151 matches
-
cerurile pe pământ, janghinosule!... Dar mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul, acum, să ne delectăm, cu producțiile câtorva din cei mai proaspeți poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade și în fresce cu demoni naiv reprezentați, uitîndu-se și dânșii după cel ce-i studia din dosul gemulețului prost manșonat), has-Satan se aruncă în genunchi pe podeaua de tablă a Daciei 1300, bătu trei cruci mari și se tângui, cu zdrîng-zdrîng de acordeonist evadat de prin preventoriile de boli nervoase, doar în papuci și cu bolile de pe el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piezișe și adânci, iar pe partea dreaptă, garduri frumoase, după care stăteau drepte și curate, casele. Am mers până la un gard unde se afla un magazin minuscul mixt. Am oprit. Tarzan s-a dus la magazin și a bătut în gemuleț. Din casă a ieșit o fetișcană și s-a apropiat alergând: - Îndată! strigă ea. - Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci; apoi, către noi: nu plec de aici până nu le termin. - E normal, am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
figurina traforată am visat o creatură imensă, cu colți plini de bale, mârâind înfundat în adâncul pădurii. M-am trezit urlând în întuneric, am umblat prin casa labirintică, lovindu-mă de mobile, parcă ore în șir, până am văzut lumina gemulețului de la baie. Am deschis ușa (clanța îmi venea deasupra creștetului capului) și, în lumina galbenă ca urina, în odaia strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Gătesc pentru tine. Știu că ai zis că o să gătești, dar tot eram convins că până la urmă o să mâncăm fasole cu pâine prăjită sau o să comandăm curry. O urmă în bucătărie, cu mâinile în jurul taliei ei, și se uită prin gemulețul de la cuptor. —Și te-ai și apucat? Chiar nu era nevoie să îți dai atâta osteneală. — Durează destul de mult, îi spuse ea. Dar totul e în ordine. Și apoi se gândi că mai trebuia să scoată rața din cuptor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde era un palier de vreun metru pătrat, cu o singură ușă stacojie, cu gemuleț. Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau umerii, din visul anterior. Atunci mi-am amintit că sânt urmărit de sora mea, cu teribilele ei gheare de filme, și i-am văzut și umbra pe gemuleț. M-am cățărat cât am putut de repede pe fereastra 63 de aerisire, înțesată de plase de păianjen pe care le-am sfâșiat cu capul, chinuindu-mă să trec prin gaura aceea nespus de strâmtă, care îmi sfâșia pielea brațelor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stăteam nemișcat în tăcerea țiuitoare, un strop de cafeniu, aproape neobservat, începu să difuzeze în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit, pentru ca în cele din urmă să 150 prindă contur tot mai apăsat o ușă, cu gemuleț mat în partea de sus, cu clanță, cu balamale, vopsite toate-n același cafeniu posomorit. Ciudat, limpezirea imaginii din perete nu se opri în clipa când atinse realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care devine substanță, care devine privire. Toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Neagră ca păcura. Acră, dulce, amară. Astăzi este eclipsă totală de soare. Tu, excitat. Se aud zgomote de geamuri sparte. Lumea Își pregătește instalația denumită geamul afumat. Milioane de cioburi Înnegrite de milioane de lumânări. Spre deosebire de ei, tu pui În fața gemulețului de la pod, de unde vei urmări eclipsa, un aparat complex. Dintr-o lupă groasă și una mai subțire, ți-ai construit o lunetă. Prin intermediul ei, vei studia eclipsa totală și vei demonstra faptul că soarele nu este mâncat de priculici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fără milă iernile, cumplitele ierni. Se nimiceau pur și simplu În zbor. Pentru cincizeci de lei, pe vremea aceea, Compania TAROM făcea zboruri de agrement deasupra orașului. Se suiau aproximativ douăzeci de persoane În avionul vechi și căscau ochii prin gemulețele pătrate fără să Înțeleagă nimic din zborul scurt care dura cât o decolare și cât o aterizare. „Ia-mă și pe mine, mă omule!” Îi spuse nevasta, „că n-am fost niciodată.” „Ție nu-ți trebuie, lasă-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mine? Nu, nu singur: toate cele zece degete erau ocupate cu masa modelabilă, cu lutul. Ceva ce semăna cu fericirea se făcea simțit. Numai așa se explică faptul că sâmbăta, cu puțin înainte ca academia să se închidă, deschideam puțin gemulețul de aerisire de jos al marii fereastre, pentru ca duminică dimineață să am acces în atelier, după ce mă cățăram pe fațada cocoșată din piatră naturală. Asta sună temerar și ar putea să genereze o scenă de film: exaltarea pătimașă a cățărătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu am așteptat. Și-am așteptat. Of, Doamne, m-am gândit întristată, probabil c-a șters-o. Nu vrea să aibă de-a face cu mine. Începusem să dezvolt un talent pentru situațiile astea. Probabil că Adam era îndesat pe gemulețul din toaleta bărbaților, chinuindu-se să iasă printre pubelele urât mirositoare, frunzele de varză și sticlele goale de coniac care se găsesc la ieșirile din spate ale restaurantelor și cafenelelor. Mi-am pus cartea în geantă - vă închipuiți că fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici la ghitară nu mai cînt, deși aș putea Încerca măcar pentru vînzătoarea din colț, de la ghereta de unde-mi cumpăr țigări, e șatenă, provocatoare, stă În permanență cu degetul arătător de la mîna dreaptă cu care-mi dă restul bandajat, prin gemuleț Îi văd mai ales pantalonii mulați, are fese grațios curbate și o fetiță. Așa că i-aș putea cînta fetiței. Degetul ăla bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit să i-l tratez, doar am fost medic, am tratat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
