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă. Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din același sat, care a fost ctitorită
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori roșii”. In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publica a savantului: Președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]