227 matches
-
Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred Sperber, au fost publicate și în revista săsească "Klingsor". A avut contribuții redacționale și la revista "Rumänische Rundschau", dedicată popularizării culturii române pentru cititorii germanofoni.. Lirica sa are la bază trăirile din timpul călătoriilor sale la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, multe dintre aceste creații literare fiind dedicate elogierii Partidului Muncitoresc Român (PMR), a lui
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
prelucrarea lemnului, tutunul și metalurgia. Turismul are o importanță deosebită. este o poartă către stațiunile din Alpii din apropiere, o mare parte din traficul ce tranzitează prin Elveția între Germania și Italia trece pe aici. Populația este în mare parte germanofonă, iar marea majoritate este romano-catolică.
Cantonul Lucerna () [Corola-website/Science/303726_a_305055]
-
din Berlin, a fost invitat în laboratoare de cercetare din Japonia și SUA și începând cu 2003, anul titularizării sale a fost profesor supleant la universități de talie internațională. Din 2005 este titularul primei catedre de cultură vizuală din spațiul germanofon și șeful departamentului pentru cultura vizuală din cadrul Universității Donau din Krems. Grâu este consilier și expert pentru diverse reviste de specialitate, asociații și fundații. Cercetările sale în domeniul culturii vizuale s-au concentrat, mai ales, asupra istoriei artei noilor media
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
senator. S-a distins ca un talentat publicist și polemist înfocat de limbă germană și ca un bun organizator, entuziast susținător al drepturilor civile și de autodeterminare ale evreilor. s-a născut în anul 1872, într-o familie de evrei germanofoni din orașul Cernăuți, aflat pe atunci în Bucovina ocupată de Austro-Ungaria. A studiat dreptul la Universitatea Franz Josef din orașul natal. În împrejurările în care comunitatea germană, inclusiv cea liberală, din Bucovina, ca și cea din Austria, a accentuat distanțarea
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
în Bucovina ocupată de Austro-Ungaria. A studiat dreptul la Universitatea Franz Josef din orașul natal. În împrejurările în care comunitatea germană, inclusiv cea liberală, din Bucovina, ca și cea din Austria, a accentuat distanțarea și adeseori aversiunea față de vecinii evrei germanofoni și a înființat la Cernăuți asociații studențești germane axate pe confesiunea creștină, tânărul Ebner, dezamăgit, a simțit că idealul asimilării la națiunea austriacă și cultura ei germană (așa cum era sustinut mai ales de Uniunea Israelită Austriacă) era practic imposibil de
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În aprilie 1848, armata prusacă a dezarmat milițiile poloneze și comitetele naționale poloneze care apăruseră în martie. Spre sfârșitul anului, Ducatul de Posen și-a pierdut ultimele vestigii ale autonomiei
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
germană din Provincia Prusia de Vest. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Prusia de Est, Silezia și cea mai mare parte din Pomerania și părțile estice ale Brandenburgului au fost anexate fie de Uniunea Sovietică sau Polonia, iar populația germanofonă a fost expulzată.
Prusia () [Corola-website/Science/298270_a_299599]
-
Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepție începutul Sărbătorilor Mari de "Tishri" din 1899. În perioada interbelică numărul evreilor din Sibiu a rămas relativ constant: Ca și majoritatea locuitorilor orașului, evreii din Sibiu erau în principal germanofoni și puțini cunoșteau limba maghiară sau, după Primul Război Mondial, limba română. O comunitate sefardă a fost fondată în 1923. După primul congres sionist, mișcarea sionistă și-a început activitatea și va crește rapid în perioada interbelică. În 1919, comunitatea
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina. Alfred Liquornik a fost primul copil al soților Moritz și Sali Liquornik născută Sternberg. După doi ani s-a născut și sora sa, Herta. Familia sa făcea parte din populația evreiască germanofonă din Bucovina și trăia modest din veniturile unei mici afaceri cu vopsele. În anii de gimnaziu, Alfred Liquornik a fost o vreme coleg cu Paul Antschel (Paul Celan) și Immanuel Weißglas. Ca și ei, a început să scrie versuri încă
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
autoritate în cadrul zonei neerlandofone (care corespunde regiunii Flandra) și în Regiunea bilingvă a capitalei Bruxelles (care corespunde cu Regiunea Capitalei Bruxelles); comunitatea francofonă are autoritate doar în cadrul zonei lingvistice francofone din regiunea Valonia și în Regiunea capitalei Bruxelles, iar comunitatea germanofonă are autoritate doar într-o zonă formată din 9 comune din provincia Liège din Valonia la frontiera cu Germania. Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea, poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială și controlează
Subdiviziunile Belgiei () [Corola-website/Science/305000_a_306329]
-
Are o suprafață de 16/844 km² (55.18% of Belgium), este divizată în 5 provincii și conține 262 comune. Capitala sa este orașul Namur. Limbile oficiale sunt limba franceză și, doar în nouă comune din est ce formează comunitatea germanofonă ce au fost cedate de Germania după primul război mondial, limba germană. Neerlandeza poate fi folosită în anumite scopuri administrative în 4 comune cu 'facilități' situate la frontiera cu Valonia și germana poate fi folosită în două de astfel de
Subdiviziunile Belgiei () [Corola-website/Science/305000_a_306329]
-
de Germania după primul război mondial, limba germană. Neerlandeza poate fi folosită în anumite scopuri administrative în 4 comune cu 'facilități' situate la frontiera cu Valonia și germana poate fi folosită în două de astfel de comune lângă zona comunității germanofone.
