112 matches
-
se află la distanța "d" de centrul cercului exterior. Ecuațiile parametrice pentru o epitrohoidă sunt: Cazurile speciale includ melcul lui Pascal cu "R" = "r" și epicicloida cu "d" = "r". Jucăriile Spirograph trasează curbe epitrohoide și hipotrohoide. Orbitele planetelor din sistemul geocentric al lui Ptolemeu sunt epitrohoide. Statorul motorului Wankel este o epitrohoidă.
Epitrohoidă () [Corola-website/Science/307058_a_308387]
-
Și stelele sunt blestemate să fie legate de Narnia ca ființe. Autorul spune în primul volum că creaturile răului nu pot fi descrise, căci este o carte dedicată copiilor. Caracteristici generale Lumea Narniei este o lume plată într-un univers geocentric.Cerul său este un loc impenetrabil de creaturile muritoare. Stelele Narniei sunt creaturi humanoide în ardere.Constelațiile sale sunt rezultatul unui dans mistic în ceruri,al stelelor pentru a anunța venirea lui Aslan,creatorul Narniei.Stelele se așeaza deseori în
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
a 13-a zodii, intervine decalarea întregului grup zodiacal. Noua delimitare a zodiilor se pare că este: ► Pești 12.03-18.04 - Notă: aceste constelații pot fi decalate câteva ore sau chiar zile depinzând de rotația aparenta a soarelui pe modelul geocentric.
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
exact al schimbărilor relative și absolute ale nivelului mării. Abia în ultima perioadă, dezvoltarea tehnicilor spațiale, în special a "Sistemului de Poziționare Globală" (GPS), a permis determinarea cu precizie a schimbărilor de înălțime ale stațiilor față de un sistem de referință geocentric global. Observațiile de GPS executate la stațiile maregrafelor permit separarea variațiilor relative ale nivelului mării de mișcările verticale ale scoarței terestre, din înregistrările de nivel astfel:
Nivelul mării () [Corola-website/Science/302410_a_303739]
-
cel mai elocvent și actual exemplu este dezbaterea privind creaționismul, privind compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii și teoriile științifice ale cosmologiei și biologiei evoluționiste. Un exemplu mai vechi este reacția Vaticanului față de negarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice. Științele sociale au fost de asemenea ținta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost reinterpretate (pe fondul găsirii unor noi surse sau a descoperirii de greșeli de traducere) contrazic versiunile acceptate dogmatic. Întrucât pentru credincios, dogma este prin
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
a obiectelor și fenomenelor realității, ținând seama de proprietățile lor reale. Atunci când fizicienii au depășit granițele fenomenelor observabile, spre macro- și spre microcosmos, modelarea a devenit o necesitate. Astfel, încă din Evul Mediu au fost concepute modele ideale precum modelul geocentric, modelul heliocentric, modelul planetar al atomului, modelul gazului ideal etc. Astăzi, atenția multor cercetători fiind îndreptată spre nano-procese, simularea acestora pe computer cu ajutorul diverselor metode matematice nu mai este o noutate. Observațiile și experimentele au condus la elaborarea și validarea
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
n" x 0,5625MHz, unde "n" este numărul canalului de frecvență ("n"=0,1,2...). Semnalul radio de navigație include efemeridele și almanahul GLONASS. Efemeridele reprezintă coordonatele exacte ale satelitului (X, Y, Z) care descriu locația în sistemul de referință geocentric fix PZ-90. Parametrii acestui sistem sunt: "a"=6378136 m, "f"=1:289,257839303. Almanahul păstrează informații despre toți sateliții GLONASS și include elementele orbitei kepleriene, și decalajul de timp pentru fiecare ceas din sistemul GLONASS cât și date despre starea
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
era mediată de atmosfera Pământului. El a notat că mareele variază în timp și intensitate în diverse locuri ale lumii. În civilizația islamică medievală, datorită dominației științifice a sistemului ptolemeic la începutul astronomiei islamice, majoritatea astronomilor musulmani a acceptat modelul geocentric. Totuși, mai mulți învățați musulmani ai vremii și-au pus problema dacă Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
o critică dură a modelului lui Ptolemeu în "Îndoieli asupra lui Ptolemeu" (circa 1028), interpretată de unii ca o critică a geocentrismului ptolemeic, deși alții admit doar că această critică privea unele detalii ale modelului lui Ptolemeu, și nu teoria geocentrică. Alhacen a propus însă, mai târziu, rotația Pământului în jurul axei în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile astronomice indiene ale lui Aryabhata, Brahmagupta și Varahamihira în lucrarea sa "Indica". Al-Biruni era de acord cu rotația Pământului
