157 matches
-
ei virginale se arată deja pe vastul orizont al neamului nostru. Atunci vom putea și noi zice: „S-a împlinit!” „Și încărunțiții noștri părinți și protopărinți vor pune liniștiți capul spre odihnă, murmurând cu evlavie și mândrie: „În mâinile tale generațiune bravă dau sufletul meu!” Iar codrii și șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un conflict "pornit de Germania contra Rusiei și a Franței", dar care târâse în luptă mai târziu "întreaga Europă și Asia". Manualul glosa, la adăpostul posterității: "se simțea că la sfârșitul răsboiului se va crea altă soartă popoarelor și că generațiunea noastră, sau va avea norocul să izbândească "visul neîmplinit" sau va fi martora prăbușirii noastre sub cele două colosuri, Slavismul și Germanismul (s.n. C.M.)"287. Pe nesimțite, povestitorul revenea la propriile amintiri și la încercările prin care trecuseră contemporanii săi
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rasă. Era un stilist de mare valoare, așa cum erau foarte puțini în epoca aceea. Într-o formulă populară, pot spune că Bolliac era ziaristul care scria mai bine. Dacă Cezar Bolliac n-avea însă o prea mare influență asupra tinerelor generațiuni și dacă n avea credit asupra vreunei pături sociale este pentru că nu era omul unei convingeri și nu avusese statornicie de credințe. Căci un ziarist mare nu este acela care știe numai să scrie frumos, ori să scrie mult, ori
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mișca și atrăgea atențiunea V.A. Ureche, d-rul Obedenaru (Gheorghiadi), N.D. Popescu etc. V.A. Ureche scria mult, vorbea mult, se producea în conferințe, se producea la teatru, scria istorie, se afirma ca un campion naționalist. Dar fără influență asupra generațiunilor tinere de atunci. În ciuda marei lui activități, n-a avut nici admiratori, nici discipoli.342 Doctorul Gheorghiadi Obedenaru a scris pentru teatru, dar fără mare succes. Era totuși în vază ca situație socială. În cercurile noastre se vorbea de doctorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care așteptam ziua și ora ședinței în care era să se dezbată grava chestiune a răsturnării comitetului. Pătimaș de luptă, militant prin temperament, eram întotdeauna unul dintre cei dintâi în incinta marilor pugilate morale. Curentul liberal creștea și cucerea tânăra generațiune. Pe vremea aceea, între 1872-1874, liberalismul era aceea ce este astăzi socialismul, mai mult, aceea ce se numește astăzi „bolșevism“. Liberalii erau numiți încă „roșii“. Roșiii erau o sperietoare pentru bur ghezia cuminte și liniștită. Pe vremea aceea socialismul nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai lupta între două sau mai multe partide politice, dar era, mai ales, lupta între două tendințe, între două lumi antagonice. Guvernul lui Lascăr Catargiu reprezenta ultima guvernare a unei oligarhii care nu mai era înțeleasă și primită de noile generațiuni. Învățământul public rodise prea mulți oameni străini de pătura privilegiaților cari se împuținau văzând cu ochii, așa că nu numai o schimbare de guvern se prevedea, dar se simțea că altă pătură socială se așază la suprafață. Cu toate acestea nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este complect și irevocabil. Fericiți dar acei ce în această ocaziune au știut să se ranjeze 52 în partea națiunii! Viitorul e al lor, căci guvernele trec și națiunea rămâne! Închin, dar, în sănătatea magistraților demisionați, floarea și podoaba noii generațiuni, închin pentru toți acei ce, în măsura puterilor lor, sunt hotărâți a lucra la restaurarea dreptății și libertății în România! Închin, în sfârșit, la acel scump absent, la acel om de inimă și de talent (N. Fleva), de care recea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Paris, a refuzat candidatura pe care s-a grăbit să i-o propună comitetul electoral al opoziției. Iată ultimele cuvinte ale scrisoarei sale de refuz: „Timpii de astăzi chemând la această înaltă funcțiune pe membrii cei mai distinși ai noilor generațiuni, sunt dator a mă da în lături“. Dar adevăratul motiv al refuzului era acela că Rosetti era nemulțumit de felul în care lucra opoziția. Parlamentul se deschide. Președinte este ales Dimitrie Ghica. După câteva săptămâni de hărțuieli, vine în fața Camerei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
