355 matches
-
cameră! Auzi belea! Soru-mea s-ar putea să fie reîncarnarea unei femei moarte! Mi se făcu frică să dorm cu tine după cele ce-mi povestiși! Eu o privesc să-mi dau seama dacă vorbește serios și-i trag un ghiont zicându-i: -Păi dragă, du-te și dormi în fânar ce pot să-ți spun! Ea începe să râdă în hohote nestăvilite și zice: -Hai că mâine le povestesc celorlalți despre asta! Vreau să văd ce mutră face Haralamb când
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
umane. Totodată, spune că este un generator de rezonanță, care reacționează doar în prezența omului și echilibrează frecvența curenților cerebrali, până la 80 de Hz, conferind astfel profunzime actului de meditație. În instrumentarul său se mai află un glob de sticlă, „ghiontul”, sau cronovizorul, diferite cristale care îi canalizează energia, recepționând chiar mesaje și accesând „baza de date a Universului”... Preocupări alternative, puncte de sprijin în elucidarea unor taine ce se vor pe veci ferecate? Cert este că, vrem nu vrem, ele
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
după două minute Violeta intra în cameră. S-a aruncat în brațele lui Andrei, așa cum o fată se aruncă în brațele tatălui său, când urmează, să se despartă pentru un timp îndelungat. -Vă mulțumesc pentru tot, chiar dacă am încasat câțiva ghionți, nu m-a durut, au fost de la fratele meu, m-a durut mai mult rânjetul cumnată-mi; a trecut, important este, că acum am intrat în posesia banilor, am un contract de muncă pe durată nedeterminată și un salariu oficial
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
Îl luaseră la mijloc pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și păruielile se întețeau. Uite-așa, debandada se transforma în hărmălaie generală, cu sonorizare maximă
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... Citește mai mult Domnul ArsuToate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai de Doamne-ajută” au fost zadarnice. Cred că-și luase gândul să mai caute. De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie! Începeam să cred că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără rezultat, să-l facă să tacă. Imediat ce preotul îl scosese din apă și îl trecuse în brațele mamei, copilul se liniștise și adormise dus. Nu se trezise nici măcar când nașă-sa îl ștersese cu prosopul și îl înfășase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Înaltă aproape cât statura unui om, acoperită cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele studenților, care se așeză alături, cerându-și scuze grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că putea răspunde la aproape orice Întrebare cu „obiectiv și subiectiv, domnule profesor“, folosea această Împerechere de cuvinte În orice Împrejurare, iar ea deveni o glumă a grupei, fiindcă atunci când i se adresa direct o Întrebare, era trezit cu un ghiont de către Ferrenby sau Sloane, ca s-o emită automat. Mergeau mai cu seamă În excursii la Orange sau pe litoral, mai rar la New York sau Philadelphia, deși Într-o seară au scos cu forța paisprezece chelnerițe de la Childs’ și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
disperare se ascund. Dar cred că lumea ar fi un loc mai bun dacă am reuși să ne strângem brațele pe langă corp atunci cand trecem unii pe langă alții . Pentru că suntem mai mulți aceia cărora nu ne place să primim ghionturi decât cei care simt teribil nevoia să dea din coate pentru a-și face loc. Dar ...poate ne înșelăm:)Toți știm că adevărata "FBdrama"nu se întâmplă pe paginile principale și vizibile ci în cutiuța cu mesaje sau pe chat
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
era cazul, pentru a opri joaca ei periculoasă pentru cele mici. Eleonora, începu să-și sărute sora, ca și cum ar fi sărutat un băiat. Simțea stângăcia partenerei sale de joacă. Când nu-i plăcea cum reacționează, îi mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
clasă. Între ele se țesură alte legături sufletești decât între celelalte surori. Ana fu luată sub aripa protectoare a surorii mai mare cu patru ani, pentru că a văzut-o mai nebăgată în seamă de ceilalți copii. Câți băieți au primit ghionturi sub coaste pentru ea când o necăjeau sau câte fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