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în "Modelul mișcărilor" (c. 1038). În 1030, al-Biruni a discutat teoriile astronomice indiene ale lui Aryabhata, Brahmagupta și Varahamihira în lucrarea sa "Indica". Al-Biruni era de acord cu rotația Pământului în jurul propriei axe, și, deși era inițial neutru în raport cu modelele geocentric și heliocentric, a notat că heliocentrismul este o problemă filozofică, și nu una matematică. Abu Said al-Sijzi, un contemporan al lui al-Biruni, a sugerat posibila mișcare a Pământului în jurul Soarelui, teorie pe care Biruni nu a respins-o. Qutb al-Din
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
al IX-lea, astronomul afgan Ja'far ibn Muhammad Abu Ma'shar al-Balkhi a dezvoltat un model planetar ce poate fi interpretat ca model heliocentric. Aceasta se datorează revoluțiilor orbitale ale planetelor date ca revoluții heliocentrice și nu ca revoluții geocentrice. Lucrarea sa privind teoria planetelor nu s-a păstrat, dar datele sale astronomice au fost mai târziu înregistrate de al-Hashimi și de Abū Rayhăn al-Bīrūnī. Al-Biruni a discutat posibilitatea ca Pământul să se rotească în jurul propriei axe și în jurul Soarelui
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
observatorul Maragheh, în lucrarea sa "Hikmat al-'Ain", a scris o pledoarie pentru un model heliocentric, dar mai târziu a abandonat ideea acestui model. Ibn al-Shatir (n. 1304) a eliminat necesitatea unui ecuant, propunând un sistem ce era doar aproximativ geocentric, demonstrând trigonometric că Pământul nu este centrul exact al universului. Rectificarea sa a fost ulterior utilizată în modelul copernican, împreună cu perechea Tusi și cu lema Urdi a lui Mo'ayyeduddin Urdi. Teoremele lor au jucat un rol important în modelul
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
ele cunoscute în Europa la acea vreme. În secolul al XVI-lea, lucrarea "De revolutionibus" a lui Nicolaus Copernic a prezentat o discuție completă privind modelul heliocentric al universului în același fel în care "Almagest" a lui Ptolemeu prezentase modelul geocentric în secolul al II-lea. Copernic a discutat implicațiile filozofice ale sistemului propus de el, l-a elaborat în toate detaliile geometrice, a dedus parametrii modelului său dintr-o serie de observații astronomice, și a alcătuit tabele astronomice care permiteau
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
aparentă, și nu una reală: este un efect de paralaxă, ca și un obiect observat de cineva în trecere pe lângă el și care pare să se miște înapoi pe fundalul orizontului. Această problemă a fost rezolvată și în sistemul tychonic, geocentric; acesta din urmă, însă, deși elimina epiciclurile majore, păstra ca realitate fizică mișcările neregulate înainte și înapoi ale planetelor, pe care Kepler le-a caracterizat drept un „covrig”. Copernicus îl citează pe Aristarh într-un manuscris ne publicat din lucrarea
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
a devenit ostil față de acesta. În timp, Biserica Catolică a devenit principalul oponent al heliocentrismului. Sistemul favorizat de instituțiile religioase era cel al lui Ptolemeu, în care Pământul era centrul universului și toate corpurile cerești orbitează în jurul lui. Un compromis geocentric a venit dinspre systemul tychonic, în care Soarele se rotea în jurul Pământului, iar planetele se roteau în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
considerată actul formator al geografiei cantitative, a cărei scop este acela de măsurare a spațiului și a fenomenelor care se manifestă în spațiu. Opera lui Ptolemeu înfățișează concepția antică conform căreia Universul ar avea în centrul său Pământul. Aceeași viziune geocentrică este afirmată de această dată pe alte căi (demonstrații matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului bizantin Emanuel Chrysoloras) a fost dedicată Papei Alexandru al V-lea în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
din cele mai importante lucrări grecești în domeniul matematicii și s-a găsit soluția ecuațiilor de gradul trei. Cunoștințele obținute în astronomie de către Nicolai Copernic (1473-1543), Tycho Brahe (1546-1601) și Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor mișcării planetelor, depășesc viziunea geocentrică a lui Ptolemeu, conducând la reprezentarea heliocentrică a sistemului solar. Către sfârșitul secolului al XVI-lea, Galileo Galilei (1564-1642) aplică modelele matematice în studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant îl constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile - tipografiei
