14,807 matches
-
aurit mi-a spus a doua zi , vizionar, la hotel vasiliu am trecut cu 130 la oră prin comuna tutova la ieșire pe o băncuță de lemn stătea un om cu o vioară dar nu cânta o ținea așa pe genunchi visător de fapt era trist și tăcut am crezut că e george enescu nu cred, m-am contrazis imediat, cred că e ciprian porumbescu nu, nici vorbă , mi-a zis vasiliu, e celălalt vasiliu, poetul din bacău în localitatea zorleni
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
Dar corbii, în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11 Frunză de nuc, amară; adusă-n casă; pe care-o presez. 12 Nuci pe jos. Am să-mi fac o torcăitoare, planetă Pământ! 13 ... Am să torc toată iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
că vecina lui de compartiment e cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
1) Praful se cațără pe genunchii mei ca o iubită Și cântă la chitară faptele mele de vitejie Toți dușmanii mei au fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Oriunde privesc Faptele care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
Doamne, le-am smuls din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt solzii de reptilă. Nu-i văd în ochi vinul frumuseții și înjur: „Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul celor dragi.
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde arheologii vor săpa să le dea de urmă.) Femeia cea albă aiurează-n colibă sub genunchii de piatră ai timpului care nu s-a născut!
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
a lăsat în aer o dara sânii îi păreau mai rotunzi, pielea mai rece și gândurile cumva mai aproape de buzunarul meu de la piept Știi... după tangoul asta n-o să mai dansăm niciodată mi-a zis și mi-am retras genunchiul dintre coapsele ei. Te sinucizi am intrebat forțând cu ? distanță ce-ncremenise între noi Nu. Punem . pam pam pam pam E ultima seară Clavirul a murit și vioară cu-n țipat scurt. culorile s-au șters și seara nu a
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți morții mei te rog nu mai turna peste inima mea vie alcool moartea cea mare va veni zi și noapte din Asia Mică
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
iarăși sus cum urci direct din gura mea în fiecare dimineață și nu te mai întorci niciodată pe dîmbul verde de pămînt nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur înghițindu-și propriul său nume. acum e seară ușa casei se-nchide singură iar geamul se-nfundă cu întuneric cauți o
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
Ana Blandiana in fresca Ctitori purtându-și în brațe cu greu Mănăstirile, Ca pe un capital convertibil La change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea la care trebuia să mă rog, pe acoperișul muntelui, lîngă glezna Ta, să mă bucur alături de Tine. Cum poți fi atît de bun cu mine? Cum poți fi atît de bun la nesfîrșit? Cum poți
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
lintiță, răscopt Ca oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger mort, Dat peste cap - , iubito, încheg plăceri mai rare, Mai dulci decît bomboana marchizului de Sade Și ca s'te frigă roua,-n genunchi pe ciuperci cad.
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi, huiduit de toți. Iar tînăra daciță se apropie de cel ce-i făcuse dreptate și-i sărută genunchii. Prefectul, surprins de gest, simți deodată un lucru foarte curios pe care nu putea să și-l explice. Femeia nu mai isprăvea cu mulțumirile și Tiberius n-o oprea defel. Favoritul îl privea cu ochii holbați, nevenindu-i să creadă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Mielului, Capul Iedului lăudat Celui ce numele său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de stejar și alta de fag La care de trei ori să mă-nchin, De trei ori stând cu genunchiul drept sprijinit în Meleag, De trei ori bat cu talpa în prag Către Unul din Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna Marilor Profunzimi La străbunul călătorind către străbuna răpită de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
redactorul meu care a înșfăcat pentru noi câteva haine groase din cuier, practic ne-a înșfăcat și pe noi și ne-a gonit pe scările blocului în jos, ocazie cu care m-am împiedicat și am căzut rău pe un genunchi între etaje, la jumătatea drumului către stradă. șchiopătam, piciorul îmi sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Dar poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]