325 matches
-
Îmbulzesc deja la intrare. N-am văzut de cînd sînt atîtea cărucioare la un loc, și nici măcar n-am intrat Încă! — Bex! Mă Întorc și-o văd pe Suze, Într-o superbă rochiță de vară verde brotăcel, cu mîna pe ghidonul căruciorului ei dublu. Wilfrid și Clementine arată și ei foarte simpatic, au pe cap niște șepcuțe cu dungi haioase foc. — Bună! Mă grăbesc spre ea și-o Îmbrățișez strîns. — Nu-i frumos? — Am biletele pe undeva, să văd cum le
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru un moment, privirile ni s-au Întâlnit. Blândețea expresiei ei și pielea mătăsoasă Îi făceau chipul să arate ca o mască, Îndărătul căreia străluceau ochii vii, umani. Săgeata acestei priviri se desprinse acum de ochii mei, iar tânăra apucă ghidonul bicicletei și-și Împinse marele vehicul pe două roți afară din vagon și Înspre scările rulante. Metroul a pornit din nou, dar eu n-am mai citit. Am rămas pe locul meu, Într-o stare de agitație voluptuoasă, până când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era pustie. La un moment dat tancul meu s-a Întâlnit cu altele și acum Încolonate, se Îndreptau toate spre nord-vest. Curând centrul a dispărut și n-am mai știut unde mă aflu. Aplecându-mă Într-o poziție aerodinamică deasupra ghidonului, am pedalat cu furie În gazele grele, uleioase, din urma coloanei care Înainta... ...ân timp ce pe strada Pingree, Milton se ghemuiește În spatele conservelor crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apoi s-a întors cu fața spre noi cu o bruschețe care nimănui din familie nu i s-ar fi părut neobișnuită și l-a întrebat pe Seymour dacă-și amintește de seara când Joe Jackson l-a instalat pe ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămas și eu pe loc. Les, reținându-și înfierbântarea, i-a expus imediat lui Seymour cazul spre judecare. Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar de ziua lor două biciclete identice frumoase, roșu cu alb, cu ghidon dublu, care depășeau cu mult bugetul familiei și pe care le admiraseră aproape un an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
putere din țigară și în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am văzut un teanc întreg de scenarii. Filme cu vagabonzi, povești cu sudiști, cu el și ea, povești cu happy-end. Își scutură capul. Acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați. Dintr-un motiv oarecare, femeile par să poartă pălării militare; kepi, shako, căciuli din blană de urs, bonete care nu se potrivesc deloc cu ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de ghidon. Discută despre cercetările profesorului Chapel legate de poporul Fotse, care trăiește într-o zonă îndepărtată, inaccesibilă, din vestul Africii. — Cred că sunt minunat de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar mărgele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de hârca putredă, de care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau s-o încalce și să pedaleze. Eu am potrivit astfel ghidonul, încât la fiecare apăsare pe pedale el se lăsa în jos și pe urmă se ridica din nou. Era, cum s-ar zice, un supliment de distracție și oamenii râdeau și erau de fiecare dată surprinși când trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
udă pe tine. Te simți rău? — Da. Foarte. — Claude la ce mai stă acolo? — Stă cu puștiu’ pe care l-am Împușcat pînĂ moare. Era un puști? — Da. — Of, futu-i. După un timp apăru și Claude, ținînd bicicletele de ghidon. Îmi dădu Feldbuch-ul puștiului. DĂ și tu cămașa să ți-o spăl, spuse Red. Pe-a mea și pe-a lu’ Onie le-am spălat și aproape că s-au uscat deja. — Mersi mult, Red, spuse Claude. Mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea cu motocicleta lui, turbat, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întreagă se cutremura, cisternă după cisternă, până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spectacolul fascinant al bicicletelor din Amsterdam, la care ne-am holbat cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu rochiile-n vânt, dezgolind vederii, cu nonșalanță sportivă, desuuri orbitoare. Nu ziceți că, la câte-o traversare, când le
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din firmele roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Julius nu mai juca nici minigolf. „E din ce În ce mai slab, spusese, mai stîngaci, hainele parcă atîrnă pe el, nu seamănă de loc cu frații lui“. Julius Începu să inspecteze bicicleta. Avea de toate: pinioane, cel puțin așa spunea manualul prins de ghidon; pîrghiile astea erau schimbătorul de viteză, ca să mergi mai repede la coborîre, ca să mergi mai ușor la urcuș, ca să faci mai puțin efort pe drum drept, În sfîrșit viteza normală, ca să mergi cum merge toată lumea pe bicicletă. După ce termină inspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci, cu capul ridicat voios, a privit în jur, bucurîndu-se de soarele tîrziu și de vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]