260 matches
-
Făceai dup-aia adunarea afară și te ținea o oră, până venea ăla la 7... O oră afară nu conta... Gardianul Își făcea meseria, tu te aliniai, stăteai acolo pe platou, și, dacă intrai Înăuntru de frig, luai bătaie cu ghioaga. Adunarea era la rând, ne număra, ne lua În primire, seara veneau alții, altă tură adică, și la opt ore te băgau iar pe platou... Iarna te băga și trebuia să stai așa... Te număra, te lua În primire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe lună făceam baie... Ne ducea la 12 noaptea, cu pătura În cap, așa, ca deținuții periculoși... Când ajungeai acolo, Îți dădeau o coajă de săpun, dădea drumul la duș și te băgai prin duș, și afară te aștepta cu ghioaga, și iar sus... Acolo erau mulți de drept comun... Eram câte doi În pat, și În fiecare cameră aveam trei rânduri de paturi și al patrulea suprapus. Eu eram sus, Într-un pat suprapus, că eram mai mic. Era camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta În jos și cu apă. Mai țineți minte cine l-a bătut? Nu spunea, că doar Îl scotea: „Vino Încoace!”. Erau din ăștia din afară... Îl ducea și-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dă-i drumul... Nu spunea că cine Îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te apleci la un chiștoc. Militarii mai treceau, mai fuma’ juma’ de țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de buruiană. A fost foarte greu. Și În ’57 toamna, chiar aici la strada asta, o venit Îndrumătorii. Io eram la școala de șoferi la Brașov și am venit acasă. Și era vreo 20-30 de Îndrumători, golani de ăștia, cu ghioagele... și te forțau să semnezi că treci la colectiv. Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era Îndrumător, umbla cu echipele alea. Și Îl Întreb: „Nașu’, pentru ce umblă ăștia?”. „Păi, pentru colectivizare.” „Dar care e treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe ea, și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie la colectiv”. „Măi, dacă e de bunăvoie, voi de ce umblați forțat?!” I-am șters o labă. „De ce umblați forțat?” Păi, nu am avut mult, domne, și m-am dus cu ghioaga aia pe stradă... Și o apărut o patrulă de Securitate. Și am plecat acasă, și am trecut podu’, am ajuns la gară la Condrea și am plecat la Iași, la soru-mea. Mai țineți minte ziua arestării? Da. Am venit de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Când ieșeam la plimbare, nu aveai voie să mergi decât cu fața În jos. Te plimbai roată și te uitai numa’ În jos... Dacă erai la etajul 1 sau 2, pe scări, la fiecare colț de scară, caralii stăteau cu ghioaga și: pac-pac. Un băț așa... ca să te demoralizeze. Ce făceați În Închisoare toată ziua? Nu aveam voie să stăm pe pat... Nu aveam voie decât să ne plimbăm prin cameră, atâta. Da’ noi căutam să Învățăm ceva. Învățam germana, engleza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
El, știind că eu sunt cel care răspunsese la telefon, spunea: Domnule March, nu puteți s-o convingeți să se grăbească? La care îi replicam: Pot să încerc, dar, știți, nu sunt Regele Canute. Și lăsam să atârne de fir ghioaga receptorului. — Ce vrei? erau primele ei cuvinte în timp ce își lăsa țigara aprinsă pe cușca telefonului. — N-am timp să vorbesc cu tine. Sunt ruptă. Dacă vrei să vezi cum mă simt, n-ai decât să vii încoace și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel vinețiu, cu țepi, câțiva țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte a nunții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de acuzați, cu nespusă bucurie de cei de față; iar de opiniunea publică fu primit ca o palmă dată regimului pentru lungul lanț de ilegalități ce-l Înfășurase de gâtul țărei domnia străină. Guvernului i se dete o lovitură de ghioagă În moalele capului. Iar pentru Vodă verdictul juraților de la Târgoviște fusese o aspră și meritată mustrare. Atât Îl duruse achitarea lui 8 august, Încât hotărî să abdice” . Plecarea acuzaților declarați nevinovați a avut loc În aclamațiile Întregii populații și cântecele
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
ne-a luat el nouă ochii!" Și în final îl luaseră, fără zbateri, sau chiloman. Abia la tabără izbucnise scandalul. Se bătuseră între ei cu copiii, luându-i de mâini și de picioare și rotindu-i prin aer, ca pe ghioage. Pe Rică îl înșfăcase de picioare Puleș, un mustăcios chel și gras, și se-învârtise cu el de jur-împrejur, să facă pârtie. Străjuit de coate, capul copilului se oprise în plexul lui Bâzban, care, cu un geamăt, îl prinsese atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de grâu (se cultiva foarte puțin grâu în acea vreme! - n.a.), grăbiți de apropierea unei furtuni neașteptate, astfel și cei din lunca Vasluiuluiă.loveau cu nădejde” . Dintr-un cu totul alt motiv și marele Iorga zice: „ăTopoarele, securile, ciomegile și ghioagele bătură turbat asupra haitei lupilor, coasele începură să taie holda cruntă a picioarelor cailor turcești. Cu cât ținea mai mult frământarea, cu atât se făcea mai strașnic în desișul zăpăcit al dușmanilor” . Dus de val se lasă și colonelul Gh.
