238 matches
-
înalță "Poarta Geniștilor", un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă înscris: ""Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR". Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește "Poarta Întâlnirii", un monument pe a cărui placă stă înscris: ""În această zonă s-au întâlnit în
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
care stă înscris: ""Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR". Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește "Poarta Întâlnirii", un monument pe a cărui placă stă înscris: ""În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
găsește "Poarta Întâlnirii", un monument pe a cărui placă stă înscris: ""În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII"". Zona montană înaltă a DN7C este deschisă circulației rutiere în fiecare an doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar deszăpezirea lui este impractică; la aceasta
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a pornit imediat să asedieze fortăreața Kaisun. Aflat pe patul de moarte, Josselin cere fiului său
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
a subunităților medicale germane care purtau însemnul crucii roșii. Până spre prânz, soldații germani amestecați ajunseseră la râul Gnilo Tikici, ale cărui ape erau foarte agitate și umflate de zăpezile care se topeau. Deși tanchiștii germani cuceriseră un pod, iar geniștii constuiseră un al doilea pod, soldații panicați, care încercau să fugă de urmăritorii sovietici, au ales să traverseze apele învolburate. Cum numeroși germani se aflau departe de podurile apărate de tanchiști, ultimele tancuri, camioane și căruțe au fost împinse în
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
număr de civili ucraineni, care se temeau de represaliile Armatei Roșii, au traversat de asemenea apele reci. Numărul relativ mare al soldaților germani scăpați din încercuire și ajunși la Lisianka s-a datorat strădaniilor tanchiștilor din III Panzerkorps și a geniștilor și pontonierilor care au lucat contracronometru. Încercuirea de la Cerkassi-Korsun a provocat germanilor pierderi serioase celor șase divizii germane. Aceste unități au fost decimate și au trebuit să fie retrase, reechipate, iar efectivele completate cu recruți noi. Germanii scăpați din încercuire
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
1926, ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României” 1917, colonelul a fost împroprietărit cu un teren intravilan pe care l-a donat statului, pentru ridicarea unui monument închinat eroilor din Arma Geniu. Monumentul, cunoscut sub numele de Monumentul Eroilor Geniști „Leul de la Cotroceni”. În anul 1941, în calitate de ministru, a ordonat sistematizarea cursurilor inundabile ale râurilor Jijia și Bahlui. După venirea la putere a regimului comunist, generalul Grigore Georgescu, a fost supus unor umilințe greu de imaginat. Arestat pe 18 mai
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
lor defensive bine pregătite. Contraatacurile germane erau sprijinite de tancuri, tunuri de asalt și tirul artileriei grele și mortierelor. După cum își amintea Constantin Rokossovski: În prima zi, trupele sovietice avansaseră doar 4 km, în ciuda tuturor trupelor disponibile - artilerie, comunicații și geniști - destinate atacului. În ciuda atacurilor violente sovietice, a devenit rapid clar pentru toată lumea că cele trei armate nu vor fi capabile să străpungă liniile germane. De aceea, s-a luat decizia să se ordone Armatei a 68-a sovietică, ținută în
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
Paris, artistul își schimbă cu desăvârșire stilul, decizie pe care o explică în felul următor: "Războiul a fost pentru mine un eveniment sublim. Am părăsit Parisul epocii picturii deliberate în care domnea arta astractă, pentru ca brusc să mă găsesc în mijlocul geniștilor, meseriași care lucrau în lemn și metal. Mi-ar fi trebuit și mai puțin decât atât pentru a uita de formele abstracte din anii 1912-1913". Din anul 1918, de Léger se va ocupa galeristul Léonce Rosenberg, care îi expune cu
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
Sardiniei) au debarcat în Crimeea și au asediat orașul și fortăreața Sevastopol, sediul flotei Mării Negre a Imperiului Rus, flotă care părea că amenință Marea Mediterană. Înainte de a fi încercuite, forțele terestre ruse au reușit să se retragă. La începutul lunii octombrie, geniștii francezi și britanici, plecând de la baza de la Balaclava, au început să conducă lucrările de asediu de-a lungul zonei muntoase Cherson de la sud de Sevastopol. Au fost săpate redute, tranșee și locașuri pentru bateriile de tunuri. Cum infanteriștii ruși și
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
sud de Sevastopol. Au fost săpate redute, tranșee și locașuri pentru bateriile de tunuri. Cum infanteriștii ruși și comandantul lor, Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
a stricat, furtunile de iarnă răvășind tabăra aliaților și liniile de aprovizionare. Oamenii și caii s-au îmbolnăvit și au ajuns în scurtă vreme să sufere de foame. În timp ce Totleben extindea fortificațiile din zonele Redan, Malakoff și a bastionului Flagstaff, genistul șef britanic, John Fox Burgoyne a încercat să cucerească Malakofful, care părea cheia de boltă a apărării Sevastopolului. Au fost începute lucrări de asediu care să aducă mai aproape de Malakoff trupele aliate. Ca răspuns, Totleben a dispus săparea de gropi
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
au fost plantate 1.500 de mine antitanc și 1.700 de mine antipersoanl pe kilometru de front, dar în sectoare bine definite, această densitate putea varia între 1.400 și 2.000 pe kilometru, funcție de direcțiile așteptate de atac. Geniștii sovietici au construit de asemenea mii de kilometri de tranșee, au întins mii de kilometri de garduri de sârmă ghimpată, au construit mii de obstacole antitanc și mii de poziții de tragere pentru mortiere și tunuri. De asemenea, au fost