l-a încurajat să intre în viața politică, decizia de a se înscrie în cadrul Partidului Național Liberal i-a aparținut în totalitate. Un impact puternic l-a avut experiența trăită în capitala Franței. Afirmațiile sale sunt concludente: ,,Ca toți oamenii generațiunii mele, am trăit și eu și miam format o parte a sufletului meu sub influența acțiunii culturale și naționale a d lui N. Iorga”. Dar după experiența din capitala Franței, preciza: ,, Am văzut limpede și hotârât, că nu puteam găsi
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
următorul apel adresat parlamentarilor: Cu toate că femeile române nu au fost chemate a se rosti în alegerile săvârșite în vremuri de grea cumpănă, ele socotesc că nu pot rămâne nepăsătoare în fața greutăților ce ating mai ales viața familială și viitorul noilor generațiuni. Femeile române vin deci în fața reprezentanților națiunii să le arate înfrigurarea ce le-a cuprins față de iarna năprasnică ce se pregătește și le cer să dea pildă de jertfire de sine, de unire, căci numai astfel vor putea păstra ordine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
limba română este, contrar celor care afirmă latinitatea ei, continuatoarea nemijlocită a substratului tracic. 1. Punctul de plecare îl reprezintă tradiția conform căreia până la întemeierea Babilonului „a existat numai o singură limbă uzuală peste întreg pământul”, până când „o parte din generațiunile lui Noe” se hotărî să construiască o cetate și un tron cu vârful până la cer. Atunci Jupiter (= Iehova, Iova) le strică planul acelor oameni „amestecându-le limba lor” ca să nu se mai poată înțelege unul cu altul: „că Iova amestecă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
l-a încurajat să intre în viața politică, decizia de a se înscrie în cadrul Partidului Național Liberal i-a aparținut în totalitate. Un impact puternic l-a avut experiența trăită în capitala Franței. Afirmațiile sale sunt concludente: ,,Ca toți oamenii generațiunii mele, am trăit și eu și miam format o parte a sufletului meu sub influența acțiunii culturale și naționale a d-lui N. Iorga”. Dar după experiența din capitala Franței, preciza: ,, Am văzut limpede și hotârât, că nu puteam găsi
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
și un preot român se nu aibe atâta ambiție și tragere de inimă pentru coreligionarii și conaționalii sei, încât se jertfiască ceva din comoditatea sa în scopul promovării lor în credința strămoșească și în cultura minții și a inimii tinerelor generațiuni. Ve , dând deci consistoriul, că îndrumărilor date mai cu binele, nu s-a dat urmare, acum se vede necesitat a impune parochului V. Vulcan obligamântul a ținea școală în clasa a 2-a până comuna bisericească va ajunge în starea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
membru la Tribunalul de Suceava în timpul scurtei căimăcănii a lui Theodor Balș. Se știe că după moartea lui Balș, Poarta a numit caimacan 3 în Moldova pe principele Neculai Conache-Vogoridi. În Folticeni, orașul meu natal, era pe vremea aceea o generațiune întreagă de tineri, excepțional de numeroasă, compusă din câte doi și trei frați și anume: frații Morțun, Forăscu, Botez, Sungurof, Razu, Pleșescu, Stamate, Văsescu, Ghițescu, Gane, Macărescu, Romano etc., toți în număr de aproape 40, uniți prin strânse legături din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Țărei Românești. Astfel că dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române, Unirea țărilor surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se poate că în dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oricât de vii, nu vor fi niciodată la înălțimea faptelor săvârșite. Iar acei care au deschis ochii mai încoace și trăiesc astăzi în casa zidită gata, la adăpost de vremi răle și vijălii, aceia nu vor înțălege poate mărimea muncei generațiunei de la 1848 și 1859; își vor închipui poate că România a trebuit să fie de când lumea