4,959 matches
-
în acest fel interesant, Ulise ni se înfățișează ca un prototip. Un prototip, firește, al spiritului modern, unul din stîlpii lui de susținere precum Hamlet, Don Quijote, Faust, Doamna Bovary. Asumîndu-l în calitate de model, eseistul se simte îndemnat a-l analiza în generalitatea semnificațiilor ce le degajă în contextul mentalității căreia îi aparținem cu toții și la a cărei caracterizare radiografia personajului antic poate contribui. Există două planuri în care evoluează Ulise. Unul al aventurii, ca o "cucerire" de orizonturi imprevizibile și uneori șocante
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
exprimîndu-și, adesea, punctul de vedere mai colorat sau mai auster în toate acele texte (lecții de inaugurare la cursurile sale, comunicări, prefețe) adunate de profesor, în 1911 (deci la 17 ani după ce devenise universitar), în acel dens volum care e Generalități cu privire la studiile istorice, care a cunoscut, pînă în 1944, trei ediții și apare acum, prin strădania nepotului său, dl. Andrei Pippidi, într-o a patra ediție (a doua ediție a apărut în 1933). A exprimat și opinii despre filosofia culturii
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
romanticii, oamenii trecutului". În densul său studiu introductiv, cel mai profund și amplu studiu de pînă acum despre orizontul teoretic al marelui învățat, dl. Andrei Pippidi ne reamintește mai întîi opinia lui Vianu despre acea carte de căpătîi care este Generalități cu privire la studiile istorice. Vianu opinase că " Generalități va fi una din operele citite de posteritate. Puterea expresiei sale, înălțimea ideilor, vigoarea stilului oratoric, lărgimea perspectivelor au înălțat puține monumente mai durabile în vasta operă a cercetătorului". Apoi ne relevă faptul
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
introductiv, cel mai profund și amplu studiu de pînă acum despre orizontul teoretic al marelui învățat, dl. Andrei Pippidi ne reamintește mai întîi opinia lui Vianu despre acea carte de căpătîi care este Generalități cu privire la studiile istorice. Vianu opinase că " Generalități va fi una din operele citite de posteritate. Puterea expresiei sale, înălțimea ideilor, vigoarea stilului oratoric, lărgimea perspectivelor au înălțat puține monumente mai durabile în vasta operă a cercetătorului". Apoi ne relevă faptul evident din lectura cărților asupra cărora atrăsese
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Iorga incluse în această monumentală carte. Dar spațiul e mereu limitat și de aceea, neprielnic multor și diversificate abordări. De aceea mă mulțumesc să subliniez opinia d-lui Andrei Pippidi potrivit căreia această carte (culegere, la urma urmei) care este Generalități... oferă, din plin, cheia înțelegerii locului ce i se cuvine lui N. Iorga în dezvoltarea istoriografiei nu numai românești ci, înainte de toate, europene. E aici un adevăr care ar trebui reținut. E bine că a apărut, în 1999, această monumentală
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
formelor de limbă ale lui Iorga după originale, inclusiv la textele nou adăugate acum. A rezultat o ediție ireproșabilă sub raport filologic, obicei care, azi, din păcate, s-a cam pierdut datorită apariției unei puzderii de editori improvizați. N. Iorga, Generalități cu privire la studiile istorice. Ediția a IV-a. Introducere, note și comentarii de Andrei Pippidi. Nota asupra ediției de Victor Durnea, Iași, Polirom, 1999.
