601 matches
-
domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a întâmplat? Bica... Bica nu mai este. Inima familiei noastre a încetat să mai bată. N-a vrut, cu nici un chip, s-o însoțească la înmormântare. L-a sunat pe Bariu și-a cerut o săptămână de concediu. A stat ghemuită, ore în șir, cu obrajii prinși în palme, murmurând în neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare, poate chiar la Jakarta, Însă acum rămăsese singur. Era prima dată În viața lui când era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
săltăreț, ca de obicei, cu mâinile În buzunare. Johan, l-a chemat Farah șoptind insistent. Pașii ei prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
casei. și-a auzit telefonul care suna În vreme ce căuta orbește cheile, traversând curticica În goană. Abia când ajunsese În fața ușii de la intrare și-a dat seama că era cineva acolo, Întins pe treptele de la intrare. Era un băiat, un adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă bagă în seamă... mâine! îmi șoptește ea, hei? ce-ai vrut tu să spui cu ce-ai scris aici? găsește Bianca prilej să-l cheme la noi la masă, arătându-i un articol, iar el se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează ce zice el, succes!... îi șoptesc printre dinți, fără să vreau, îmi scapă, îl simt cum se ridică strângând din buze, adică... da! asta e... mai păstrând puțin din zâmbetul acela continuu în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se bucura când umerii lor se atingeau, și Își spunea că nu o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o cameră de hotel, chiar dacă alta În fiecare zi, decât la baie sau până la geam, repede ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a surprins iarăși cu atenția excesivă. Îmi anticipează o remarcă, un gest, numai farăcheful de-a relua tema obsedantă pentru el nu vrea să mi-l înțeleagă. Șichy se lăsase pe-un scaun, stînd așa cum nu stă ea de obicei: ghemuită, să ocupe cît mai puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Seamănă cu un elev care aruncă avioane de hârtie prin clasă în timp ce profesorul explică ceva la tablă. Acest teribilism specific pubertății, practicat la patruzeci și cinci de ani, nu este de disprețuit, atâta timp cât produce și câte un poem emoționant: „Stau ghemuit, gata să scriu, / Greu foarte greu, / Ca un sceptic / Al curajului inutil, / Scrie! / Urlă diavolul meu / Năclăit de real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul meu stă / Precum într-un abator / Vita rezistentă la electrocutare.“ (Sufocare) Finalul poemului are, trebuie să recunoaștem, un remarcabil dramatism. De cele mai multe ori însă textul care rezultă este doar năstrușnic și involuntar umoristic: „Cred
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai putea el de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis. Avem alături un ziar nenorocit de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
destul de tăios, destul de ascuțit. De exemplu, un ciob de sticlă, gâtul unei sticle sau o piatră ascuțită. Caisă sau cioc de porumbel Eu cred �n plăcerea corpului, �n senzualitatea și singurătatea lui. Corpul se naște perfect, �nfășurat �n grăsimea foetusului ghemuit, albăstrui până când prima respirație aduce oxigen �n corpul copilului, �n timp ce pulsația cordonului ombilical se micșorează și până la urmă cordonul se strânge atrofiindu-se și este retezat. Cu o privire asupra sexului infirmiera constată dacă e o fată sau
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
greșit. Și asta încă de la crearea WC-ului modern. Poziția pe care o avem pe WC este incorectă susțin cercetătorii. Cea corectă, anatomică, este cea de pe WC-ul turcesc. Cercetătorii de la Universitatea Stanford au arătat într-un studiu că poziția ghemuit este poziția cea mai bună pentru a merge la toaletă. Rezultatele studiului sunt susținute și de tratatele de gastroenterologie. Henry L. Bockus scrie: „Poziția ideală este ghemuit, cu picioarele flexate înspre abdomen. Astfel, capacitatea cavității abdominale este diminuată și se
Medicii recomandă WC-ul turcesc. Ce să faci dacă ai baie europeană by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/75132_a_76457]
-
de tunel epitrohleo-olecranian (compresia nervului ulnar la nivelul cotului) Sprijin prelungit pe fața posterioară a cotului Sindrom de tunel radial (compresia nervului radial la nivelul cotului) Mișcări repetitive la nivelul cotului Sindrom de compresie a nervului sciatic popliteu extern Poziție ghemuit prelungită Neuropatie Acrilamidă Borrelia (maladia Lyme) Brucella (bruceloza cronică) Dicloracetilenă Hexan Mercur N-metil-butil-cetonă Plumb Sulfură de carbon Toluen Virusul hepatitic C Virusul varicelo-zosterian Virusul SARS-CoV-2 Vibrații mecanice Parkinsonism secundar Mangan (dioxid de mangan) Mercur și compuși Monoxid de carbon
HOTĂRÂRE nr. 259 din 23 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252418]
-
vadă cum retez capul cel brăzdat de vreme al bătrînului vagabond de la Metrou. Să vadă cum i-l smulg cu totul și apoi cum mă apropii de leș. Să vadă cum îmi fac trupul masiv să sară peste torsul lui ghemuit, și apoi să vadă cum mă arcuiesc ca un băiat ai cărui mușchiuleți abdominali tari îi asigură un punct de sprijin atunci cînd sare pe un stîlp metalic. La asta mă gîndeam și în același timp mă întrebam, făcînd speculații
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
în care ne punem la adăpost de viață, trăim exclusiv prin absență, acumulând frici, care ne hrănesc simțurile închistate. Nu contemplăm nici măcar poveștile altora care, aflați și ei în cușca lor, au curajul de a-și asuma viețuirea: „Fiecare stă ghemuit/ lângă povestea lui/ ca lângă/ un adăpost sigur/ - aici ne-am născut -/ spaima ne aduce merinde și apă./ dincolo,/ în povestea gladiatorului,/ au dat drumul la lei”. Repetabilul și banalitatea sunt acordurile pe care ne înșirăm zilele, mereu egali cu
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]