523 matches
-
pierzi. Unii ziceau c-ar fi soare, alții - întruchiparea de nor înspre grâu, dar nu avea aripi, cum nici inima n-are, ci numai flăcările-ntinse a zbor. Pasăre a sfântului sărut! Numai îndrăgostitul Te șoptește, cum apele-și sorbeau genunea spre-nceput asemeni cu pleoapele, din două - zborul întreit al Păsării cu umbră de pește. PESTE VREMURI DE COLIND Când începeau să se rumenească măgurile serii, plecam către Tine, Doamne, să-ți înflorim toți merii de-a florile dalbe. Spre
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
am așteptat ca la plecare s-o-mbrățișez neașteptatului habar și tot cireșul de deasupra să i-l spun, dar... a fost doar strânsul mâinii, dar lung ca un fior când stelele se nasc din liniștea fântânii că ne sorbeam genunile din ape ne-ncepute și-mi vine ca să cred pân-oi închide ochii că fata-n seara-aceea cu-adevărat a vrut să mă sărute. SPRE LEGĂTORUL DE DRUMURI Pe rând copacii au învățat de la mesteacăn legănările albe-n scriptură de nins
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
valoare! Din manuale-s scoși la repezeală, Fără gândire, fără socoteală. Să-nvețe nu mai știu bieții copii, Ce mai e „modern”pentru a doua zi! Ei sunt „epigonii”, celui din înalt, Ce pentru noi „Luceafărul”...a creat. Iar din genunea vremilor apuse, El ne-a adus„ Scrisorile” la ușe! „Țara lui de glorii, țara lui de dor”... La trecutu-i mare,halal viitor!!! Mihai Eminescu, este depășit, Scos din manuale, uitării sortit? Să-l uităm pe Nică, cel din „Amintiri
DÂNŞII PENTRU CINE SCRIU? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357256_a_358585]
-
Acasă > Poeme > Emoție > METAMORFOZELE DUPĂ OVIDIUS PUBLIUS NAȘO Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului (Neroditorul Haos ...) Mai la'nceput de toate, cănd stăpânea genunea, Iar nefirescul însuși cu ea se'mpreuna, Neptun, Uranus, Geea n-au prins a se'nscăuna Și nici Apollo, Febe, nu-și împlineau minunea. Amestecate'n ele și din nimic desprinse, S-au rostuit în vreme cer, aer și pământ
METAMORFOZELE DUPĂ OVIDIUS PUBLIUS NASO de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384858_a_386187]
-
CU MINTEA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Să scrii cu mintea? Ce deșertăciune! E ca și cum l-ai judeca pe El. Poteca-i aspră către Gabriel, Aminte ia, Parnasul e genune! Nu poți ciopli ce'n suflet germinează! Poemul e semințelor veșmânt, Nu da alt sens, naturii, prin cuvânt, În tine, Demiurgul desenează. Nu orice vis ajunge pe simeze, Rostindu-te pe tine, vei rodi Un adevăr ce nu-l vor
SĂ SCRII CU MINTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384940_a_386269]
-
se stinge... Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn... Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni, în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
recea agonie, Flori albe-nmiresmate și sihastre, Îmi cântă iarăși, trista-mi simfonie. Și menestrelu-mi cântă-n gând, Însă nu vreau s-ascult ce spune, Sunt slove ce le simt încă arzând, În zile de lumină și-n cele de genune Și dacă glasu-ți n-o să-l mai ascult, Voi asculta doar șoapta dulce-a mării, Izvorul îmi va susura iubirea de demult, Zefiru-mi va prinde-n păr, floarea uitării. Când zorii îmi spun să mă deștept, Voi învăța în visul
NU TE MAI AȘTEPT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385120_a_386449]
-
pașii-mi de mătase, țineai în brațe lungi iertări din flori căci, dorul greu din toamnă, mi te luase. Castele, mii, de fluturi argintii strângeau, apatic, în clepsidre zborul, doi stropi de ploaie prinși în colivii, sorbeau cu patimi, în genuni, amorul! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PICURI DE IUBIRE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
fierbinți. La pieptul meu te prăvălește Făptură ruptă din povești, Și al tău trup îl odihnește, Atât cât ai să zăbovești! Iar Luna parcă stă-n amvon Să tălmăcească-n zori minunea, Pornită-n ceruri ca un zvon- Frumoasa ce-a-mblânzit genunea! Referință Bibliografică: LACRIMA PĂMÂNTULUI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > RUGĂ DE SEARĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Întinde-mi Doamne mâna, pot să sar peste genunea care-mi stă în față, chiar dacă-n jurul meu e-atâta ceață și munți de îndoială-n spate car. Fă-ți mâna punte și din nou mă-nvață cum să zidesc în dragoste altar, să nu-mi mai curgă-ntruna
RUGĂ DE SEARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382555_a_383884]
-
noapte, mamă, Te strig și ziua toată, Dar nu-mi răspunzi. Bag samă Că numa-n vis s-arată Chipul tău de înger, Surâsul tău din cer. Mi-e dor de tine, mamă Și poza asta rece Pare că din genune Ivită-i și mă trece Un fior. O, mi-e teamă Că-i rece-n a ta lume. Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de nu se poate! De mi-ai veni o clipă Să vezi că
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! ( POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383876_a_385205]
-
