336 matches
-
(d. 567) a fost ultimul rege al gepizilor, în secolul al VI-lea. După înfrângerea sa în lupta împotriva longobarzilor și avarilor, formațiunea statală a gepizilor s-a destrămat. Gepizii dețineau importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
(d. 567) a fost ultimul rege al gepizilor, în secolul al VI-lea. După înfrângerea sa în lupta împotriva longobarzilor și avarilor, formațiunea statală a gepizilor s-a destrămat. Gepizii dețineau importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund, iar dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund, iar dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard Alboin a fratelui lui Cunimund, Turismod. Războiul dintre
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
dușmănia la adresa longobarzilor a acestuia din urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard Alboin a fratelui lui Cunimund, Turismod. Războiul dintre gepizi și longobarzi a reizbucnit în 565. Cunimund, trecut între timp la conducerea gepizilor, a făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
și longobarzi a reizbucnit în 565. Cunimund, trecut între timp la conducerea gepizilor, a făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii au încheiat o alianță cu tribul avarilor, nou venit în regiune și stabilit în marginile răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii au încheiat o alianță cu tribul avarilor, nou venit în regiune și stabilit în marginile răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru a întări și mai mult alianța anti-longobardă, Cunimund a acceptat cedarea Sirmium-ului către bizantini, fapt de această datădus la îndeplinire. Cu toate acestea, trupele imperiale, odată pătrunse în Sirmium, au evitat joncțiunea cu gepizii, în cele din urmă regele
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
răsăritene ale formațiunii statale a gepizilor. Pentru a întări și mai mult alianța anti-longobardă, Cunimund a acceptat cedarea Sirmium-ului către bizantini, fapt de această datădus la îndeplinire. Cu toate acestea, trupele imperiale, odată pătrunse în Sirmium, au evitat joncțiunea cu gepizii, în cele din urmă regele Alboin a zdrobit forțele lui Cunimund în 567, chiar fără a mai aștepta sosirea avarilor. Potrivit cronicii lui Paul Diaconul, Alboin l-a ucis pe Cunimund, transformându-i craniul într-o cupă. Cunimund a avut
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
obișnuiau să îi masacreze pe aproape toți bărbații din așezările pe care le cucereau. Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari, un popor turcic . După sosirea lor în regiune, ei și-au impus autoritatea împotriva gepizilor, care stăpâniseră până în acel moment teritoriile de la est de râul Tisa . La început, avarii au fost un popor nomad, dar au adoptat treptat un stil de viață sedentar, așa cum o demonstrează cimitirele în care au fost îngropați membri ai trei-patru
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
marcha uuangariourum)" din extremitatea vestică a Bazinului Carpatic. Numele "wangar" pare să reflecte forma slavă a etnonimului onogurilor, un alt popor de origine turcică, care ar fi fost la rândul lor prezenți în regiune. Un al treilea grup, cel al gepizilor, care fusese unul dintre vasalii avarilor, a supraviețuit până în a doua jumătate a secolului al IX-lea, fiind atestat în același document ca locuitori ai Panoniei Inferioare pe la anul 870. Teritoriile atacate de Imperiul Franc au fost guvernate mai întâi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și le-a dat locuință în Munții Balcani. Timp de 30 de ani, Ulfila a lucrat în Moesia inferioară, la poalele lui Haemus. Istoricul Iornandes spune că activitatea lui Ulfila s-a întins până departe și asupra ostrogoților și a gepizilor. El a fost un mare misionar printre barbari și i-a adus la picioarele Domnului. Wulfila și-a terminat traducerea înainte de anul 381 d.H. și a murit după doi sau trei ani. Popularitatea de care s-a bucurat opera sa
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
existe în sudul Dunării, inclusiv Dobrogea. Goții au fost izgoniți la sfârșitul secolului al IV-lea de către huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc înrudit cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI-lea (562÷567). Ei s-au stabilit în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
divinitate tutelară comună, pe care romanii o asociau cu Marte. Separarea lor, mai exact migrația triburilor de vest spre provincia romană Dacia, a fost rezultatul suprapopulării regiunii de la nord de Marea Neagră, unde ostrogoții își stabiliseră un vast și puternic regat. Gepizii, un alt popor germanic, au devenit vasalii și rivalii lor. Învinși de huni în regiunea din nordul Mării Negre și obligați să-i urmeze în expedițiile lor prădătoare, ostrogoții se găseau, după moartea lui Attila, în Panonia. Sub conducerea lui Theodoric
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
iunie, dată sugerată inițial de J.B. Bury și de atunci acceptată de mai mulți istorici, deși unele surse susțin data de 20 septembrie. În noaptea dinaintea bătăliei principale, una din trupele france alăturate romanilor a dat peste o oaste a gepizilor loiali lui Attila. Jordanes citează un număr de circa 15.000 de morți de ambele părți pentru această luptă ("Getica" 41.217), dar acest detaliu nu se poate verifica. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoților să examineze rămășițele unui
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
ucis de lancea ostrogotului Andag. Deoarece Iordanes a servit ca notar fiului lui Andag, Gunthigis, povestea nu pare să aibă credibilitate, această versiune a fost cu siguranță o tradiție pentru mândria familiei. Paradoxal, Aetius interzice soldaților romani sa atace trupele gepide mult mai putin numeroase, așteptând în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
într-o perioadă în care administrația și armata Imperiului Roman își mutase centrul de greutate din "Dacia romană" la sud de Dunăre. În baza unor vestigii arheologice, se presupune că la în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă. Prezența lor relativ îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane. Existența unei părți a regatului panonic al gepizilor în Transilvania de vest și nord-vest a fost interpretată de unii istorici ca restabilire a relațiilor federale
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]