KorAP: Find »[drukola/base=gheretă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...28 >

684 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Cuba, Coreea de Nord... Irakul. Ceea ce noi nu putem să ne plângem. În nici un caz, se grăbi să adauge Precup. Dovada: În ultimii doi ani, știrile externe au crescut cu 50% față de anii când nu existau mai deloc. Asta Înseamnă ceva. Firește, Gheretă. Și Încă nu-i totul: știrile din Vest sunt mai numeroase decât cele din Est... Și cum știrile sunt ca bătăile inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bătăile inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte și o sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de bine. Un dinte de viplă străluci o clipă În stânga sus ca un bec de lanternă, un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bine. Un dinte de viplă străluci o clipă În stânga sus ca un bec de lanternă, un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o coloană Moriț pavoazată de l Mai, Își zise Gheretă mulțumit de imagine și de sugestia unei sănătăți de fier fără de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o coloană Moriț pavoazată de l Mai, Își zise Gheretă mulțumit de imagine și de sugestia unei sănătăți de fier fără de care gazda sa risca să se aleagă cu o Înmormântare neprevăzută. Nu vă simțiți bine, domnu' Dionisie? Întrebă abia auzit Gheretă. Poate Își căuta cuvintele. Omul ăsta precis e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
coloană Moriț pavoazată de l Mai, Își zise Gheretă mulțumit de imagine și de sugestia unei sănătăți de fier fără de care gazda sa risca să se aleagă cu o Înmormântare neprevăzută. Nu vă simțiți bine, domnu' Dionisie? Întrebă abia auzit Gheretă. Poate Își căuta cuvintele. Omul ăsta precis e tapetat pe dinăuntru cu cuvinte. Câteva straturi. Are nevoie de timp ca să le găsească pe cele potrivite. Numai de nu le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu pumnul În masă. Paharele goale se răsturnară, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu pumnul În masă. Paharele goale se răsturnară, dar nimeni nu le lua În seamă pentru că Dionisie era din nou În șaua calului său preferat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Paharele goale se răsturnară, dar nimeni nu le lua În seamă pentru că Dionisie era din nou În șaua calului său preferat: E ca și cum ai Încerca să răspunzi la Întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu. Aici e cum simți, zise timid Gheretă. Cum simți, pe dracu’! Doamne, iartă-mă! S-au scris munți de cărți, tone de argumente. Noi avem argumente? Ba bine că nu! Pro și contra sau numai pro? Și contra, Gavrile, și contra căci acum e democrație! Atunci, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dracu’! Doamne, iartă-mă! S-au scris munți de cărți, tone de argumente. Noi avem argumente? Ba bine că nu! Pro și contra sau numai pro? Și contra, Gavrile, și contra căci acum e democrație! Atunci, a fost, strigă fericit Gheretă. A fooost! Păi, bun Înțeles că a fost. Dar cu un pic de specific. Cum adică? Ca la noi, la nimeni! Chiar! Unde s-au mai auzit atâtea colinde? Știți ce zicea Cain? A fost cea mai muzicală revoluție a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bun Înțeles că a fost. Dar cu un pic de specific. Cum adică? Ca la noi, la nimeni! Chiar! Unde s-au mai auzit atâtea colinde? Știți ce zicea Cain? A fost cea mai muzicală revoluție a sfârșitului de secol, Gheretă, Dumnezeu să vă aibă În grijă! Vezi că Înțelegi? Întrebă Donisie obosit. Până și dușmanii... Și Înainte Înțelegeam eu, da' am putut spune ceva? De colindat, numai În șoaptă. Dacă nu venea revoluția ne pierdeam hongul... Și odată cu el folclorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
inflația, corupția, incompetența... Ce rău am ajuns, domnu' Precup. Dionisie nu-l mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate. Să fugă din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova și Cincu? Durerea din spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate. Să fugă din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova și Cincu? Durerea din spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă un loc mai călduț. Ceața Învăluia protectoare mica sa lașitate. Învingându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai ales În chestiuni delicate. Intră În curte și apăsă pe butonul soneriei, prelung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ajunsese la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Se descheie la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fi din această pricină mai dificilă, dar și tonalitatea ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase Îndeajuns tăcerea. Toată lumea știa că domnul Șendrean are o mașină de scris personală care Îi dădea dreptul la tot felul de ciudățenii. Una fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce să faci? Inventează. Ce să inventez? Alt mesaj. Alt mesaj? Ca ăla de adineauri? Păi, io sunt om serios, domnule Petru. Cum o să inventez o minciună? Si adevărul se inventează, domnule Gheretă. Și dacă io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]