100 matches
-
fenomen globalist. Târziu, în noapte, mai ajung pe TV5, post care mă surprinde întotdeauna plăcut cu jurnalul genevez al Télévision Suisse Romande. Acum două seri am văzut un reportaj despre caruselul și alte instalații menite a amuza, amplasate în cartierul genevez Plainpalais pentru distracția micilor helveți. Se aflau chiar în mijlocul platoului, la mică distanță de McDonald’s-ul unde am lucrat eu. Elvețieni mulțumiți își scoteau odraslele la o vată pe băț, un ceai fierbinte, dar mai ales la distracție, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și de dispoziția mea (ciudat cum îi receptăm pe apropiații noștri prin prisma unor detalii / evenimente care nu au nimic a face cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos, larg și plin!). Stă la calculator, jucând Solitaire sau mai știu eu ce alt joc non-complicat și bodogăne. Uneori vorbește singur. Strănută și, fără a aștepta ca noi să-i urăm „Sănătate!“ sau „Noroc!“, se și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
al MAI, din București, fosta clădire a CC și a Senatului, de pe acoperișul căreia și-a luat ultimul zbor cuplul Ceaușescu. Pentru a intra în clădire, aproape că nu am fost percheziționat corporal. Mi-am pus modestul meu sac negru genevez, cu care mă duceam pe bicicleta pe care mi-ai vândut-o tu la grădină, pe covorul rulant menit a detecta explozibilii, mi-am scos cele 3 monede de 50 de bani din buzunarele transpirate și am trecut printr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pe bonul oferit după ce comanzi la casă. Sunt întru totul de acord cu această nouă practică. Cine nu consumă la Mc Do, nu are ce căuta în toaletele Mc Do. Cât de mult m-au enervat toți pișăcioșii și căcăcioșii genevezi care, băieți fini, de stânga, ce nu ezitau să își țipe furia stângistă pe la diverse summit-uri (ei în stradă, cei mari înăuntru) și care, totuși, intrau lejer în restaurant, urcau treptele care duceau la etaj, uneori chiar mă întrebau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
va rămîne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întîlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curînd că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și care va pricinui vărsări de sînge, ca și cea de-a doua, cea sacrificată, anonimă, unică, orfană printre atîtea alte cărți - deci două creații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va rămâne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întâlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curând că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și care va pricinui vărsări de sânge, ca și cea de‑a doua, cea sacrificată, anonimă, unică, orfană printre atâtea alte cărți - deci două creații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici să-l jignesc printr-un refuz, nici să-mi asum riscul de a fi amestecat În activitatea sa politică, și Încă și mai puțin În aceea a Maestrului său. M-am instalat, așadar, la Hotel Prévost, ținut de un genevez. Dimineața, am Închiriat o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
13 iunie 1871, la Pitești, în familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie aventuroasă, și a unei fiice de boier. Cu studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este mare în ceea ce privește ultimele opțiuni ale diplomației de la București. Aceste opțiuni sînt rezultatul evoluțiilor interne pe care Parisul le urmărește cu atenție, negîndu-le în același timp realitatea. Tendința nu mai este aceea de a avea încredere în dreptul garantat de instanțele geneveze. În 1931, Titulescu calculase riscurile, mizele ideologice, și își exprimase, în calitatea sa de președinte al celei de-a douăsprezecea sesiuni a Adunării Societății Națiunilor, speranța bazată pe voluntarismul universalist: "La ora actuală, dușmanul nu se află la granițe; el
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
află la granițe; el este în noi! Să ne ucidem dușmanii din noi înșine îndoiala ucigașă și mai cu seamă această credință absurdă că individualul ar putea fi salvat, în vreme ce colectivul ar fi amenințat de prăbușire". În 1936, spiritul construcției geneveze și afirmarea unei romanități liberale sînt pe punctul de a fi îndepărtate. CAPITOLUL II Ambianța culturală dintre cele două războaie RĂZBOIUL, DURERE ȘI ȘANSĂ A MODERNITĂȚII Sfirșitul războiului provoacă o deschidere a discursului politic și chiar mai mult. Perioada 1916-1919
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
război cu nimeni, însă ea trebuie să se apere și să știe care sînt țările care vor pacea și care războiul. Germania vrea război. Franța, Anglia, Mica înțelegere și Antanta balcanică vor pacea. Iată de ce România se bazează pe organismul genevez". În 1936, Carol II nu se mai justifică, cum a crezut de cuviință să o facă în 1930 și în anii imediat următori. Atunci el pozase, în fața democraților, în suveranul care respectă instituțiile. În 1931, în fața ziariștilor străini veniți la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Urali, formulă pe care Gorbaciov o reia astăzi cu aplomb. O nouă entitate geopolitică se anunță, ca platformă de întâlnire pentru specificități ce păreau până nu demult ireductibile. O mare deosebire de ton există între opiniile exprimate la reuniunea geneveză din 1946 și ancheta întreprinsă peste mai bine de trei decenii de Alison Browning în L'Europe et les intellectuels (1984). Pentru istoricul Philippe Aries, această realitate comportă o determinare spațială mai precisă, fiind vorba de occidentul "latin", în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a noii discipline în momentul constituirii în 1969 la Paris a Asociației Internaționale de Semiotică (Association Internationale de Sémiotique; International Association of Semiotics). În același an s-a înființat și revista asociației intitulată "Semiotica". Termenul semiologie legat de numele lingvistului genevez Ferdinand de Saussure este răspîndit doar în Europa și oferă o viziune lingvistică asupra semioticii. Este vorba în primul rînd de cercetătorii francezi A.J. Greimas, Roland Barthes, Julia Kristeva, Tzvetan Todorov, cu-noscuți și sub numele de Școala de la Paris
