92 matches
-
mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus. Asfințit Parcele parcă prind presuri prin parcuri. Contrapunct Un Bilanț structurat vivaldian
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
cu aceleași cadouri domestice din ultimul sfert de veac - textile, cosmetice, bibliofilie, bucătăriceli, grădinărie, giumbușlucuri fals-joviale și alte consumabile afanisite -, am recurs la varianta masculin-boierească, grea ca un ghiul, strălucitoare și arătoasă ca un câmp heraldic din meciul ghelfilor cu ghibelinii: o săptămână de Florența (pardon, Firenze), bașca Siena și Pisa, cu cămăruța la zece pași de Piazza della Signoria. Prea ne vorbise toată lumea de soarele dulce al Toscanei, de ținutul Chiantiului, al Medicilor, al lui Dante, Machiavelli și-al Sfântului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
eu am simțit deplin asta abia acum, în Florența. Nepăsătoarea libertate a flanării inconștiente printre comori zeiești, secole, unicate. Tulburătorul firesc al mariajului dintre vârstele lui Cezar, Nero, Traian și Giuseppe Armani. Dintre medievalitate și Fellini, Renaștere și Gucci, ghelfi, ghibelini și Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură gigantică, de ce tocmai în țara pastelor făinoase nu am văzut nici un trup gras cale de opt zile, pe scurt: cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Miccoli, exilatul antifascist care întrevede în contrabanda cu arme ocazia de a-și purta războiul personal împotriva Italiei lui Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de el, dansatoarea egipteană cu voluptate de harem Keky Fahmi este companionul ce ascunde, la rândul său, între voalurile orientale, identitatea de agent secret al Coroanei engleze. Ultimul venit în acest consorțiu de aventurieri este făptura ce pare decupată din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în spaniola populară, orice cristos poate învia, acel antisilogism stă la baza a ceea ce am numit sentimentul tragic al vieții și reprezintă esența agoniei creștinismului. Și toate acestea constituie divina tragedie. Divina Tragedie! Și nu așa cum Dante, credinciosul medieval, proscrisul ghibelin, și-a numit-o pe-a sa: Divina Comedie. Cea a lui Dante era comedie, iar nu tragedie, pentru că în ea exista speranță. În cântul douăzeci din Paradisul e o terțină care ne arată lumina care strălucește asupra acestei comedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vultur rănit în zbor pe când se scălda în lumina soarelui. Poezie! Divină poezie! Consolare ce-mi este întreaga viață! Da; poezia reprezintă toate acestea. Și este și politica. Celălalt mare proscris, cel mai mare fără îndoială dintre toți cetățenii proscriși, ghibelinul Dante, a fost și este și continuă să fie un foarte înalt și foarte profund, un suprem poet și un politician și un credincios. Politica, religia și poezia au fost în el și pentru el un singur lucru, o intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i Împiedica să pătrundă În oraș. — Ar trebui omorâți toți, zise aspru messer Pietro, Însă, Îndărătul tonului său feroce, se ghicea teama. Din păcate, sunt ocrotiți de Biserică. — Știți ce se spune la Padova, unde lazaretul a fost golit? Că ghibelinii, prin intermediul câtorva călugări vânduți, au răspândit printre acești nenorociți lăsați În voia sorții zvonul că la Roma Își vor găsi vindecarea suferinței. Vor să se folosească de masa asta imundă Împotriva cetăților inamice. — Și mai trebuie să Îi mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi luată drept ceea ce și este: un afront adus suveranității Comunei și, pe deasupra, pe teritoriul ei. Și ne-am pomeni că ni se vor opune și cei care simpatizează cu Bonifaciu. Nu am face decât să le furnizăm pretexte tuturor ghibelinilor ascunși... ca Alighieri acela. Știi bine că doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iei o asemenea ie? ire din �ncurc? tur?. Plus c? istoria ? i tradi? ia s�rbilor �n lupta pentru supravie? uire difereau de cele ale rom�nilor. Dar Iorga s? a opus negocierilor cu Puterile Centrale �ncepute de Marghiloman. I?a numit �Ghibelinii no? tri�104. Regele Ferdinand (? i mai ales Regina Maria) s? a opus trimiterii de soli de pace, dar negocierile au continuat totu? i. Acestea au �nceput �n iarn? la Buftea (la cartierul general al Comandantului Suprem German, feldmare? alul von Mackensen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
reasigurare a p? cii; nici Br? tianu sau liberalii. Cuplul regal s? a retras la Bicaz, �n p? durile Carpa? ilor. Pe parcursul �ntregii prim? veri ? i veri a lui 1918, pozi? ia lui Iorga a r? mas impenetrabil? �n privin? a �Ghibelinilor� de la Bucure? ți. I s? au al? turat cei care, ca Take Ionescu erau gata (cum spuneau ei) s? mearg? pe jos p�n? la Port? Arthur dec�ț s? renun? e la demnitatea na? ional? 114. Prin? ul Carol nu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
1917-1918 nu-i ofereau României o asemenea ieșire din încurcătură. Plus că istoria și tradiția sîrbilor în lupta pentru supraviețuire difereau de cele ale românilor. Dar Iorga s-a opus negocierilor cu Puterile Centrale începute de Marghiloman. I-a numit "Ghibelinii noștri"104. Regele Ferdinand (și mai ales Regina Maria) s-a opus trimiterii de soli de pace, dar negocierile au continuat totuși. Acestea au început în iarnă la Buftea (la cartierul general al Comandantului Suprem German, feldmareșalul von Mackensen); au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
113. Regele nu a ratificat niciodată tratatul de reasigurare a păcii; nici Brătianu sau liberalii. Cuplul regal s-a retras la Bicaz, în pădurile Carpaților. Pe parcursul întregii primăveri și veri a lui 1918, poziția lui Iorga a rămas impenetrabilă în privința "Ghibelinilor" de la București. I s-au alăturat cei care, ca Take Ionescu erau gata (cum spuneau ei) să meargă pe jos pînă la Port-Arthur decît să renunțe la demnitatea națională 114. Prințul Carol nu a contribuit deloc la alinarea durerii și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]