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
modest. Chiar și când vehiculele reușeaa să îndepărteze minele, ele nu dispuneau de sisteme care să marcheze poteca deminată pentru deplasarea tancurilor. Câmpurile minate erau împânzite de mici locașuri de tragere individuale și baterii de artilerie de câmp, care vânau geniștii germani în timp ce aceștia încercau să demineze manual un drum pentru deplasarea tancurilor. Datorită tuturor acestor măsuri defensive, înaintarea germană a fost mult îngreunată, iar pierderile suferite de ei au fost fosrte ridicate. De exemplu, batalionul al 653-lea "Panzerjäger" a
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
pentru producerea de mari pierderi inamicului. Capacitatea unităților Armatei Roșii, care se apărau în tranșee, de a întârzia înaintarea germanilor a fost vitală pentru manevra de deplasare a rezervelor în cele mai amenințate sectoare. Chiar în timpul luptelor, mici grupuri de geniștii sovietici au plantat peste 900.000 de mine, în general acționând noaptea pe direcțiile cele mai probabile de atac ale inamicului. Din nou frontul sovietic s-a remarcat prin faptul că practic nu a pierdut multe piese de artileri, soldații
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
au fugit panicate. Infanteria germană a reușit până la miezul nopții să deschidă o străpungere de aproximativ 8 km în liniile franceze. Chiar așa, majoritatea infanteriștilor germani nu reușiseră să traverseze râul, singurele care asigurau succesul fiind doar șase plutoane de geniști de asalt. Debandada apărută la Sean a început să se răspândească rapid de-a lungul liniilor franceze. Pe 13 mai la ora 19:00, militarii Regimentului 295 al Diviziei 55, care apăra cea mai depărtată poziție de la Bulson, la 10
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
după capitularea Franței. Divizia I blindată britanică comandată de generalul Evans, total lipsită de trupele de infanterie, care fusesereă trimise să apere regiunea Calais, a ajuns în Franța în iunie 1940. Tanchiștilor britanici li s-a alăturat un batalion de geniști scoțieini. Noua mare unitate a primit sarcina să lupte în ariergardă. La sfârșitul campaniei, Erwin Rommel și-a arătat aprecierea pentru rezistența forțelor britanice, care au pus multe probleme germanilor în ciuda echipamentului inferior și a crizei de muniție. pe 26
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni. Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinși cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraș săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniștilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimiși din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat și torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse. Mehmed a făcut o ofertă de
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
mod corect că principalul efort al atacatorilor va fi făcut peste râul Oder și de-a lungul autostrăzii principale est-vest. Generalul a decis că trebuie să încerce să apere malul Oderului doar cu forțe nesemnificative. În schimb, el a ordonat geniștilor să fortifice Înălțimile Seelow care străjuiau râul Oder în dreptul podului autostrăzii de peste râu, la aproximativ 90 de km est de Berlin. De asemenea, el a stabilit alte câteva linii de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
să fortifice Înălțimile Seelow care străjuiau râul Oder în dreptul podului autostrăzii de peste râu, la aproximativ 90 de km est de Berlin. De asemenea, el a stabilit alte câteva linii de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor. Geniștii au transformat câmpiile din zonă, care erau deja saturate de apă, în mlaștini, prin golirea unui baraj hidrotehnic. În continuare, geniștii au construit mai multe rânduri de linii defensive, care ajungeau până în suburbiile Berlinului. Aceste linii erau formate din șanțuri
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
De asemenea, el a stabilit alte câteva linii de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor. Geniștii au transformat câmpiile din zonă, care erau deja saturate de apă, în mlaștini, prin golirea unui baraj hidrotehnic. În continuare, geniștii au construit mai multe rânduri de linii defensive, care ajungeau până în suburbiile Berlinului. Aceste linii erau formate din șanțuri antitanc, poziții de artilerie antitanc și o rețea complexă de tranșee și buncăre. În primele ore ale zilei de 16 aprilie
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
ai războaielor începutului secolului al XX-lea, sau ai insurecției din ianuarie. Au fost decorate cu Crucea de Argint două orașe (Lwów și Verdun) și 14 drapelele de luptă ale 14 regimente de infanterie, 6 de cavalerie, un batalion de geniști, o unitate de servicii auxiliare deservite de femei și a 12 unități de artilerie. Pe 24 noiembrie 1922 a fost deschisă o noua listă de decorare pentru timp de pace. În 1923 a fost decernata ultima medalie unor veterani ai
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
să conceapă un proiect universal în 1960. În vara anului 1962, Mao Zedong a fost de acord să furnizeze gratuit Hanoiului, 90.000 de puști și pistoale. Începând din 1965, China a trimis baterii de protecție antiaeriană și batalioane de geniști Vietnamului de Nord pentru a repara daunele cauzate de bombardamentele americane, a reconstrui drumurile și căile ferate și pentru a efectua alte lucrări de geniu. Acest ajutor a dat posibilitatea unităților militare combatante nord-vietnameze să lupte în sud. Relațiile chino-sovietice
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]