Subdiviziunile Belgiei () [Corola-website/Science/305000_a_306329]
-
Oglinzilor de la Palatul Versailles din Franța. Principii statelor germane de până atunci s-au adunat acolo pentru a-l proclama pe regele Wilhelm al Prusiei ca Wilhelm, împărat al Imperiului German, în urma capitulării Franței după Războiul Franco-Prusac. Neoficial, tranziția statelor germanofone înspre o organizare federală s-a desfășurat de-a lungul unui secol de experimente. Unificarea a scos la iveală unele diferențe religioase, lingvistice și culturale între locuitorii noii țări, iar 1871 reprezintă doar un moment din procesul continuu de unificare
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
moment din procesul continuu de unificare. Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană fusese dizolvat neoficial în 1806 după abdicarea împăratului Francisc al II-lea în timpul războaielor napoleoniene. În pofida problemelor legale, administrative și politice cauzate prin destrămarea Imperiului romano-german, popoarele regiunilor germanofone ale vechiului imperiu aveau o tradiție legală, lingvistică și culturală comună și au trăit experiențe similare în timpul Războaielor Revoluționare și Napoleoniene Franceze. Liberalismul european a oferit o bază intelectuală pentru unificare prin contestarea modelelor dinastice și absolutiste de organizare socială
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în 1818 și expansiunea sa spre includerea altor state din Confederația Germană a redus competiția dintre state și din cadrul statelor. Apariția noilor mijloace de transport a facilitat afacerile și turismul, ducând la noi contacte și uneori și la conflicte între germanofonii din toată Europa Centrală. Modelul sferelor de influență creat de Congresul de la Viena din 1814-1815 după Războaiele Napoleoniene a stabilit dominația austriacă în Europa Centrală. Totuși, negociatorii de la Viena nu au ținut cont de forța crescândă a Prusiei în rândul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a fost ecoul realizărilor comune din timpul Războaielor Napoleoniene, în deosebi al Războiului de Eliberare din 1813-1814. Creând o Germanie fără Austria, unificarea politică și administrativă din 1871 a rezolvat cel puțin temporar problema dualismului. La începutul anilor 1800, țările germanofone numărau peste 300 de entități politice din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Dimensiunea lor varia de la cea a teritoriilor mici și complexe ale ramurilor familiei princiare Hohenlohe până la teritoriile mari și bine definite ale Regatului Bavariei și ale Regatului Prusiei. Modul lor
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
cum ar fi Württemberg. Aceste state formau Sfântul Imperiu Roman, și la unele momente numărau peste 1000 de entități. Din secolul al XV-lea, cu câteva excepții, principii electori ai Imperiului au ales împărați din Casa de Habsburg. Printre statele germanofone, mecanismele administrative și legale ale Sfântului Imperiu Roman au constituit teren de rezolvare a disputelor între țărani și nobili, și între jurisdicții separate. Prin organizarea cercurilor imperiale ("Reichskreise"), unele state s-au grupat pentru a promova propriile interese regionale și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
comună poate servi ca baza unei națiuni, dar, după cum observă istoricii contemporani ce studiază Germania secolului al XIX-lea, a fost nevoie de mai mult decât simpla similitudine lingvistică pentru unificarea mai multor sute de state mărunte. Experiența Europei Centrale germanofone din timpul dominației franceze a contribuit la conștientizarea unei cauze comune, aceea de a alunga invadatorii francezi și de a recâștiga controlul asupra teritoriilor proprii. Exigențele campaniilor lui Napoleon din Polonia (1806-1807), cele din Peninsula Iberică, din Germania apuseană, și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