să beau din al Tău har, Cu post și rugăciune să mă sfințești pe mine, Iar moartea Ta, Iisuse, nu fie în zadar! Nu mă lăsa Iisuse, să dau tributul morții! Nu mă lăsa în gânduri să cad ca în genune! Când grijile lumești dori-vor să mă-ngroape, Tu, Doamne, mă trimite napoi, la rugăciune! Mă-nvrednicește, Doamne, să mă hrănesc din Tine, Să beau din al tău har o rouă de credință, Chiar de tristețea vieții adesea bate-n
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]
-
Acasă > Poezie > Credință > MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului De ce slab sunt fără Ține, genune-n a mea fire, De-un simplu gând, al neființei, mintea încă-mi sperie? Răspuns tabu, de nicăieri nu l-am aflat, Desi cu sârg în cărțile înțelepților am căutat... Știință lor descoperă din ce-i făcut atomul, Dar nu
MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382830_a_384159]
-
pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de unitate, printr-o forță magică și unificatoare - imaginația, printr-un limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung prin viața mea am făcut/ Și pe pământ, în genuni și printre stele.../ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înșelător cu ele!... Am colindat ani și ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva... ceva.../ Voiam să strig, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382980_a_384309]
-
pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de unitate, printr-o forță magică și unificatoare - imaginația, printr-un limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung prin viața mea am făcut/ Și pe pământ, în genuni și printre stele.../ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înșelător cu ele!... Am colindat ani și ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva... ceva.../ Voiam să strig, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382980_a_384309]
-
pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de unitate, printr-o forță magică și unificatoare - imaginația, printr-un limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung prin viața mea am făcut/ Și pe pământ, în genuni și printre stele.../ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înșelător cu ele!... Am colindat ani și ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva... ceva.../ Voiam să strig, dar
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. Se-așterne tăcerea, Pe drumuri și-n cer; M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimi De foc, peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Citește mai mult Se-așterne tăcerea,Pe drumuri și-n cer;M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimiDe foc, peste gând,Și-aștept să apară lumina.Cu fiece clipăM-afund în genuni! E frig și e noapte,Afară!Se-aud vânturiCe plâng șuierând;Dă, Doamne,Să vină lumina!Țărâna cea receSă-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ales de porumbei, nu și-a putut da seama; au fost surprinși în culcușurile lor în toiul nopții, s-au putut unii salva dacă prăbușirea a survenit către ziuă... Zile întregi a lipsit prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților de sare. Adeseori îl însoțeam și eu, Teritoriul nu mă mai înspăimânta, îndrăzneam să privesc fără nicio reținere spre adâncurile lui și aruncam de pe buza prăpăstiilor resturile
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
și de toate popoarele, ca un nebun ce sunt, astfel ca să pot povesti minunea care mi se întâmplă! De ce nu priviți, oameni asemenea dumnezeilor? Mâna aceasta puternică și plină de lumină care mi se întinde pentru a mă salva din genunile neființei, o vedeți? Eu o știu, pentru că o cunosc din toate celelalte experiențe ale mele, din toți ceilalți eu ai tuturor oamenilor care am fost și din toți ceilalți mine ai tuturor copiilor noștri nenăscuți, și a venit acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor bucuriilor și, mai presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt, avusese prea puține contacte cu libertinajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fosfor "tu". REGRESIV Din văi defuncte strig acele patrii Pășunile reptilei spume-ntîi Cenușa în orb Nil a Cleopatrei Ereb, termen de sulf ca un lămâi. Știu lire cardinale date centre Acești reci acustici de firizi Uimiri și mari zăceri adiacente Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să urci Sub agere oțele silnici: O Moscovă de cer și furci. Stea netedă, vigoare-n chiciuri, Asprime zveltă, imn de biciuri! Explică stricte-acele glorii De căngi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se ivește întâmplător, ci inițiatic întru „înmiresire“ și cosmologie zalmoxiano-pythagoreică, sub umbrela cabalistică a „sextadei“, a unui șase, număr-de-nuntire-Yin (urmând, firește, numărului cinci, al secțiunii de aur, al nuntirii-Yang), legat de Soarele Tânăr / Războinic, în celestul dans fertilizator, încrețitor de genune, în primul rând, prin constelațiile zodiacale - șase descrescătoare (până-n „ler“, „cuptor“, „solstițiu“, de Căluș de iarnă) și șase înălțătoare (până-n „solstițiul“ Călușului de vară, al trimiterii Solului - celor cu știința de a se face nemuritori - drept „ambasador“ al Daciei la
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]