așa precum au găsit-o ei. Ei bine! Acelora voi zice: Închinați-vă cu "dragoste și venerațiune memoriei oamenilor din bătrâna generațiune, încălziți-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mărimea muncei generațiunei de la 1848 și 1859; își vor închipui poate că România a trebuit să fie de când lumea așa precum au găsit-o ei. Ei bine! Acelora voi zice: Închinați-vă cu "dragoste și venerațiune memoriei oamenilor din bătrâna generațiune, încălziți-vă inimile la amintirea faptelor și virtuților lor, căci, dacă n-ar fi fost ei, cine știe ce ați fi astăzi voi și împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor mei Cui aș putea mai bine să închin această carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mare a fost izbânda noastră, mare a fost ziua de 24 ianuarie 1859, căci fără dânsa toate faptele istorice săvârșite în urmă, precum, războiul, independența, regatul, n-ar fi avut loc; și mare trebuie să fie recunoștința noastră cătră acea generațiune de patrioți care n-au cruțat nimic în lupta lor aprigă pentru a ajunge la împlinirea visului secular a cinci milioane de români. Și dacă este netăgăduit că li se datorește o eternă recunoștință, apoi trebuie să spun cu regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cruțat nimic în lupta lor aprigă pentru a ajunge la împlinirea visului secular a cinci milioane de români. Și dacă este netăgăduit că li se datorește o eternă recunoștință, apoi trebuie să spun cu regret că puțină grabă a pus generațiunea noastră de a și-o manifesta. Cum este posibil ca Alexandru Lahovari care a găsit totul de-a gata și pe urma căruia n-a rămas nimic, absolut nimic alta decât un mănunchi de discursuri frumoase, să-și aibă statua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
țărei, precum a fost chestiunea Unirei, ei preferau să se ocupe de gospodăriile lor, decât să se ducă în capitală să voteze alb la alb și negru la negru sau viceversa. Nu le intrase boala politicianismului în măduva oaselor ca generațiunelor de astăzi. În întreaga țară nu știu dacă erau pe atunci două sau trei ziare politice, care și acestea serveau mai mult la legatul gavanoaselor 74 cu dulceți și astupatul ferestrelor sparte. Ce diferență de ziua de astăzi! Dacă această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cred să se găsească un om de bună-credință și în curent cu cele petrecute de la aparițiunea Convorbirilor și pănă astăzi, care să tăgăduiască această influență În cele 35 de volume ale Convorbirilor unde este consemnat capitalul intelectual al unei întregi generațiuni, sunt multe scrieri de valoare care vor rămânea ca modele de stil și de cugetare omenească în istoria literaturei noastre și nu puțin au contribuit ele de a ne face să părăsim neologismele, exagerările, tonul declamatoriu, într-un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau să meargă așa de departe, încât ți-ar fi părut bine să fi murit după primele zile ale Unirii, de nu te-ar fi întărit speranța că aceste aberațiuni și năravuri erau trecătoare și că vor pieri după o generațiune crescută în libertate și școli românești. Atunci numai se va face o unificare sufletească totală, nu vor mai fi ardeleni și regățeni (cum zic ei), precum nu mai sunt munteni și moldoveni, ci numai români de la Nistru până la Tisa. Așadar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care făcea versuri frumoase. Uita, într-adevăr, că aceste versuri erau pe franțuzește, că în spatele Elenei era întregul neam al Văcăreștilor rău famați, al Fălcoienilor și Lahovăreștilor, că faimosul Claymoor devenea membru în familia regală și că toată truda unei generațiuni de sacrificii pentru a aduce o dinastie scoasă din gașca intrigilor pământești se năruia prin poetica ei plămădire și prin tactica plină de perseverență a domnișoarei. Așa de convinsă de ascensiunea logodnicei, încât dar de nuntă îi făcu giuvaericale ale
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înșela în școală și în {EminescuOpVII 123} biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru a înșela în școală și în biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]