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
la început transmis posterității prin intermediul unei traduceri în limba arabă, cu titlul "al-Majisti", devenit Almageste. Acest tratat a constituit lucrarea de bază a astronomiei în timpul Evului Mediu și cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunțită a reprezentării geocentrice a universului, prezentă deja într-o formă mai simplă în lucrările lui Hipparchus din Niceea, numită astăzi sistemul ptolemeic. Ptolemeu respinge astfel idea unui Univers heliocentric, expusă în lucrările lui Aristarchus din Samos și Seleukos din Seleukia, care abia 1300
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
lucrarea ar fi fost pierdută pentru europeni. Europa occidentală a redescoperit "Almagest" pornind de la versiunile traduse din arabă. Astfel, o traducere latină a fost realizată de Gérard de Crémone, provenind de la un text din Toledo. Se fac studii asupra modelului geocentric al lui Ptolemeu, sunt construite primele observatoare astronomice, e studiată planeta din punct de vedere fizic. Al-Biruni realizează distincția dintre astronomie și astrologie. Alhazen și Ibn al-Shatir realizează separarea dintre filozofia naturală și astronomie. Se dezvoltă primul model non-ptolemaic. si
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
model non-ptolemaic. si aceasta prin opera lui Alhazen si Mo'ayyeduddin Urdi, la care ulterior contribuie si Ibn al-Shatir. Astronomii arabi pot fi considerați precursori ai teoriei heliocentrice a lui Copernic. Astfel, Al-Tusi, în lucrarea "Tadhirah", aduce o critică modelului geocentric. Astronomii arabi au inventat si perfecționat un număr mare de instrumente, care le permiteau o bună cunoștere și observare a cerului, cum ar fi astrolabul (considerat o adevărată bijuterie a calculului matematic), instrumente de măsurare a timpului (de la cadrane solare
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
tribut. "Micromégas" (1752) a lui Voltaire cuprindea doi extratereștri, de pe Saturn și Sirius, care sunt uriași și vizitează Pământul din curiozitate. La început, ei socotesc planeta ca fiind nelocuită, din cauza diferenței de mărime dintre ei și pământeni. Când descoperă viziunile geocentrice ale filozofilor pământeni, ei se amuză de importanța pe care și-o acordă pământenii în raport cu ființe mult mai mari din univers, cum ar fi ei doi. În 1892, clericul australian Robert Potter a publicat la Londra "The Germ Growers". Textul
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
-ți placă ceea ce vezi: un documentar" - fiind publicate anterior altundeva. În ediția originală americană, povestirile 2 și 3 sunt inversate, la fel 5 și 6. Povestirea tratează modul în care ar fi lumea dacă universul ar respecta într-adevăr modelul geocentric din vechea cosmologie babiloniană, în care Pământul se află în mijlocul unei succesiuni de sfere celeste. Ea prezintă un tânăr miner din Elam care urcă în Turnul Babel pentru a ajuta la spargerea bolții cerești. Pe drum are parte de numeroase
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut. O posibilă explicație a faptului ca modelul geocentric a fost adesea și primul propus și în același timp a rămas preponderent milenii, e că pentru toți observatorii Soarele și planetele păreau a se roti în jurul Pamântului, în timp ce observatorul constata că Pământul rămânea static. Fără un punct de referință
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
un pasager aflat într-un vagon de tren tocmai pus în mișcare, și care nutrește un timp falsa impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se miște. Singura excepție de la regula primordialității clare a unui sistem geocentric este cel al civilizației grecești, unde ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) au apărut relativ simultan cu cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
tocmai pus în mișcare, și care nutrește un timp falsa impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se miște. Singura excepție de la regula primordialității clare a unui sistem geocentric este cel al civilizației grecești, unde ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) au apărut relativ simultan cu cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh). Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]