sociale și culturale din statele germane. În acest context, se pot observa rădăcinile sale în perioada napoleoniană. Organizațiile studențești "Burschenschaft" și demonstrațiile populare, cum ar fi cele de la Castelul Wartburg din octombrie 1817 au contribuit la creșterea simțului unității între germanofonii din Europa Centrală. Mai mult, promisiunile implicite și uneori explicite făcute în timpul Războiului de Eliberare a făcut poporul să se aștepte la suveranitate populară și la o largă participare la procesul politic, promisiuni care nu au fost onorate după obținerea
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
de poziția pe care o aveau în raport cu votul universal: cu cât mai largă era definiția pentru vot „universal”, cu atât erau considerați mai radicali. În pofida reacției conservatoare considerabile, ideile de unitate s-au alăturat noțiunilor de suveranitate populară în țările germanofone. La Festivalul Hambach din mai 1832 au venit peste 30.000 de oameni. Promovat ca bâlci, participanții au sărbătorit fraternitatea, libertatea, și unitatea națională. Aceștia s-au adunat în orașul de sub castel și au mers până la ruinele acestuia pe dealul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Italiei. Publicul francez nu a primit cu bucurie victoria prusacă și a cerut "Revanche pour Sadová", ceea ce a contribuit la sentimentul antiprusac în Franța, problemă ce a accelerat în lunile dinaintea declanșării Războiului Franco-Prusac. Austria a încetat să domine țările germanofone din Europa Centrală, și prima sferă de influență stabilita la tratatul din 1815 s-a destrămat irevocabil. Realitatea înfrângerii Austriei a avut ca rezultat regândirea diviziunilor interne, autonomiei locale și liberalismului. Noua Confederație Germană de Nord avea propria constituție, drapel
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
lui ianuarie. La 18 ianuarie 1871, prinții germani și comandanții militari principali l-au proclamat pe Wilhelm „Împărat German” în sala oglinzilor de la Palatul Versailles. În urma tratatului de pace, Franța renunța la regiunile sale locuite de germani (Alsacia și partea germanofonă din Lorena); plătea despăgubiri de război, calculate pe baza populației, ca fiind echivalentul precis al despăgubirilor impuse de Napoleon Bonaparte Prusiei în 1807; și a acceptat administrația germană a Parisului și a unei părți din nordul Franței cu „trupele germane
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
altă populație vulnerabilă în noul stat național german. Din 1780, după emanciparea dată de împăratul Iosif al II-lea, evreii din fostele teritorii habsburgice se bucurau de privilegii economice și legale considerabile care le lipseau conaționalilor lor din alte teritorii germanofone: aveau, de exemplu, dreptul de a fi proprietari de pământ și nu erau obligați să locuiască în cartierele evreiești (denumite "Judengasse", sau „străzi evreiești”). Aveau dreptul să studieze în universități și să învețe meserii. În timpul perioadelor revoluționară și napoleoniană, multe
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
însuși vedea Prusia ca agentul logic al unificării. „Istoria Germaniei în secolul al XIX-lea” de Heinrich von Treitschke, publicată în 1879, are un titlu poate derutant: pune accent pe istoria Prusiei în detrimentul celorlalte state germane, și relatează istoria popoarelor germanofone prin perspectiva destinului Prusiei de a le uni sub conducerea sa. Crearea acestui mit „borussian” ("Borussia" este numele latinesc al Prusiei) a făcut din Prusia mântuitorul Germaniei; destinul tuturor germanilor era să fie uniți, după cum susține acest mit, iar destinul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin unde, după doi ani a înființat Seminarul Lingvistic Român, sponsorizat de România ca prima instituție academică de studiere a limbii române din lume. În 1905 a apărut la Heidelberg manualul de limbă română pentru germanofoni, "Rumänisches Elementarbuch", prima carte din lume publicată pe această temă. La izbucnirea primului război mondial și ralierea României la Antantă (1916), autoritățile germane l-au suspectat pe Tiktin, ca cetățean român și ca „agent al românismului” în Germania, încât la
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]