826 matches
-
la referendum peste 50%, printre care Olt, Dolj, Gorj, Teleorman și Mehedinți. De altfel, zeci de bucureșteni ar fi primit citații în urma unor plângeri depuse de PDL, potrivit unor surse din poliție. Primul caz a fost semnalat sâmbătă de ziarul Ghimpele, care a prezentat în facsimil citația unui cetățean chemat la poliție în calitate de făptuitor, tot în urma unei plângeri făcute de PDL. Aceleași surse susțin că în ultimele ore sute de persoane au fost chemate la audieri de către procurori. Sunt audiați membri
EXCLUSIV: Audieri în 15 județe în dosarul referendumului by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/42921_a_44246]
-
eu fason de arheolog, ori de guzgan?... Am auzit că-i vorba de văzut ceva frumos și am mers. Voi nu faceți la fel?... Iar acum, de cînd am văzut Piatra Domniței și găurile acelea arătate de Bărzăun, port un ghimpe în suflet. Și mi-am zis să nu mă las pînă nu mă mai duc o dată acolo... Că Ticu ăsta al vostru a reușit să mă-mbolnăvească și pe mine de dorul umblatului. Asta-i! Și nea Petrică privi lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vie. Până când o să-mi cerșești îndurarea în genunchi. Dacă vei mai putea sta în genunchi. Dar n-o să poți. Vreau să trăiești cu gândul ăsta. Măcar în subconștientul tău de păduche jegos. Măcar acolo vreau să-ți fiu povară și ghimpe. Iar acum o să te las să exiști. O să te las s-o ucizi încetul cu încetul pe femeia aia care doarme dincolo și care habar n-are cu cine a împărțit așternutul în noaptea asta. Femeia aia pe care n-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al casei. Avea masa rezervată, luară loc, chelnerii foiau în jurul lui. Petre stătea ca pe ghimpi, să afle de ce-l chemase. La aperitive, domnul Friederich deschise discuția: Domnule Vlaicu, în afaceri fiecare parte trebuie să fie mulțumită. Când unu-i mulțumit și altul nu, nu-i afacere, e înșelătorie și noi, de sute de ani, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mine. Comunicarea a rămas între mine și Marcel Prodan. Cred că din cauza unor de factori de stres eu nu am mai fost la fel de interesantă ca și proiect și cred că am devenit în urmă cu un an de zile un ghimpe în spatele lor. Eu am cerut niște informații despre banii care mi se cuvin și nu le-am primit. Am insistat și probabil l-a deranjat atât de tare încât s-a ajuns aici. Stresul și tensiunea asta o am de
Declarații incendiare, făcute de Alexandra Stan la ”Sinteza Zilei”: Mi-au mințit fanii și le-au zis că sunt pe moarte. Vezi răsturnarea de situație la care nu te așteptai by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72156_a_73481]
-
erau numai lupi, capete de lupi. Istorica hârtie se află azi undeva în România; poate la Academie?... Dar întrevederea aceasta era mereu amânată. Trece o săptămână, trec două.... Stalin nu-i mai primea. Delegația română sta la hotel ca pe ghimpi, la fel ca Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
culegere de Maxime extrase din opera lui Panait Istrati, luminând adevărurile pe care le-a trăit, le-a gândit și le-a împărtășit nefericitul nostru peregrin pe meridianele lumii. Ulterior, Maria Cogălniceanu ne-a oferit volumul Panait Istrati. Tentația și ghimpii libertății, la Editura Ex Libris din Brăila, cuprinzând studii și eseuri care aduc puncte de vedere și sugestii noi, bazate pe meditații și concluzii personale, axate pe o problematică variată. Recent, Maria Cogălniceanu a publicat o interesantă culegere bilingvă, româno-franceză
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
mai ales după cucerirea de către turci a Rumeliei. Nu se concepea un Imperiu Otoman puternic și expansionist, în condițiile menținerii în Asia Mică și nordul Africii a unei așa-zise „relicve” romane târzii. Această oază de creștinătate răsăriteană devenise un ghimpe de nesuportat în coasta Semilunei, a gândului sultanilor otomani de a converti la islamism o parte însemnată a Europei. Când a fost încoronat sultanul Mehmed al II lea, Imperiul Bizantin era alcătuit din orașul Constantinopol, capitala ridicată de primul conducător
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