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în dobândă este o curiozitate a timpurilor vechi, spune Ghibănescu. Domnul când pleca la război nu avea nevoie să cheltuiască cu armamentul, boierii veneau echipați gata cu curtenii lor; asta era armata călăreață. Alături de curteni era țărănimea care venea cu ghioaga nestrunjită, cu ce apuca. Ea alcătuia pedestrimea. Și țăranii își aduceau de acasă și de ale gurii: brânză și făină în glugă și traistă. Ca să ademenească însă mai multă lume, voievozii buciumau să se strângă și armata în dobândă, adică
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ce a fura din război al lor să fie! Ștefan cel Mare a folosit deseori astfel de armată, cum spune cronicarul, în luptele sale cu muntenii, cu secuii și ungurii și cu leșii. Armata în dobândă era neregulată, probabil avea ghioage, arcuri, baltage, dar tot al lor era și fuga care, „deși rușinoasă însă-i sănătoasă". „Când erau dușmani creștini în țară, care trebuiau scoși, mergea Domnul împotriva lor cu ajutor tătărăsc. Și cu acest prilej tătarii prădau țara chiar sub
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
senzația că nu le prea place sîngele. De-a lungul istoriei, ei s-au dovedit mai degrabă înfrățiți cu natura și resemnați decît violenți. Se mulțumeau să asculte susur de izvoare și istoria, puțin forțată, spune că puneau mîna pe ghioagă, bolovan sau flintă doar în situații-limită, cînd trebuiau să lupte pentru tarlaua personală. Gena lor pașnică pare însă pe cale de dispariție. Societatea e din ce în ce mai violentă cu cît te duci mai spre cartierele mărginașe. Ringurile cu sfori, destinate teoretic boxului, sînt
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
erou întrucât au fost arestați toți bărbații și 60 de femei, rămânând doar copiii și bătrânii neputincioși. Fapte de o cruzime nemaiîntâlnită s-au întâmplat și la Matca, lângă Tecuci, satele Matca și Corod fiind vestite ca „Matca și Corodul, ghioaga și toporul”. Aici au fost aduse tunurile și au fost arestați oamenii cei mai gospodari, care nu voiau cu nici un chip să se înscrie în colectiv. Hărnicia lor este cunoscută și acum, când în piețele din Iași, cu legume și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-s nevoit să port pe umerii mei slabi și osteniți [s.n.] sunt evidente sursele umorului rezultat din contrastul de proporții între percepția personajului cu privire la propria persoană și realitate] platoșa de luptă, să prind cu mâinile mele firave [s.n.] sulița și ghioaga pentru a ocroti pe supușii mei izbiți de urgie". Din Cartea a patra, acolo unde lupta catolicismului cu protestantismul e deghizată sub chipul bătăliei duse de Quaresmeprenant împotriva Caltaboșilor de pe insula Farouche, transpare o parodie a războiului troian. "Cum a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stabilă în subansamblurile conceptuale pe care le generează: • structura anatomică: trabecula; • caracteristica: trabecular; • intervenția chirurgicală: trabeculectomy; trabeculotomy. Trabs, bis (s.f.) era utilizat în limba latină comună cu numeroase sensuri: "bârnă"; (fig.),,trunchi de copac"; "navă ușoară", "acoperiș de casă", "măciucă, ghioagă"; "suliță enormă", "torță". Grinzile acoperișului se numeau în Imperiul Roman, trabes (bârna mare). Lat. fornix, icis (s.m.); cuvântul circula în limba latină comună cu sensurile de "boltă, arc", "arcadă" a casei romane; "lupanar". În NA fornix desemnează "un corp sau