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai joase", scria Goethe
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
tuturor contradicțiilor, cu Bacovia lucrurile se întîmplă exact invers. Textele sale au fost interpretate simplist și simplificator. Principala sursă a erorii este, după I.B. Lefter, faptul că simbolismul era privit ca un curent de aceeași anvergură, cu același grad de generalitate precum romantismul sau clasicismul. Din această cauză apare, la Lovinescu, în capitolul �Alți poeți simboliști". Or, Bacovia este departe de �structura liricii moderne" și este mult mai aproape de limbajul poetic postmodern. Criticul semnalează deja unele eforturi de recuperare din anii
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
nu tocmai dificultuos. Nu ni se pare că "strălucitele spirite' menționate îl "ignoră' pe dl Alexandru George, ci doar că procedează precum nenumărați exegeți din lume, aplicîndu-se asupra unor anume producții, cele de care pot dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept "fragmentul fragmentelor: numai o fărîmă din ce s-a petrecut
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
plin de dragostea pentru familie - își află recompensa în fața televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
de plecare? Ce să semnifice altceva acest "rău conducător de...", referitor la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de relevanță, în principiu, ergo în alb, iar nu avînd în vedere opiniile lor anume, concretizate prin aplicarea la un subiect sau altul? Generalitatea unei metafore smulse fizicii să acopere oare satisfăcător respingerea infinitelor particularizări ale manifestărilor spiritului în varianta sa critică? Numai dl Adrian Marino ar mai fi fost capabil de-a socoti cu o olimpiană serenitate că un comentariu ce nu răspunde
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Altminteri nu se obțin decît pastișe, ecouri mai mult ori mai puțin sonore a ceea ce s-a mai spus. Pentru a fi performanți, poeții rustici ai epocii actuale se străduiesc a-și conduce inspirația între notele de prospețime personală și generalitățile cvasiinevitabile, în așa fel încît cele din urmă să nu le eclipseze pe cele dintîi. Însă repertoriul deja stabilit al motivului în cauză e tiranic. Bard al satului, Mircea Bârsilă, de care ne propunem a ne ocupa în prezenta cronică
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de orice profesie care au nevoie de cereri, scrisori de intenție, dări de seamă, rapoarte verbale, etc. și pînă la profesioniștii scrisului: ziariști, critici, scriitori. Cartea reușește să fie un manual practic fără să reducă volumul de informații la obișnuitele generalități. Ușor de citit, necesară oricui și pe înțelesul tuturor, recunoaștem în ea un instrument de genul celor intrate în viața socială în Vest. Cum putem învăța să scriem un text lizibil, de succes chiar ? Pornind de la a înțelege un text
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
locuțiunile românești cu a pune ar trebui comparate cu cele din limbi în care aceeași zonă semantică este împărțită între două verbe (de exemplu, în franceză, mettre și poser; existența verbului românesc a așeza, care nu are același grad de generalitate și nu formează - cu minime excepții - locuțiuni, nu ajută la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dicționarele de expresii: ele pot da o idee generală despre ponderea anumitor construcții, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
în ele lucrurile nu sînt concludente. E firesc să fie așa. Unde pui că romancierii nu se citesc totdeauna între ei sau că li se întîmplă, ca și nouă, celorlalți, să trăiască din amintirea unor lecturi. Un oarecare grad de generalitate a răspunsurilor era inevitabil. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să simt în ele o mai personală și concretă implicare. O problemă de neocolit cînd vorbim de preferințe literare este cercul strîmt din care acestea sînt recoltate. Avem de a
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
tratament al bolii este ea însăși). * Atît de bicisnică e firea noastră, încît nici Totul și nici Nimicul nu-i rețin atenția: doar intermediile, amestecul lor mai mult ori mai puțin meschin. * Ești obiectiv prin partea ființei tale care, datorită generalității ei, aparține vădit lumii. * "Ori de cîte ori ești izbit în față de obrăznicia cuiva, întreabă-te îndată: e cu putință să nu fie obraznici în univers? Nu e cu putință! Ca urmare, nu pretinde ceva imposibil. Căci și cel în
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