întîmplare o poezie a Constanței Buzea: "era o lumină/ dar nu o mâhnită lumină/ era întreg în setea lui mare/ sufletul meu/ în aer albine și cărți/ garanții tulburătoare/ miniaturi în ființă/ și vara - verb migrator -/ agresivă și plină de ghimpi viorii/ mirosind a venin/ și țigle înclinau spre grădini/ unde umbra mișca pe pământ/ sub frunzele pure/ sub ochii zadarnici/ textul ei straniu ca liniștea/ cea din nimic izvorând" (era o lumină). Versurile vibrează de contraste, mai bine zis de
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
lăuntrice, simbolurile etern nemîntuite ale tensiunilor acesteia: lumina și umbra, transcendența și imanența, sufletul și materia. Și mai constatăm ceva: relația între mic și mare, între "întregul" sufletesc și "miniaturile în ființă", măruntele lucruri și viețuitoare - țigle, cărți, albine, frunze, ghimpi, "garanții tulburătoare" ale "întregului" intuit. Un lucru mic, spunea Sfîntul Grigorie de Nazianz, este un lucru mic, dar credința în lucrurile mici este un lucru mare". Iar Sfînta Scriptură grăiește apodictic: Cine e credincios în lucrurile mici e credincios și
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau pe fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată, într-o parte. Se aud, difuz, suprapuse, fragmente de melodii bisericești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și să aștepte răspuns. Așa i-am scris. Petrache a luat scrisoarea, a pus-o în geanta de care nu se despărțea niciodată și a plecat grăbit, să-l găsească pe curier... În ziua aceea, Costăchel a stat ca pe ghimpi. Cu omul de la județ a avut multă treabă. Acela nu prea s-a arătat vorbăreț. La întrebările lui Costăchel privind evenimentele din lume răspundea destul de sumar sau tăcea pur și simplu. Din tot ce i-a spus a înțeles că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sat... Când Costăchel a ajuns la poartă, s-a oprit mirat. „Cine o fi la mine, de e lumină ca la sărbători?” s-a întrebat în timp ce deschidea poarta. A intrat în casă dominat de întrebare... Petrache, care ședea ca pe ghimpi, s-a ridicat. Bine că ai venit, măi băiete. De când te aștept și nici nu știam de unde să te iau. Uf! Ce-i cu tine, omule? Ce s-a întâmplat? Apoi asta drept că-i întrebare, nu șagă... Măriucă, spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dacă nu am pus hamul pe tine când erai sub comanda mea la tun și nici cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la părinții lui. Pentru a-și motiva prezența le spuse părinților că avusese treabă într-un oraș din apropiere și a dat o fugă să-i vadă ce mai fac, cum o duc cu sănătatea. Stătu câteva ore ca pe ghimpi. Tatăl lui îl rugă să rămână peste noapte. El le demonstră succint că are o mie de treburi care îl așteaptă și efectiv, nu poate. Nu stai și tu câteva ore, îi spuse mama lui, am mai fi vorbit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei își găsește atât de bine expresia. Iar acum, probabil, se bucură pe deplin de victoria lor asupra mea, căci bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce vrei cu ei. Ăsta ar fi deja un mare dezavantaj, spune Comandantul. — Rămîne de văzut, zice Regizorașul, nu și dacă lichidăm pe cine trebuie, la momentul potrivit. Tu n-ai pe nimeni care să-ți fi stat ca un ghimpe sub piele în toți anii ăștia? — într-atît cît să-mi vină să le trag un glonț în cap? — Exact. — Nu, spune Comandantul, cercetîndu-și sumar memoria. — înseamnă că nu ești militar adevărat, un militar care nu simte din cînd în cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nu-i așa că tu n-ai făcut nimic, Martin? — Sigur că nu, am răspuns. Nici nu m-am văzut cu Palmer. Și știi foarte bine că n-aș putea să fac așa ceva. Cu siguranță că acum Palmer stătea ca pe ghimpi și se întreaba dacă i-am spus ceva Antoniei sau nu. N-aș putea spune că gândul ăsta nu mi-a făcut plăcere. Am sesizat un zgomot ca un foșnet ce venea din spatele meu. Întrucât se intensifica, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or să-mi mai aprobe să încep anul..." De copil nu amintea nici una din ele, parcă nici n-ar fi existat, dar în sufletul fiecăreia Doina stătea, abia acum, cu adevărat, ca un ghimpe: cînd, bărbat singur, iei o femeie pe care n-o iubești, mai mult din interes, că ți se atrage uneori atenția că nu ești "clarificat", merge, se acceptă. Dar s-o iei și cu copil mic!... Vorba românului: "doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]