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
afirmat. În nuvela amintită, lipsește orice intervenție directă, moralizatoare, umanitaristă și mai mult ca în romanele lui Camil Petrescu și Cezar Petrescu, este absentă condamnarea însăși a războiului. Genocidul apare ca o stihie oarbă, neînțeleasă de oamenii simpli. Mila caporalului Ghioagă față de Ițic, dar mai ales, vechea prietenie care-i leagă, îl va determina să-i redeie libertatea. Dar Ițic Strul se sinucide. Aceeași problemă, analizată în cazul intelectualului David Pop, care îmbracă haina militară austro-ungară, respectarea datoriei de a lupta
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
era un cetățean tânăr: "Îți fac cunoștință cu tovarășul locotenent nu știu cum". Dau mâna cu el și directorul: "Măi, nea Movilă, du-te cu dumnealui până la Sohădău să culeagă niște căpșuni, că dacă-l duci la Obadă acela îl ia cu ghioaga, nu-i dă!" Bineînțeles că am luat și eu sacoșă și m-am dus, am cules în dreapta, el în stânga și ne-am văzut de treabă. Dar n-am vorbit un cuvânt. A treia sau a patra zi iar mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îngăduit să-l calc în picioare,/ Să-mi satur scrâșnirea dinților/ Când îmi blestem sângele părinților!...// Mi-au omorât mila,/ Mi-au lăsat, întreagă și mare sila;/ M'au lăsat în soare să-mi fiarbă gărgăunii frunții/ Să-mi tocesc ghioaga răbdării/ Isbind în idolii depărtării,/ Apoi, vor cerși îndurarea Prea-Sfântului.../ (...) Le-oi da pacea nesătulă a Pământului!", Cadran, anul I, seria a doua, nr. 4, decembrie 1939, p. 3. 119 Sergiu Filerot, op. cit., p. 21. 120 Ibidem, p. 22. 121
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu știai ca îi turnător, luai bataie... Dar eu știam... Și nu conta cum te băteau, că te lua și la cap și la chicioare, te trântea pe jos, nu conta te băga și sub pat și dădea și cu ghioaga... Mai țineți minte cum arăta bătăușul? Bătăușul... aducea din ăștia de la drept comun. Aveam ochelari, când te scotea... Și făcea din palme și apărea de la anchetator... ăia de făceau ancheta erau sergenți, sergenți majori, și băteau din palme și apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
altă treabă... Da’ atunci puteai să fii sătul. Cum a fost la Gherla? La Gherla... acolo închisoare, mamă Dumnezeule! Istrate, Șomlea și cu Cârciu, care-i mort... și nu-i mai țin minte pe toți... Și bataie ce-am luat! Ghioaga pe noi era mereu... Trebuia să stai sfânt... Dacă ne ducea la plimbare, pe scări, de sus de la 4, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dăi... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu-i mai țin minte pe toți... Și bataie ce-am luat! Ghioaga pe noi era mereu... Trebuia să stai sfânt... Dacă ne ducea la plimbare, pe scări, de sus de la 4, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dăi... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, veceu, tinetă. Era tinetă înăuntru, nu te scotea la veceu decât odată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo săpam în pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma, rămânea seara în poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. Râmâi în poartă! Și în poartă îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram 6 inși: 2 în groapă și 4 la roabă... 2 azvârlea’ cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]