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificației și reciproc, relațiile pertinente între iteme nu pot fi determinate în absența definirii lor semiotice (cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure rămîne legat de geneza lingvisticii moderne. Deși a publicat foarte puțin (la 21 de ani Mémoire sur
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă simbioză
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan în spațiu, Saussure a opus limba naturală sistemelor de comunicare vizuală care oferă "complicări simultane pe mai multe dimensiuni" (CLG: 103). Pornind de la linearitate, lingvistul genevez afirmă caracterul discret al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Paris: Bordas. Cosnier, J. (2007). Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor: afectele, emoțiile, sentimentele, pasiunile. Traducere de Eliza Galan. Iași: Polirom. Coșeriu, E. (1985). Determinare și cadru. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. In Ferdinand de Saussure. Școala geneveză. Școala sociologică. Direcția funcțională. Școala britanică. Lingvistica saussuriană și postsaussuriană. Texte adnotate. București: Universitatea din București. Cucoș, C. (1991). Discursul didactic în perspectivă semiotică. Revista de pedagogie, 7-8, 20-27. Curelaru, V., & Criu, R. (2010). Managementul comunicării și al conflictului în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unicitate în transformarea unui sunet sau a unui grup de sunete 191. Prin stipularea faptului că originea schimbării lingvistice se află în vorbire, Coșeriu este în acord cu teoria dezvoltată de Ferdinand de Saussure, dar numai în parte, fiindcă lingvistul genevez aprecia că, înainte de a intra în uz, o schimbare este lansată inițial de un anumit grup de indivizi 192. Într-un mod apropiat lui Saussure vedea lucrurile și A. Philippide, căci baza de articulație este trăsătura unui grup etnic și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de Paris”. Cult, spiritual, cu o înfățișare atrăgătoare, B.-P. se simte bine - și se formează - în atmosfera artistică a Parisului simbolist și decadent. Motivele exacte ale expulzării lui din Elveția și din Franța nu sunt clare. În dosarele poliției geneveze era notat ca „dangereux”. În 1898 se întoarce definitiv în țară. Sigur de magnetismul propriei personalități, candidează în alegeri în județul Olt, dându-se drept fiul lui Al. I. Cuza; apoi, în 1900, intră iar în competiție pentru colegiul al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
Jérôme Ferrari. Cine este, deci, surprinzătorul cîștigător ? Născut la Geneva, dintr-o familie originară din Franța și Rusia, licențiat în drept, Joël Dicker și-a publicat primul roman, Les derniers jours de nos pères, în 2010, obținînd deja Premiul scriitorilor genevezi. Dar simțea de ani buni dorința de a fabrica un roman negru american de mari dimensiuni, pentru volumul premiat el scriind nu mai puțin de 30 de versiuni înainte de a-l supune unui editor. Dicker cunoaște bine și iubește America
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din ianuarie 1776, apoi cedează unei intrigi conduse de regină și îl dizgrațiază pe Turgot la 12 mai 1776. Necker. În săptămînile care urmează, corvoada regală și corporațiile sînt restabilite. Atunci Maurepas sugerează să se apeleze la bancherul de origine geneveză Jacques Necker. Este un tehnician abil, care se bucură de un credit larg în mediile bancare; este, pe de altă parte, un partizan al colbertismului tradițional și un adversar al liberalismului economic. El se mulțumește să înmulțească împrumuturile cu dobînzi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
coșuri cu urări de succes, puse acolo de un ziarist cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele "coșuri" care, la figurat vorbind, aveau să rămână deschise nu numai la Dipoli, ci și pe toată durata fazei geneveze. Structurate în formula lui Campiche, rezultatele eforturilor comune depuse de delegații timp de aproape o jumătate de an se concretizau în Recomandările finale ale Consultărilor de la Helsinki, adevărat embrion al viitorului Act Final al CSCE. O privire retrospectivă și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Genève pe care l-a publicat d'Alembert în tomul 7 al Enciclopediei, apărut în 1757. D'Alembert l-a redactat la cererea lui Voltaire, care voia să implanteze un teatru la Geneva, în scopul de a-i convinge pe genevezi, puritani, asupra necesității de a construi un teatru. Furios pentru că orașul reprezintă în ochii lui un loc de odihnă plin de înțelepciune și de fericire, Rousseau ripostează, intitulându-și scrisoarea astfel: "J.-J. Rousseau, citoyen de Genève17 J.-J. Rousseau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei dramatice propune el în această operă polemică, în care dezbate numai diferitele chestiuni etice pe care le pune teatrul și pe care le formulează astfel: "Câte chestiuni găsesc de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Artelor în Discours préliminaire de l'Encyclopédie (Discursul preliminar al Enciclopediei). Rousseau îi răspunde la rândul său în Prefața la Narcisse, în 1753. (Piesa, jucată în 1752 de actorii Comediei Franceze, este publicată în 1753 cu Prefața). 17 Rousseau este genevez din 1754. 18 Scrisoarea sa își va realize scopul pentru că un teatru permanent nu va fi implantat la Geneva decât în 1782. 19 Această condamnare fără drept de apel a teatrului, în perfectă coerență cu ideile filosofice ale lui Rousseau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]