personaje imaginare sau jurnalele "evazioniste", de fapt rezultate ale unui program specific de notare. Se desfășoară astfel în fața ochilor noștri o altfel de istorie, o istorie subtilă, profundă, atît de precisă încît nu se poate ridica la un grad de generalitate care să-i permită observarea polemică a unei realități politice sau sociale. Viața "impusă" la țară din Ocheanul întors este o mărturie cutremurătoare mult mai autentică decît subversiunile curajoase ale romancierilor epocii. Discreția lui Radu Petrescu nu trebuie să înșele
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
sincer, deci curajos. Deoarece sinceritatea unei conștiințe care nu face compromisuri compune necesarmente o figură a ofensivei împotriva Răului, ceea ce constituie o formă de curaj. Cu atît mai vîrtos cu cît scriitorul nu zăbovește în sfera, oricum mai confortabilă, a generalităților, ci nominalizează, își îndreaptă indexul fără șovăire spre inacceptabil și... inacceptabili. Perpetuu demagogicul Sergiu Nicolaescu îl invită pe dl Paler să vadă filmul său, Oglinda, despre care declară emfatic: "Noi am redat faptele, istoria le va judeca": "După prima parte
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
atribuie, din tabloul de comandă al autorului, textul următor, de fapt un sofism: "e calea pe care n-am mers niciodată și ea se dovedește atât de benefică și atât de utilă spiritului uman". De la același tablou, în linia acelorași generalități, vocea retorului roman sună pilduitor, de luat aminte: "despovărarea spirituală îl făcea să fie mai bun, mai înțelegător, mai blând și mai uman". El, Ciprian, care jucase cu sine alba-neagra, a găsit de acum calea vieții și a înțelegerii spinoase
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
a gîndi, a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și marcată prin personaje-tip, prin atitudini recurente, prin simboluri construite cu ele, face loc unui singur personaj, căzut din comoda generalitate în conturul unui trup și în secvențele de „tortură și chin”. Chiar elementul biografic devine neimportant. Două-trei poezii proiectează episoade din „desfășurătorul” vieții celui care scrie, acum, la cartea morții. Una dintre ele, Vești, rămîne sfîșietoare pentru cei care știu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
chiar biograficul devin irelevante pentru noua experiență poetică, ieșită din apropierea omului de moarte, pentru a o asista. Omul care va muri nu mai este, în acest caz, un personaj încorporînd (simbolic) și ilustrînd o moarte abstractizată prin condiția ei de generalitate. În Puntea nu suferă și nu va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
o transcend”. Florin Mihăescu, Argeș, Pitești, An. XII, nr. 4 (110), decembrie 1977. „Proza plină de pitoresc și de tensiune dramatică a lui Mihail Diaconescu se dovedește a fi o foarte personală interpretare a lumii ideilor, a întrebărilor de maximă generalitate ale omenirii”. C. Ervin Tivig, Histoire Litteraire Comparée, Bucarest, An. V, 1978. „Trebuie să-i mulțumim romancierului de prestigiu Mihail Diaconescu pentru fidelitatea cu care rămâne, în lucrul său literar, atașat eroilor culturii noastre”. Virgil Cândea, Luceafărul, București, An. XXIV
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, îndeosebi „Ambigua”, și ale altor mari dascăli ai credinței creștine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei românești și europene, de logica formală, îndeosebi de preocupările pentru axiomatică, pentru definiții și pentru noțiunile de maximă generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar și de filosofia vieții, așa cum a fost ea practicată de trăiriștii români - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae (în opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Traian Brăileanu (care
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
Johannes) Duns Scottus, profesor de teologie și filosofie la Cambridge, Oxford și Paris, decedat la Köln, unde am vizitat de mai multe ori catedrala care îi adăpostește mormântul, a fost preocupat de problema esenței în relația cu noțiuni de maximă generalitate (genera generalissima, așa numitele indefinisabile, nedemonstrabile) precum existență, transcendență, timp, spațiu și altele. Important este faptul că esența se manifestă ca necesitate, continuitate, legitate, stabilitate și forță revelatoare în orice fenomen. De aceea, filosofii ne spun că esența se fenomenalizează
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
în țara lor. Tot ce ar trebui să facem, ca guvern național, ar fi să promovăm micul întreprinzător, breslele și meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă și nepoluantă. Acțiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalități. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiția succesului. Ce „definiție” ne oferă politicienii care au condus țara în ultimii 25 de ani? Prădătorii care au condus și conduc țara ignoră viitorul și nu ne pregătesc pentru el; pe ei nu
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]