această conversație între el și mama pentru că ne aflam în spatele magazinului. M-am gândit: „Oare nu aș putea face ceva?”. Și am mers până la Academie. La vremea aceea, eram destul de cunoscut. Am intrat, am mers la ghișeu și tipul din spatele gemulețului mă cunoștea. „Cu ce treburi pe-aici, Zink?” „Aș vrea pentru un bilet la spectacolul cantorului Rosenblatt.” „Tu?!” „Nu, tatăl meu.” Atunci el a spus: „Uite ce, toate biletele s-au vândut, dar avem și noi metodele noastre.” Și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de cei care sînt mai atenți. Împinge ușa de la toaleta publică și aceasta nu vrea să se deschidă. Pune toată forța la treabă și reușește. Oh, este în apropierea fericirii... La un ghișeu, o femeie imensă are treabă. Bate în gemuleț, în timp ce își lasă greutatea de pe un picior pe altul. Un tichet, vă rog, repede... Dați-mi buletinul, camarade. Ce buletin? Îl dau cînd ies... Nu se poate. Cine plătește stricăciunile? Știți ce responsabilități avem? Caută buletinul. În fervoarea aceea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dincolo. Omul se tîrăște la celălalt ghișeu. Bate în geam, țipă. Care este problema? Mă scap pe mine, omule! Cu... pipi sau... Și cu una și cu alta. Atunci dincolo. Ghișeul se închide nervos. Eduardo se îndreaptă la celălalt ghișeu. Gemulețul se deschide și reușește să spună: Și cu una și cu alta... Apoi așa, omule, de ce n-ai spus de la început? Ține cheia, pe culoar, ultima ușă pe stînga. Clopi, clopa, ajunge la locul atît de dorit. Dar... prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era ceva mai cald. Și cum, probabil, stau vitele - o vacă, un cal... - era parcelată În niște pătrate, 2 pe 2, maximum cât poate să Încapă un animal. Și acolo se stătea pe familii. Paie pe jos. Deasupra era un gemuleț mic pe unde intra aer, zăpadă, ploaie. Ce-mi amintesc este că-n fiecare dimineață... Deci noi am fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copil memorează cu totul alte detalii decât adulții? M-au Întrebat la un moment dat: „Ce vrei tu, ce jucărie vrei, ce-ți dorești?”. Și am spus: „Eu nu vreau nimic. Vreau să stăm Într-o căsuță mică, cu un gemuleț mic și să am destulă mămăligă cu lapte bătut”. Asta era delicatesa supremă. Cum era fratele, cum vă jucați...? A-a-a, cum ne jucam... Sub ocupația nemțească foamea era, bineînțeles, foarte mare. Ne duceam undeva unde aruncau nemții gunoaiele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Între timp, comunitatea evreilor a Împărțit pâine la oameni, că erau și oameni săraci care n-aveau nici pâine cu dânșii, apă și ne-au sigilat vagoanele. Singurul lucru pe care l-au făcut e că au lăsat totuși un gemuleț deschis - n-au făcut ca aici, În Iași, În 1941, când au trimis oamenii În vagoane Închise. Cam pe la 1-2 trenul de marfă a plecat. Direcția - nicăieri. Nu știa nimeni unde se pleacă. Oameni tineri, oameni bătrâni În același vagon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și una pentru necesități, și s-au Închis vagoanele. În aceste vagoane Închise am călătorit aproape trei zile. În prima seară, nu știu unde, la Oradea sau poate că eram deja după Oradea - nu puteam ști pe unde suntem, pentru că cele două gemulețe mici ale vagonului de marfă erau blocate cu sârmă ghimpată și oricum nu puteai vedea; cine stătea chiar lângă geam putea să se uite afară, dar era cam greu. Acolo am fost preluați de către SS-iști germani, În timp ce jandarmii unguri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci că eram acolo 100. Vă dați seama cam cum Încăpeau Într-un vagon 100 de persoane, printre care erau și foarte mulți bolnavi, bătrâni, și noi, copiii. Ușa s-a Închis, iar la ferestre era sârmă ghimpată - erau două gemulețe mici de care nimeni nu avea voie să se apropie. Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde-i dezbracă În pielea goală, rămân numai bocancii și pe urmă nu știm ce fac cu ei...”. Și atunci am zis: „Domnule, dacă găsesc ăștia ceasul ăsta, măcar să nu-mi ia ceasul”. Am aruncat ceasul afară din tren. Pe gemulețul ăla mic care era la vagoanele de marfă. Și de acolo ne-au dus mai departe. Și, Într-adevăr, a fost exact cum spunea ăsta, feroviarul maghiar. Nu știu de unde știa. Și am ajuns la o poartă mare. Poarta s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am vindecat... nu mai am nimic acuma. Da-n Securitate o fost foarte-foarte greu. Plus anchetele, plus, cum vă spun, singurătatea aia... Dar cum vă petreceați timpul între anchete? Cum era celula, chiar în fund, spre calea ferata, era un gemuleț mic și acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub unul nu. Și de-acolo de unde era caloriferul ăla vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... îi păstram. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]