numai urle ”ca un apucat”. Mamă-sa plângea și cosea, avea burta la gură, era borțoasă cu copilul bărbatului de acum, a făcut hăinuțele cât mai plăcute, chiar dacă erau peticite, barem erau curate. Așa a petrecut anii de școală, doar ghionturi și înjurături și mamă-sa se răcise de el, avea un alt copil cu Ion și ținea mai mult la acesta. După terminarea școlii îl dusese la internat la ”Centrul Școlar” să învețe meserie. Degeaba se rugase și dirigintele și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
a scenei intră Anton Pann răsfoind o carte pe care se vede titlul «POVESTEA VORBII». Lică și Tilică, băieți de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: «Să trăiți boierule!» Își fac semne, râd, își dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ștrengărește peste un taburet, își strâng mâinile ca după obținerea unei victorii sportive și dispar în spatele a două uși batante, auzindu-li-se vocile: «Mare zaiafet la Dodoloanță... cu efendi poet
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Autorului Nu salvăm Țara cu like-uri Din fotoliu doar tastând, Bântuind năuci pe site-uri Virtual doar protestând... Nu salvăm țara de-acasă, Ori de la servici pe-ascuns, Când pământul ni se lasă Sub picioare-adânc străpuns... Nu salvăm țara cu ghionturi Care cum să dea-napoi, Când din negre orizonturi Moartea vine peste noi... Nu salvăm țara cu frica Și cu lașitatea-n piept, Și pierzând-o pe nimica Prin tăcerea drept accept. Nu salvăm țara la coadă Să dăm dările
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
lecții de cehă direct de la turiste sau turiști, pe care o combinam cu rusa pe unde nu știam varianta cehă, astfel că ne înțelegeam mulțumitor în tot ceea ce doream să ne spunem. La masă, colegii mă tachinau și își dădeau ghionturi la început, dar când au văzut cum apare fizic partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
expunere râsu-plânsu’. Așadar, să ne întoarcem la alintările duioase ale colonelului. Când mi-am ridicat mâinile către tertecuță, cu intenția instinctuală de a mi-o proteja de o posibilă, viitoare lovitură, m-a trăznit prea-darnicul slujbaș al statului cu un ghiont bine ticluit deasupra rinichiului stâng. De durere, concomitent sau simultan, cum vreți voi, am scăpat un oftat și un pârț. Nenea ofițerul superior m-a și felicitat: ‒Bă, pulică!... păi tu mă iei la mișto? Eu ți-am cerut să
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
lecții de cehă direct de la turiste sau turiști, pe care o combinam cu rusa pe unde nu știam varianta cehă, astfel că ne înțelegeam mulțumitor în tot ceea ce doream să ne spunem. La masă, colegii mă tachinau și își dădeau ghionturi la început, dar când au văzut cum apare fizic partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
se țesură alte legături sufletești decât între celelalte surori. Ana fu luată sub aripa protectoare a surorii mai mare cu patru ani, pentru că a văzut-o mai retrasă și mai nebăgată în seamă de ceilalți copii. Câți băieți au primit ghionturi sub coaste pentru ea când o necăjeau sau câte fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
să văd ce intenții are prietena. Ca și când ne-am fi înțeles, o face la dreapta și, dându-mi tinerește un puternic umăr, mă direcționează către parcul alăturat. E aprilie, deplină primăvară și o dispoziție sufletească mă-mbie să dau curs ghiontului. Îmi place grădina. Trimit, ca beneficiară, un mulțumesc arhitectului-proiectant, teribil de inspirat! A făcut posibilă nașterea unei oaze civilizate de odihnă. Locul are conturul unui bob de fasole, dungat pe mijloc de-un iaz artificial, linie demarcantă între spațiile de
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Julei, depășită de faptele sale, starea energetică de curgere dinspre Gary spre Jim. Jim o primește cu brațele deschise, nu înainte de a se scăpa de Alicia care nu înțelege din monologul lui Jim decât că el o iubește dar, Acel Ghiont Universal și Unic îl alungă totuși din brațele ei în brațele, oarecum materne, ale introvertitei Julia Din nou scor egal. Mă veți arbitra ca și cum aș înțelege jocul, Fluierologi Nonsensiroz Stalilopozi. Alicia și Gary rămân singuri. Alicia neavând pe nimeni se
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
lecții de cehă direct de la turiste sau turiști, pe care o combinam cu rusa pe unde nu știam varianta cehă, astfel că ne înțelegeam mulțumitor în tot ceea ce doream să ne spunem. La masă, colegii mă tachinau și își dădeau ghionturi la început, dar când au văzut cum apare fizic partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
lângă dușuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-am spus că doar într-o zi am mers cu un coleg, cu mașina. Era un gălățean de
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]